Social Icons

duminică, 30 septembrie 2012

Dezmat frate!

Azi ne-am adunat cu mic, cu mare, putini, intimi, familie si atat, sa ne bucuram de cei 5 ani de cand eu am devenit dna. Maxim, iar dn. Maxim s-a pricopsit cu povara pe cap :)))) Nu-s eu chiar atat de povara, doar ca uneori cam sar calul si chiar rau, dar ma domolesc repejor si, uite asa viata noastra merge pe un drum frumos. Voiam un menu dichisit, un peste la cuptor cu diverse, o ciorba de burta, insa cum mama a fost cu treburi pe la tara, am ramas la varianta de cina usoara, ceva bruschete, marca dn. Maxim, pizza home made si tort. 
Nu am  poze cu bruschetele, deci au avut succes. Au fost cu icre, vreo doua feluri de branza, cu gogosari, ceapa, adica improvizatie de-a noastra. Si cum ce e improvizat e si bun, s-au topit repejor. Am mancat!! DAA!!! Ca ma serbam si eu, ce nu aveam voie sa gust? Nu am mancat ca popa la praznic, pana sa se intinda pielea pe burta, am mancat asa, de bun simt.
Pentru pizza home made am ales varianta cu blat foarteeee subtire. Nu-mi place blatul gros, ca nu mananc paine si ce mai pun acolo. Am ales un blat din faina, ierburi, sare de mare, ulei de masline, putina drojdie, apa calduta si framantat pana a curs sudoare pe spate. Am inteles si eu acum, despre ce spun cucinaresele experimentate, ce-i ala aluat elastic. L-am lasat sa se hodine vreo 30 de minute la loc caldut si ferit de curenti. Atat am reusit sa mai prind
Ma asteptam sa ramana un blat crocant, dar nu. A fost bun.
Pentru tort m-am inspirat din tortul pregatit de Cornelia Rednic pentru Mihai Morar, tort de mere cu crema de zahar ars. Am inceput sa cercetez si citind si ici si colo, mai ca imi placea cum suna. Nici greu de facut, nu complicat, peste tot spuneau ca e racoritor, asa ca ASTA E!
M-am oprit la aceasta reteta, caci am incredere in Miha, imi place ce deserturi bune face. Insa eu am mai schimbat pe ici pe colo, adica merele nu le-am pus intregi, ci taiate felii.
Ce ma ingrozea pe mine era timpul asta mult la cuptor. Bagi merele, scoti, pui crema de zahar ars, tii 30 de minute, scoti, pui blatul de pandispan, iar coace. Da` nu se arde frate? Dar am zis asa, de se arde, scriu peste tot ca iese un tort ars. Dar pot sa spun ca e un tort super bun. 
Voiam sa-l ornez cu frisca, insa frisca ce am cumparat-o cred ca era prea batuta de soarta si nu a mai rezistat si la o bataie din partea mea, asa ca a decis sa se sinucida singura. PANICA! Cu ce ornez eu tortul? Asa ca am cautat alternativa. Inca de cand am caramelizat zaharul pentru tort, mi-a venit ideea cum vreau sa arate pe deasupra: alune caramelizate, insa am schimbat cu nuci. Nu stiu de ce, dar aceasta combinatie, desi nu o facusem inca, imi inunda narile si ma trimitea cu gandul la copilarie. Nu-mi amintesc amintiri legate de nuci caramelizate, insa mirosul acolo ma trimitea. Daca partea de deasupra am rezolvat-o, ce fac cu marginile??? Pai daca nu e frisca, sa fie ciocolata, ca tot aveam cam 500 de grame prin frigider. Asa ca am topit la aburi ciocolata, am pus unt, am intins si la rece. Arata mai bine asa decat daca as fi ornat cu frisca
Calitatea pozei lasa de dorit, e cu telefonul facuta, insa va prezint si sectiune
Luceste de sirop. Nu e gretos de dulce, e pe bune ca e racoros. Nu prea intelegeam eu cum o sa se insiropeze blatul, insa dupa o noapte de stat la frigider, blatul a tras tot siropul si a iesit atat de moale, ca ti se topeste singur in gura, fara sa-l mesteci.
Am mancat si tort. Stiu, sunt la dieta, dar ma serbam si eu cu ai mei dragi. De maine iar interzis la diverse, revin la obiceiurile mele. 
Chiar daca am fost putini, m-am simtit atat de bine, relaxant, atmosfera calda si placuta. 
Si cam asta a fost! Speram ca urmatoarea aniversare sa o facem in casa noastra. Pana atunci, va doresc de bine!

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Cu nino-nino!!!

