Social Icons

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Aripioare cu ciuperci smantanite

Cu ceva vreme in urma, din blog in blog, cautand idei de haleala, am gasit undeva, scuze ca nu-mi mai amintesc unde si nici semn nu am pus, niste ciuperci cu smantana. Si de atunci neuronul meu, ramas intact, numai la asa ceva se gandea. Drept pentru care, ieri am pregatit ciuperci smantanite. Si cum nu se poate asa goale, adica fara carne, am pregatit si niste aripioare la cuptor.
Ciupercile le-am lasat in apa rece cu o lingura de sare vreun ceas. In acest timp ies impuritatile din palariile ciupercilor. Le-am curatat si le-am taiat feliute suficient de subtiri sau de groase
Intr-o cratita am pus la inadusit in apa si putin ulei 2 cepe mijlocii. Cand s-au steclit cat de cat, am adaugat ciupercile. Am pus putina apa si le-am lasat sa se faca la foc potrivit.
Intre timp am pregatit aripioarele. Le-am spalat bine-bine, le-am pudrat cu sare si piper si le-am tras o boiala rosie peste
In tava de la aragaz am pus hartie de copt, am asezat, ca la teatru, aripioarele si le-am stropit cu putin ulei de masline. Dupa care le-am lasat la foc potrivit pana s-au rumenit 
Cand ciupercile au fost gata, am pregatit smantana batuta cu ou si o lingura de faina, sa se lege. Am turnat tot maglavaisul respectiv peste ciuperci. Am potrivit de sare, piper si am adaugat si o lingurita de sos de ustutoi.
Am facut si un pui mic de mamaliguta si am poftit mandra la masa. I-a placut nespus. Si lui tati la fel.
Acum va servesc si pe voi
Pofta buna!

vineri, 26 noiembrie 2010

Vorbe de duh si ghicitori

Deja e vineri, la mine de ieri e deja vichend, caci azi mi-am luat o zi libera. Merit si eu, nu? Ca doar si eu e lume :)))
Plecand de la aceasta postare, mi-am amintit de vorbele bunicii din partea mamei, cand am plecat eu in lume, la facultate.
Buunn, bagajele erau facute, asteptam ziua cea mare. Hop apare bunica. Mirare mare!? Mai sa fie, de ce-o fi venind? Stam noi de vorba cat stam si mai apoi imi spune povestea "plecarii departe", care suna cam asa:
Draga bunichii, uite pleci departe(la Iasi intr-adevar e tare departe), ai sa fii departe de mama si tata(buni, stii cat astept acest moment?!), sa ai grija de tine(daca nu pot eu, rog pe altu`), sa inveti ca mama si tata de asta muncesc(atunci am ras, apoi am plans) ca doar pe tine te au si alte chestii de genul, de`ale batranilor mai scurt.
Si vine finalul apoteotic:
"Draga mea, cand te-a strange un baiet in brate si-ai sa simti ca-i tare, sa fugi draga bunichii, ca nataraul nu stie carte. O stat numai sub banca la scoala!"

Si acum ghicitorile:

1. E rotunda si e cârna si cu capu-n jos atârna!
2. Din carne e crescuta, tare si osoasa.
    O parte-i belita si alta-i flocoasa.

3. Deget nu e, unghie n-are,
    dar atârna-ntre picioare.     Orisicine se întrece,    s-o apuce si s-o frece.

4. Cine se urca, o baga, o freaca,
    coboara, se spala, primeste banii si pleaca?

5. Ce se plateste, se beleste,
se linge când e tare  si curge când e moale?

6. În fata mareata,
    pe margine creata,     în spate o lingi,     în fata o-mpingi.

7. Piele vie, piele moarta,
    dai din fund si intra toata.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                          Raspunsuri: 

1. ghinda 
2. pana de gâsca 
3. tâta vacii
4. cosarul
5. înghetata
6. marca postala, timbrul
7. cizma
Daca v-ati gandit la prostii sa va fie rusine....


