Social Icons

vineri, 13 noiembrie 2009

Cumparaciuni botez IV

Asa.....Am scris 3 postari pana acum despre hainutele ce le-am cumparat finei mele.
Si cred ca am terminat cu cumparaciunile, la haine ma refer . Mai trebuie sa dau comanda de lumanare, sa vorbesc cu preotul azi in privinta orei si cateva mici maruntisuri .
Va spuneam ca nu m-am decis asupra rochie de botez, rochia de gala cum ii spun eu.
Ieri am cautat in mai toate magazinele pentru copii si nu ma atragea nici una. Toate sunt frumoase, de fapt e cam greu sa nu te impresioneze lucrusoarele astea mici de cocute, dar nici una nu ma atragea in mod deosebit. Asa cum am spus intr-o postare anterioara, stiam ca ea este acolo intr-o vitrina si ma asteapta pe mine Gasisem la un magazin o rochie, dar avea o boneta cum vezi prin filmele astea de epoca, ca-si pun mandrele in cap cand dorm. Si costa frate...150 de ron, nu mai putin . Nu am putut sa ma abtin si am intrebat vanzatoarea daca cumva acea rochie creste odata cu bebelina si o poate purta si la 18 ani. Ca daca era asa, ma bagam 
Recunosc ca uneori sunt zgarcita, dar pentru copii sunt in stare sa ma las pe mine si sa cumpar lor. Si mergand asa agale spre casa, ca de stiam ce ma asteapta, zau ca mai intarziam in oras, am intrat intr-un magazin. E magazinul in care am intrat prima data cu Max dupa ce am acceptat propunerea de a o boteza pe mogaldeata, sa ne facem asa o idee cam ce ne trebuie. Si doamna de acolo ne-a spus ca ne trebuie o rochie deosebita pentru baita de acasa. Eu, sau cel putin cumatra mea nu e cu modernismele astea fortate si exagerate. Preferam sa ramanem in spiritul traditiilor stramosesti. Si atunci, in seara aia, am vazut rochitica. Rochitica care ma astepta pe mine sa o cumpar. V-am zis eu ca ma asteapta draga de ea pe mine.
Toaleta de botez EA ESTE ROCHITA. Ea m-a asteptat in raft acolo cuminte. Stia ca voi reveni sa o cumpar E fina si delicata. Are si tantalonasi de bunbacel, dar eu ii voi pune strampi abli. Si are o bentita scumpa foc. Si manusi si botosei cu argintiu.
Istoria s-a repetat
Dupa ce accept propunerea lu Max de a-i deveni nevasta, asta se intampla undeva prin martie 2007, mai exact 9 martie 2007, find la cumparaturi pentru nu stiu ce eveniment, intru si intr-un magazin cu rochii de mireasa. Un magazin mic, un pic mai mare decat o cutie de chibrituri. Inghesuit ce mai. Si vad o rochie pe un manechin. O studiez, nu-mi place...prea mult slipici . Prea artificiala. Si dna de acolo imi spune ca e rochie de colectie...Poa` sa fie si de mama colectiei, nu-mi place. Dar imi spune ca mai are un model, daca vreau sa-l vad. In fond, ce aveam de pierdut? Nimic. O rochie simpla, fusta si corset, mi-a placut foarte mult dantela, foarte frumos lucrata, simpla si cu efect. Multumesc si plec.
Lunile au trecut si prin iulie-august constat ca de toate m-am ocupat, mai putin de rochie. Si dai alergatura. Nimic nu-mi placea, nu-mi convenea, nu-mi statea bine. Si tot asa agale prin oras, imi amintesc de prima rochie vazuta. Si am zis: de ce nu? In fond, ce am de pierdut? Merg, o revad, parca imi zambea asa ca am revenit la ea , o studiez, o sucesc pe toate partile. Incep sa-i vad avantajele. Era o marime prea mica pt mine, dar doamna imi spune ca imi comanda una masura mea, sa o probez si ma decid. O saptamana cat am astepta-o am stat ca pe ghimpi. Cand a venit si am probat-o...si am zis: ASTA E!!! A mea este. Imi venea ca turnata pe mine. Nu tu ajustat, nu scurtat, nimic. Ziceai ca e croita pe mine. Imi comand si dantela pentru voal, ca nu voial volalul simplu...Si de aici pana la nunta nu a mai fost mult.
treceti la turta miresei!

2 comentarii:

Ana-Maria spunea...

Frumuoase fotografiile de la nunta voastra!:)
Iar rochita finutei este minunata!

Veronica spunea...

Multumesc. Pup iu :))

A apărut o eroare în acest obiect gadget