Azi, dupa ce ca aniversez si eu cu omul meu, 5 ani de casnicie si ne bucuram si noi de roada noastra cea bogata, am smotruit casa si am plecat sa ne plimbam, noi fetele. Si daca ne plimbam, sa facem si piata, ca poate da Bunul Dumnezeu si fac si eu un tort. Stiu, sunt la cura, dieta, ce o mai fi, dar tortul nu e bun pentru grasi, slabii sa se infrupteze din el. Si hai sa cumparam diverse. Mai cantam, mai roadem covrigi, nu eu, ci roada mica. Si cand sa ajungem la piata, pt cunoscatori, piata din statie, asa ii spun eu, se aude nino-nino. Asa fac eu la auzul masinelor de Ambulanta, Smurd, Militie si restu care mai sunt, pentru ca nino-nino e nanu. Si Mariuca ridica repede din degetul aratator si uite Ambulanta. Se opreste la piata. Gura-casca se aduna. Si de sub tarabe ieseau. "Unde? Vai, ce s-a intamplat? A murit careva?" numai asa auzeai. 
De ce sa te bagi sa vezi ce si cum cand niste oameni au nevoie de cat mai  mult spatiu de desfasurare, asa ca ne cautam de ale noastre. Piata mica, inevitabil am ajuns la locul cu pricina. Am inlemnit. Un boschetar libidinos din piata, un pisorcos imputin, unu` care cara saci, lazi, gunoaie ca sa faca bani de o sticla de vin batuta cu lantu, beat crupa, s-a dezechilibrat si a cazut. Si de rupt in cap de beat, nu voia sa se mai ridice. Si un alt oarecare a sunat la 112, sa vina bre Ambulantia sa salveze betivu. Un scandal ce facea imputitura aia, nu voia sa mearga la spital, nu voia sa fie pus pe targa, facea ca toate lighioanele padurii. Dar avea omu galerie pe margine "Lasa woi, dute la spital, iti face o perfuzie, iti da de mancare si vii inapoi" Adica mai nou, spitalul e cantina de ajutor social. Sustinatorii, galeria, stia ca daca ramane in spital, primeste si mancare. 
Simteam cum fulgerator de repede mi se ridica atensiunea, cred ca aveam vreo 7000 de batai pe minut. 
Plec! Si o tornada de ganduri ma napadesc. Cum pana corbului impaiat, cade betivul, amicul betiv, suna sa fie dus la spital, vine cea mai performanata Ambulanta, aia cu medic pe ea, stai si calmeaza nebunul sa reusesti sa-l urnesti pe targa si sa-l legi fedeles, ca de acolo in colo vezi ce mai faci si alte persoane, cine stie pe unde, au nevoie de acest echipaj, dar s-a dus doar soferul si o asistenta. Ei, soarta asta nu-i o curva? Cum mama ma`sii toti boschetarii targului sunt luati imediat de pe caldaram si dusi de urgenta la spital, tratati ca urgenta de grad 0 si eu ca ma duc cu masina mea, stai si asteapta ca o scarbitura de asistenta sa sune medicul, sa-i spuna ca un sugar plange de nu mai poate de durere. 
OK, toti au dreptul la sanatate, dar betivului ii turnam intai 5 galeti cu apa rece pe cap, sa isi revina din betie cat de cat si il lasam sa doarma, ca poate ii mai scadeau cateva grade de alcoolemie din sange. Dar nu fratioare. Sunam la salvare ca ii da de mancare. Tu-ti vanghelionul  ma`tii de posircosenie! 
Mi-am amintit episodul cu nasa la urgente, tot nedusa cu Ambulanta, ca pana vin unii dintre ei, mori repede si degraba. Au asezat-o intr-un scaun, paturile erau ocupate, si culmea, tot betivi erau si atunci pe langa putinii cu adevarat bolnavi. Si stai si asteapta sa vezi daca unul, Catalin Patrunjel, bine ca nu era stevie, si-a mai revenit din betie. Si incearca sa-l calmezi sa nu isi scoata perfuzia. Si cand le-am zis ca nasa e in soc anafilactic, ""dar stati doamana ca ii tratam in ordinea sosirii". Ei sa mori tu! Adica sa mor intai si apoi ma tratezi. Ce sa mai tratezi?? 
De ce nu merge sistemul sanitar la noi? Normal ca nu poate el sa mearga, dar zic asa. Pentru ca tratam toti betivii targului, toti libidinosii si imputitii. Cum pana ma`sii pt astia sunt de toate si pt altii nu? 
Stiti ce repede au plecat cu el la spital?? Maine ma duc sa il vad, o sa fie satul ca a mancat la spital. Un pistol, sa ii impusc!

vineri, 28 septembrie 2012

Grotesc

Zilele trecute am "asistat" la o discutie in contradictoriu, pe net, intre cateva mame, pe chestiuni legate de copiii. Nu e prima discutie contrariata pe care o citesc, dar chiar mi-a starnit interesul de a scrie despre polemicile ce se nasc pe net.
 Nu conteaza ce meserie ai sau daca esti somer, dar cand vine vorba de copii, chiar de propriul copil, atunci TOATE mamele au studiat medicina. Dintr-o data toate sunt pediatrele cele mai bune. Numai ca unele dintre ele sunt atat de habotnice si daca nu le impartasesti parerea, e vai de curul tau. Stiti discutiile cu si despre cat de denaturata esti daca ii dai copilului manacare solida de la 4 luni, ca ii pui sare in macare, de care sare, cu iod sau fara iod, cum sa dai copilului antitermice dupa 3 zile de febra, baga-i din prima antibiotic, ce e homeopatia, sa o ia Gaia, da-i cu alopate si cate si  mai cate. 
De cand e netul asta si de cand l-am descoperit eu, nu exista forum, site, blog, club pe FB, public sau ascuns, in care sa nu fie si cate un Gica Contra. Nu zice nimeni ca trebuie sa impartasim cu totii aceleasi convingeri, credinte, etc., dar atunci cand ai un alt punct de vedere fata de altcineva, este de bun simt sa ti-l exprimi civilizat, fara a-l impune cu de-a sila, ca si cand TU esti detinatoarea adevarului absolut. Persoanele care nu stiu sa faca asta, si stiti prea bine ca exista si asa ceva, in opinia mea, sunt dereglate la creier, ceva nu e asezat cum trebuie si asta le da mereu samanta de scandal. Si nu se opresc frate, te urmaresc pe un` te duci si te hartuie de-ti vine sa te lasi de net si de toate. Am citit despre cazuri in care s-a ajuns la urmari reale, cu amenintari la adresa familie. Fereasca sfantu! Piei drace! Chiar atat de nebune pot fi unele persoane incat sa nu poata sa treaca peste faptul ca cineva are o opinie diferita de a lui si aducandu-i-se dovezi clare, ferme, sa se intarate si mai tare si sa se ajunga la razbunare reala? Brrr! Mi se cam zburleste pielea pe mine, sincer. 
Si uite asa ajungi sa iti exprimi parerea mai cu retinere, ca nu stii ce fire apriga si manioasa se ascunde in spatele unui pseudonim si te trezesti hartuita. 
Unele persoane isi cunosc limitele si stiu cand sa se opreasca, dar aceste specimene sunt pe cale de disparitie. Ar trebui sa fie protejate prin lege.
Ma oripileaza cand, desi ai studiat un domeniu diametral opus cu ce se discuta, te lansezi in niste afirmatii, ca stii tu cel mai bine cum e cu vaccinarea obligatorie si cea facultativa, cand tu ai studiat ingineria electrica. Am dat si eu un exemplu la nimereala. Si mai urat e cand oameni cu pregatire in domeniu, care au studiat, si-au tocit coatele pe diverse banci ale diverselor facultati sunt pusi la zid si la un pas de a fi linsati de catre cine stie cine, un terchea perchea. Mai urat de atat nu se poate. 
Multe persoane cred ca informarea cea mai sigura si precisa e dand o cautare pe google. Dar nu e asa, adevarata informatie sta in carti. Oricine poate scrie un articol, chiar si eu, chiar si tu, cel care ma citesti, despre importanta circuitului apei in natura, fara a avea o carte citita pe aceasta tema. Doar ca ai cautat pe google nu te face inteligent, stiut, documentat. Documentarea, ma repet, sta in carti. 
Asa cu Maria Sa, Google, toti putem fi ingineri, doctori, proiectanti, macaragii, sudori, dar in fapt, uitam ce am studiat, daca am studiat. 
Respectati mereu un punct de vedere avizat, sustinut de catre o persoana cu pregatirea necesara in domeniu si invatati sa va respectati semenii, fara a incerca sa-i reduceti la zero pentru ca au o parere total diferita de a voastra!

luni, 24 septembrie 2012

Primul majorat

Azi Mariuca a implinit 18 lunite, deci e majorat bebelucesc, da?
Nu stiai? Aflati acum! E primul ei majorat, iese din sfera bebelusilor si paseste timid catre lumea domnisoarelor de acum. 
Cum e la 18 luni? Sublim! Minunat!
E foarte interesata de baieti, mai mari chiar.

Dar si lor cred ca le e draga! :)))


La multi ani iubirea mea!

Mami te iubeste enorm!

sâmbătă, 22 septembrie 2012

Menu-ri de dieta

Reiau :))) 
Postarea am scris-o aseara, frumos, cu poze, insa la final, Mariuca s-a  trezit plangand si cat am lasat laptopul pe pat s-a dus tot. Am apasat eu o combinatie halucinanta de taste si dusa a fost postarea mea. Era salvat doar pagina goala, caci pana am linistit eu copilul si l-am readormit, s-a salvat nimic :))
Cum spuneam, de undeva de sus sau de jos, mi-a venit cheful de dieta. Si ma tine, inca. Sper sa ma tina cat mai mult. Am ales regimul disociat pt ca pot sa mananc ce vreau, in limitele bunului simt, nu pana pocneste matu. In fiecare zi am altceva la masa si pot sa imi diversific menu-rile cum vreau. 
Si cam ce mananc eu? In ziua de lactate si branzeturi m-am desfatat cu o bucata de cas de oaie cu busuioc si putin-putin ulei de masline. E prea bun, ca e de la tara!

Asta e un pranz. Si va jur ca nu ma infometez. 
Mai pe seara am frecat niste branza de vaci cu usturoi, am adaugat si putin busuioc. Nu aveam cum sa pozez asa simplu, drept pt care am apelat la niste "barcute" de gogosari
5 barcute din astea si cina a fost mai mult decat suficienta. 
Cand trebuie sa mananc legume, nu ma feresc sa mananc salate. Cu ce am, cu ce iese.
Mai jos e o salata cu rosii, castraveti, gogosar, care s-a dovedit a fi foarte iute, ceapa, sare si ulei de masline. Nu pun ulei in cantitati industriale, pun cat sa ii dea un strop de luciu :))
Din portia de mai sus am mancat si la pranz si la cina :)))
Ce mi-a placut mie extrem de mult, intr-o zi de legume si fructe, am pregatit niste legume la cuptor in oala de lut, facute la foc mic, in tihna, nu grabite.
Inainte


Si dupa vreo 2 ore si jumatate de stat la taclale in cuptior :)))

Gustul??? Senzational. Nu prajeala, nu ulei, totul in suc de rosii. Cu putin busuioc pe deasupra e nebunie curata.
Cam cu bunatati din astea tin eu regim. Si bucuria e mare cand vad ca acul cantarului s-a mai dus in jos. 
O sa mai revin cu asemenea bunatati!

vineri, 21 septembrie 2012

La fix!

Am deja o saptamana si cateva zile de cand tin dieta. E banalul regim disociat cu care eu ma impac foarte bine. L-am mai tinut si in tinerete, nu ca acum as fi tare batrana :)), m-am impacat super cu el, am slabit foarte frumos. 2 luni am tinut strict, dupa care alte 2 luni am inceput incet incet sa le combin.Rezultatul final a fost de -16 kg. 
Am terminat cu alaptatul, care pe mine una nu m-a slabit deloc :((, am asteptat poate imi vine cheful, am tot sperat sa ma intalnesc cu motivatia, mi-am dat intalnire cu vointa si nimeni nu a aparut la intalnire. Esec total!
Pe zi ce trecea ma enervam si mai tare. Si am zis:"Taci, ca acum ii de mine. Eu cand ma enervez, mi se pune pata, ca-s si dintr-o bucata asa eu si cine stie, poate ma apuc si eu de vreo dieta ceva, ca ele de mine mai greu" Dar ti-ai gasit, retete si retete mi se perindau prin fata ochilor, gusturi care mai de care mai sofisticate gustam in sec. Deci  nu e de mine! Dar nici asa nu ma mai suportam. Si cad la pace cu mine sa mai incerc mai tarziu, poate cine stie, vreo minune se intampla. Ma amageam mereu si mereu ca trebuie sa gatesc pt copil si pt sot si, ca dupa nastere am devenit extrem de pofticioasa si de doritoare de a experimenta diverse si uite ca de asta nu pot tine eu dieta. Ete fliosc Marie!!! Scuza care ma acuza :))
Si uite asa ma invoiesc cu mama intr-o lune dimineata sa vina sa stea cu Mariuca, ca sa pot ajunge sa imi fac niste analize. Imi fusese rau si asta o alta scuza. Cred ca eram nealimentata corespunzator :)))))))))))) Si atunci s-a intamplat. Cand am venit acasa am refuzat sa mai mananc ce era si m-am apucat sa imi pregatesc ceva pt ziua de dieta. Si faza ca nu am ce-mi trebuie pt dieta era o scuza imbarligata. Si uite asa, usor-usor se mai duc din multele kilograme in plus si la oferta. Vrea careva? Simte cineva nevoia de kilograme in plus?
Si dandu-ma pe diverse site-uri si site-ulete, vorba cuiva, am dat peste blogul ei la care sunt abonata si il citesc. Iar ultimul ei articol a venit la marele fix. Oare nici astrele nu au vrut sa ma ajute?
Oricum cu ajutor astral sau nu, am reusit sa ma urnesc din loc in lupta cu kilele multe. Si culmea, nu am scop, nu am motivatie. Pur si simplu, asa mi-a venit. Cam greu, dar bun ca a venit si acum! Decat niciodata!

joi, 20 septembrie 2012

Suzi dependenta

Mariuca e dependenta de suzi. Nu exista viata fara suzi. Afara, in casa, la joaca, pe oala, ori s  unde trebuie sa fie suzi. Iar eu am prins o ciuda pe aceasta suzi de nu mai pot.
Primul contact cu suzi l-a avut la 2 saptamani de la nastere. Intr-o seara, in care plangea de ziceai sa ies plamanii afara. Sotul le-a facut cunostinta. Eu am fost mereu contra, desi EU am cumparat una, in caz de... Si uite ca a venit cazul :)). Si nu la mult timp Mariuca mea s-a apucat de supt si la san. Era sa o ridic pe suzi la rang de sfanta. Sa o pun langa icoana.
De atunci si pana acum am tot schimbat cateva suzi. Pe unele le-am pierdut, una chiar in avion :))
Avusese o vreme cand o mai lasa, statea cu orele fara ea, cerand-o doar la somn. Chiar si dupa ce s-a intarcat singura am avut perioade lunge, ore ma refer, in care suzi nu exista. Insa de vreo doua saptamani, sa fie, didi in sus, didi in jos, did la stanga, didi la dreapta, didi=suzi. Si daca nu e didi, e apa. Si daca nu e apa, e didi si uite asa trec zilele noastre intr-o didi si o apa continua. 
Daca doarme si realizeaza ca nu o mai are, se ridica si mai nou, nu si-o mai cauta, ci plange pana vine careva, adica eu, si i-o bag in gura. Si de multe ori o las sa si-o caute, dar ea plange si mai tare.
Are iesiti deja toti cei 8 dinti, 4 masele. Umflaturi de la canini nu se vad. Dar mereu si mereu o cere pe "didi". 
Daca as mai fi alaptat-o, i-as fi scos-o. Dar asa cum s-a lasat singura de san si eram ferm convinsa ca imi va fi foarte greu sa o intarc, asa as vrea sa cred ca o va lasa si pe didi. Numai ca ea o vrea mereu si mereu.

luni, 17 septembrie 2012

Fluturasul a zburat

"Fluturas nu mai ai aripioare,
Domnul conte ti le-a retezat!"... sau in cazul nostru, doamna asistenta ti l-a scos.
Cum scriam o postare in urma, Mariuca a fost bolnava. S-a vindecat, sper, acum astept sa treaca perioada de pauza si sa refacem diverse analize sa vedem de am scapat de e-coliat sau nu.
Si cat a facut tratamentul i-a fost pus la mana un fluturas, celebrul fluturas, pe care am observat ca majoritatea copiilor refuza sa le fie pus, dar mai apoi se indragostesc de el.
Cu timpul si Mariucai incepuse sa-i placa "la udat fluturasul", caci, daca nu stiati, cand este administrat ce e de administrat pe vena, atunci se uda fluturasul sa prinda puteri, sa i se faca aripile mai frumoase si mai lucioase :))) Prosteala pe fata! Dar trebuie, ca de nu, e vai si amar de coco-steaua lor! 
Duminica seara a fost ultima udare de fluturas, drept pt care trebuie sa pregatesc copilul pt despartirea de fluturas. Si cat am urcat cele 5 etaje pana sa ajungem in sectie de pediatrie, i-am explicat Mariucai despre zborul fluturasului. Ca s-a facut suficient de mare sa poata zbura singur, ca doamna ii va mai pune o singura data apa sa ii ajunga si apoi nu va mai sta pe manuta ei.  A stat cuminte, a avut loc procesul de udare si cand sa zboare, uite ca ea nu mai voia sa zboare. A cam jelit dupa el, dar usor-usor a inteles ca el trebuia sa zboare la mama lui. 
Pana una alta, inca mai imi arata manuta si imi spune ceva inca nedescifrabil. Insa ridica manuta sus, semn ca fluturasul a zburat!

joi, 13 septembrie 2012

Prima spitalizare

Nu stiu cum se face, dar in ultima perioada s-au cam tinut lant de noi problemele de sanatate. Am inceput cu febra mare, apoi infectie urinara cu e-coli si am continuat cu varsaturi. Si toate ni se intampla cand suntem singure acasa. Parca e un facut, dar asta ma intareste foarte mult pe mine si imi da o putere magica de undeva dinauntru.
Marti am plecat sa facem diverse cumparaturi, iar in drum spre casa Mariuca a varsat. Prima data putin, s-a speriat groaznic, tremura si a adormit. Am spus ca poate ceva nu ii picase tocmai bine la stomacel de la masa de pranz, deja incepusem sa derulez in minte ce mancase, ce bause, a vomat si acum s-a linistit. Dar de unde, la vreo 30 de minute vad in carut o adevarata fantana arteziana. Nu stiu daca m-am panicat, nici timp de reactie nu am avut, nu stiam cum sa o scot mai repede din carut sa nu se innece. Eram harcea-parcea amandoua si carutul solidar cu noi. A inceput sa planga foarte tare, voia doar in brate si sa doarma. Intr-un final am ajuns acasa unde a continuat sirul de varsaturi. Faza proasta e ca nu voia sa bea nimic. Tot ce ii dadeam, varsa. Era si foarte somnolenta, cauta numai sa doarma, nu coopera deloc. La un moment dat statea cu ochii intredeschisi si atunci, cred, m-am cam panicat. Nu stiam daca doarme sau era treaza si nu reusea sa isi tina ochii deschisi. Parca era in coma. Si am actionat. Am sunat la 112, stai si detaliaza unde vrei, adresa. Ma preia telefonic Serviciul de ambulanta si sa stam de povesti: cate varsaturi, febra, cum sunt scaunele, unde vine adresa, intrarea prin gang, explic ca la strada si ma intreaba iar daca intra in gand. Intra tu unde poti, numai trimite-mi o ambulanta mai repede ca, copilul meu e rau de tot. Stau relativ aproape de statia de ambulante, vreo 10-12 minute de mers lejer, la pas. Ei au facut cu masina vreo 20. Am coborat cu Mariuca, desi la telefon mi s-a spus ca va urca asistenta sus sa vada starea copilului. De unde atata boierie pe capul meu! Sa cobor cu copilul la masina! Spun ce s-a intamplat, nu bea apa, nu coopereaza si imi spune ca a varsat de la antibioticul ce-l lua pt infectia urinara. Ajungem la spital si aici incepe partea frumoasa.
Tanara din triaj era semi-adormita, probabil o furase somnul in camera din spate. Stai sa-si revina, ne recunoaste, dar nu stie de unde sa ne ia. O luminez sa isi aduca aminte ca poate se misca ceva mai vioi, copilul meu dormea sau altceva grav se intampla cu ea. Sa faca foia. Dar nu anunti doctorul?? Aaaa, nu acum, dupa ce termin foia. Futu-i ma`sa de foaie! Eu vin cu copilul semi-lesinat si tu ma pui sa stau pana faci tu o foaie de internare?? Da nu poti sa anunti doctorul intai si apoi sa faci foaia? Sau nu esti suficient de apta sa faci doua lucruri in acelasi timp? Un pistol de aveam, ii zburam creierul. Si stau sa scrie adormita. Aaaa, dar uite ca ati  mai fost! Faaa vaco, acum 2 minute ti-am zis ca am fost! Tu dormi in papuci???? Scoala! Sa o trezesc, nu pe ea, ci pe Mariuca, sa o cantareasca? Imi venea sa-i dau cu cantarul in cap. Jur! Trezesc copilul sa o cantareasca ca altfel nu termina foia sulii si a aventurii si nu il cheama pe medic.  
Cu chiu, cu vai a terminat foaia. Suna infirmira sa coboare. Nu de ea am nevoie, ci de medic. Intr-un tarziu il suna si pe ciufutnic. Coboara Maria sa doctorul Lupu. Eu deja cu nervii pusi pe sarma, el intr-un calm nesimtit. Reiau cele intamplate in cursul zilei, ii spun ca suntem sub tratament cu antibiotic pentru.... Cine ne-a dat antibioticul? Eiii aici e aici. Mancatoria de cur e la cele mai inalte cote. Nu pot sa descriu mimica fetei lui la auzul medicului ce ne-a prescris antibioticul, oricum nu  era de bine. Ca i-a picat copilului greu antibioticul. Ei sa mori tu! Chiar asa? Da` a baut antibiotic pana i-a cazut greu? Mariuco, data viitoare sa fii mama mai precauta cu antibioticele astea, sa nu-ti mai pice mama greu la stomac.
Trageam de mine sa raman calma. Ii stiu reputatia de doctor nebun si tampit la creier. Vede copilul si se apuca de scris. Macar a avut bunul simt sa ma lase sa stau jos, deja coloana mea incepea sa cedeze de la stat in brate cu Mariuca. 
Si cum se gandea el ce sa scrie si cum sa scrie, ma pune sa ii povestesc de cum a facut ea febra prima data si nu a cedat sub antitermic, cum am avut "curajul nesimtit" de a sta acasa cu copilul febril cu 40.8. M-a desfiintat complet ca mama, ca femeie, ca persoana. Imi muscam buzele sa nu scap vorbele afara din gura. Nu stiu de unde si cine mi-a trimis o doza de calm si i-am explicat ca eu nu dau antibiotic asa dupa ureche fara a sti EXACT cauza. "Sunteti iresponsabila!" Am vrut sa sar la jugulara lui, va jur! Daca aveam cutit, ii dadeam drumu la sange. Cum duhania ma`tii ai tupeul sa imi spui asa? 
A scris el juma` de pagina, parafeaza, semneaza si pleaca. Am avut totusi bunul simt sa las sa-mi iasa printre dinti un "multumesc". Ne preia infirmiera si plecam pe sectie.
Aici am dat de niste doamne foarte dragute. Isi reamintesc de noi de cand am fost sa-i fac analize. Si acum iar analize! Iar plansete cu lacrimi de croncobazaur. Era in jur de ora 23 si un pic. O liniste deplina! Asta pana cand a inceput sa planga Mariuca. Mai tarziu am realizat ca fata  mea plange fin si delicat! Exista si mai rau de atat. I-au pus vestitul fluturas la manuta, pe care doamnele cu halat alb sa il ude la 6 si la 8 ore. 
Deci care va sa zica, domnu` doctor, ne-ati scos antibioticul nostru, Cedax si ne-ai bagat dumneavoastra doua? Cefort si gentamicina. Pai bine doctorasule, dar asa stii matale a trata copiii? Sa ii indopi cu antibiotice? Te-ai razbunat cumva ca nu am venit la spital cand avea febra 40.8 ca erai tot tu de garda si stiam ca ma vei interna?? Ardealu`ma`tii! Sau ca nu ti-am dat bani inainte, asa ca la curve. Ca numai pe alea le platesti intai si apoi iti presteaza serviciile.
De la 23.30 pana a doua zi la 17.50 Mariuca a stat in continuu in perfuzii. In salon mai erau copilasi si asa ar fi vrut sa se joace cu ei. Striga mereu: cupii, cupii! Si ei veneau si o vedeau si ei mititica asa se mai bucura. Mi se rupea inima in mine cand o vedeam cu manuta cu atela legata de pat, sa nu isi traga fluturasul, sa stea cu manuta intinsa sa poata curge perfuzia mai usor.
Am gasit ingaduire si intelegere la pediatra la care mergem noi, era de garda si ne-a permis sa mergem acasa, numai sa venim la tratament. Am convenit cu doamnele asistente asupra orelor la care sa venim si duse am fost. Nu mai vrem spital in veci. Atat timp cat nu e nimic grav, care sa necesite internare, ne tratatm ACASA.
Nici acum nu stiu diagnosticul cu care am fost internate. Probabil il voi afla la externare. Ca pacient nu ai voie sa stii de ce si pentru ce esti internat. Ai venit, stai, indoapa-te cu antibiotice si cand isi aduc aminte si de tine, poate vei pleca acasa.
Analizele erau varza datorita starii de deshidratare in care se afla. Le vom repeta dupa cateva zile de pauza de la terminarea tratamentului cu antibiotic.
Si cum scria o buna amica pe FB, "Cand copilul e bolnav, lumea mamei se sfarseste brusc". Si in acest sfarsit brusc trebuie sa iti gasesti resursele necesare sa fii tare si puternic, caci ei se bazeaza mereu pe noi, MAMELE. Cel putin cat sunt mici.
Iar in Romania lui cur prajit, intai facerea hartiilor primeaza si apoi daca nu mori te baga cineva in seama!

luni, 10 septembrie 2012

Muma sau ciuma

Pe unul il strangi in brate, il iubesti, ii zambesti si-ii spui "Baiatul mamii", de altii ti-e indiferent, iar pe unii nici sa nu-i vezi. 

Spre bine

Asa cum scriam in postarea anterioara, micuta mea domnisora a fost bolnavioara. Am facut analize si alte investigatii, concluzia: infectie urinara cu e-coli. De unde si cum ma`sa l-a luat nu pot sa imi dau seama.. Pe cine intrebi nu iti da un raspuns ferm si clar, toti iti spun ca poate de colo, poate aia sau ailalta. Si cum in globul de cristal nu pot sa o pun si sa o cresc, ii administrez antibioticul o data la 24 de ore si vedem cum va mai fi.
Oricum Mariuca incepe sa redevina ea, o zvarluga zvapaiata, care acum e sus, acum e jos, acum e in camera, acum scoate formele de briose din dulapul din bucatarie, ca mai apoi sa traga dupa ea sticlele de 5l cu apa din baie. Sincer, nu-mi place sa o vad bolnava, e apatica rau, nu rade, nu are chef de nimic, mai scurt e ciufutica naspa. Mai bine sa stau cu ochii in 4 si mari cat cepele dupa ea. Mai bine ii spun de fiecare data ca nu e voie cu recipientul de Cif ca face buba-buba si mami sufera, decat sa ii pun termometrul la jumatate de ora sau o ora sa vad daca i-a scazut sau nu febra. 
Suntem pe Cedax timp de 7 zile, facem pauza si apoi repetam urocultura. 
Dar ce ma bucura e faptul ca i-a revenit pofta de mancare. Sincer nu ma asteptam ca acest apetit sa revina asa de repede si atat de in forta. Mai sa scap copilul in foamete pana era gata masa. Am inceput sa o las sa manance singura. Nu conteaza ca se face de nu o mai vezi, important ca reuseste sa duca si la gura. Mai intervin si eu cu cate o lingurita-doua sa fiu sigura ca are ceva in stomacel, restul e CANCAN :)))

joi, 6 septembrie 2012

Antibioticul, cheia succesului.

Din pacate sau din nefericire am ajuns iar la spital. Prima data, sa vedem daca cauza unei febre de 39,1 este sau nu vestitul "rosu in gat". Si asta pt ca febra nu scadea, iar Mariuca imi arata destul de des limba. Nici nu mancase in ziua cu pricina, doar apa, nici lapte, nici nimic. O vad doi medici, nu otita, nu rosu in gat, primeste reteta si plecam acasa cu indicatiile de rigoare cu privire la antitermice, impachetari si restu`, in cazul in care fabra nu cedeaza. Ma uit pe reteta, antibiotic. Nu cumpar, nu-i dau. Nu vreau! Am dat o singura data si nu mai imi trebuie. Si acum regret ca nu am cugetat mai mult la momentul respectiv. Am decis ca antibioticul sa fie ultima varianta in caz ca toate celelalte remedii nu imi vindeca copilul. Nu dau antibiotic fara sa stiu clar pt ce il dau. Seara face 40,8. Sa inlemnesc pe pat si nimic altceva. Apelez la supozitoarele de novocalmin, dezbrac copilul la pielea goala si sa dansam in hora. Am iesit pe balcon sa se mai racoreasca. Nu suporta sa o ating. Nu lapte, doar apa si iar apa. Bun ca se hidrateaza.
Al meu sot cica daca mergem la spital. Si ce sa fac? Ca ce ii fac eu ii fac si ei. Doar daca ii pun o perfuzie in plus pt hidratare, dar ea cere apa, asa ca, stam acasa. Plus ca spitalul la noi acum e varza. Nu stii la ce etaj esti si in ce sectie. Cica se modernizeaza. Un praf si o nebuneala ca mai bine stai acasa.
Dimineata febra trecuse, a reusit chiar sa si manance putin. Prinde Mariuca mea ceva curaj, iesim afara, ne hlizim, dupa somnul de pranz, iar 38.5. Deja gluma se ingrosa rau, asa ca trebuie sa iau masuri. Decid sa-i fac niste analize sa vad cauza exacta a acestei febre care creste ca nebuna, scade, se mentine si apoi iar ne arunca termometrul in aer. Asa ca ieri dimineata, cu mic, cu mare, ne infiintam la spital. Spunem ce si cum, ne cauta la catastif, si ala de mana si ala electronic si vede tanti ca am primit printre altele si antibiotic. Si ma intreaba foarte zambitoare si sigura, daca am inceput sa ii dau. Raspuns frumos si cat pot de calm ca nu. Si de aici se declanzeaza furia. "Cum sa nu ii dati antibiotic? De ce nu i l-ati dat? Ca poate ii trecea". Intr-un calm de nu stiu unde l-am gasit, raspund ca apelez la antibiotic doar atunci cand altceva nu merge si plus ca eu nu dau copilului antibiotic asa de dragu` lelii, fara sa stiu exact ce are. Si furia de dezlantuie iar."Ca, de ce nu am dat? Ca ii scadea febra! Ca asa facem noi mamele, ne credem mai destepte decat medicii. Ca daca medicul a prescris, eu trebuia sa-i dau." Pai de la ce face febra? intreb si eu ca o mama curioasa? Nu se stie de la ce, dar trebuia sa dau antibioticul. Plec. Astept sa vina medicul, cu ea am ce discuta. Fata in fata cu  medicul spun cat se poate de clar si frumos ca am refuzat sa dau antibioticul fara sa stiu exact pt ce il dau. Si nu mare imi fu mirarea sa vad ca si doctorul imi impartasea ideea. Dar mi-a scris antibiotic ca asa e in trend. Ca mamele prefera antibiotic, sa scada repede febra, copilul sa-si revina mai rapid, sa-si reia somnul linistite. Chiar ele insele vin si cer direct antibiotic, fara alte variante mai usosare. Eu nu sunt asa. Prefer o noapte alba in plus, dar sa stiu exact pt ce dau antibiotic. Si daca e cazul sa dau, daca nu, nu bag pastile si siropuri degeaba. Matracuca care mai avea un pic si stergea cu mine pe jos, ca de ce nu am dat antibioticul daca tot mi-a fost prescris, mai avea putin si isi inghitea limba. 
Nu pot sa inteleg cum unii iti baga pe gat antibiotic fara a sti exact cauza unei febre atat de mari care acum scade, acum urca. Nu conteaza ca e rosu in gat, ca e otitaa ce poate fi tratata usor cu altceva mai usor, tu sa-i dai copilului antibiotic. 
Ne-au iesit doar o parte din analize, mai asteptam altele. Si se pare ca undeva e infectie. Anumite chestiuni au valorile nasoale, ceea ce indica infectie. Asteptam si restul rezultatelor si sa vedem ce luam. Pana atunci Mariuca ba doarme la buca goala, ba imbracata.