joi, 25 noiembrie 2010

De zi cu zi de la 0 ani

La Ana am gasit o provocare foarte interesanta si am zis sa incerc si eu.
De la 0 la 1 an, habar nu am ce mi s-a intamplat, insa au avut grija rubedeniile sa-mi povesteasca. Pfuaii, da eu am fost papusa voastra?! De ce zic asta? Pai cum, dupa ce m-o adus mama de la spital, una din verisoarele mele din partea mamei, s-a dat cu curu de pamant pana a obtinut permisiunea sa ma tina si ea in brate si sa ma duca de la un pat la altul. Buuunn! Nimic in neregula ca toti erau cu ochii pe ea si pe mine, mai ceva ca pe butelie. Si cum ma ducea ea mandra in brate, cand mai avea vreo 3-4 pasi pana sa ma puna pe pat, hop se-mpiedica si zvaaarl cu mine tocmai in fundul supatului. Asa ca, de aici se explica de ce lumea-mi spune ca sunt de la pamant. Nu ca as fi o fata sanatoasa tun, dar vin din fundul supatului eu. 
In rest toti ma duceau peste tot sa se mandreasca cu mine sau sa intre in fata pe la coperativa sau la magazine, cand veneau la targ, cum se zice :)
Copilaria a fost ceva frumos, insa presarat si cu momente mai putin placute. Tin minte cum ne alinia bunicul din partea tatalui, Dumnezeu sa-l hodine, pe o masa, intr-o camera, pe toti nepotii de prin batatura si ne dadea out moale cu putin usturoi si mamaliga rece. Acum inteleg de ce sunt atat de topita dupa ou cu usturoi si mamaliga rece. Despre acest bunic imi mai amintesc cum facea butoaiele in atelierul lui si cum ma dadeam huta pe strungul lui. Nu ne-a certat o data pentru toate stricaciunile ce le-am facut. Mereu ma lua in brate si ma ridica spre cer, ca si cand m-ar fi inchinat lui Dumnezeu. Insa s-a dus devreme, aveam doar 3 ani. Imi lipseste, dar stiu ca de acolo de sus, de unde e, ma vede si e bucuros de mine.
Imi placea nespus la tara, era Raiul pe pamant pentru mine. Mergeam desculta, desi nu mai aveau idei ai mei cum sa ma determine sa port papuci in picioare. Se pare ca a prins, insa pentru scurta vreme, ideea ca-mi intra greieri in calcaie si o sa-mi cante noaptea. Si nu stiu de ce, dar asta ma inspaimanta teribil, pana am vazut cum arata un greier. Si de atunci caput papuci in picioare. Imi placea nespus sa merg cu miei cu o verisoara din partea mamei. De fapt, trebuie sa recunosc, am fost cu mult mai apropiata de acesti verisori decat de cei din partea tatalui. Aia erau mai reci si imi parea ca nu ma inteleg intru totul. Eu eram tare zburdalnica, imi placea sa ma catar peste tot, sa nu-mi scape vreun copac neexplorat sau vreun pod al casei necalcat de talpile mele. 
Tot in aceasta perioada minunata, la indrumarea unui var, m-am gandit sa fac si eu ce facea el. Si-mi bag un bob de porumb in ureche. Ta-nam! Voiam sa devin o veritabila cultura de porumbi. Si am tacut chitic si nu am zis la nimeni, pana am plans de durere si mi se umflase urechea. Cand m-au vazut ai mei acasa si-au pus mainile in cap de ce podoaba buna puteam fi. Bine ca am scapat cu bine si din asta, insa au urmat altele si mai si. Pe zi ce trecea, deveam si mai nastrusnica si mai nabadaioasa. Dar cum as fi putut sa-mi amintesc de aceasta perioada minunata din viata mea, daca nu le-as fi facut pe toate acestea? Ce farmec ar mai fi avut? Recunosc ca cea mai mare parte a copilariei mele mi-am petrecut-o la sora mamei, caci acolo aveam sleahta cu cine sa ma iau, aveam gasca cu care sa fac toate cele. Si o parte a copilariei am mai petrecut-o la bunica din partea mamei, care o data nu ne-a certat pentru toate cele cate le-am facut. Insa bunica din partea  tatalui ne mai si batea uneori. Insa aveam un frate care efectiv ma chinuia cand ma vedea: aveam un talent tampit sa ma piste si mai rau sa ma muste. Asa stia el sa-si exprime dragostea fata de copii si eu nu reuseam la acea varsta frageda sa percep acest fel de a fi al lui. Si de fiecare data cand il vedeam, fugeam de mancam pamantul. 
Si sa nu credeti ca la gradinita, caci dah, ai mei m-au vrut o culta de mica :))) eram mai cuminte. Nuuu! Unde erau cei mai multi baieti, acolo eram si eu. Degeaba imi dadea mama strampisori albi imaculati si fustite frumos colorate si apretate, cand venea sa ma ia, din capul scarilor imi vedea genunchii zdreliti si fustele una cu pamantul. Am fost cuminte tare, drept pentru care si acum am semne de buna purate :)) Insa pe toata perioada sederii mele la gradinita, cand venea ora somnului nu puteam dormi singur, ci doar in pat cu Macovei, un vecin de cartier. Si doamna stiindu-mi afinitatea catre patul lui, ne-a asezat taman in colturi opuse ale salii. Dah, ti-ai gasit sa o vezi pe Veronica linistita. Pe sub patuturi, sa nu ma vada ceilalti colegi sa ma dea in gat la doamna, tip-til, pe branci, mergeam la Macovei. Si ma lasau sa dorm acolo. Insa o data....ehehehe, am pandit eu sa plece doamnele din clasa si sa-mi incep incursiunea catre patul lui. Si cand eram pe la jumatatea drumului, a intrat doamna in clasa. Opss! Si cum eu dormeam in primul pat de la usa, normal ca a sesizat absenta mea. Si m-a strigat. Si cu un glas ispasit am raspuns de sub paturi. Cica sa ies, pai cum? Eram la jumatatea drumului, asa ca m-am gandit eu sa ma ridic si m-am ridicat cu tot cu patut in cap, de l-am zdruncinat din somnul de frumusete pe un dusman de gradinita. Tarziu am renuntat la placerea de a dormi cu Macovei in acelasi pat. Acum, ca au trecut peste 20 de ani, Macovei nici nu-si mai aduce aminte de mine, iar eu sufar teribil :))
A urmat apoi varsta de 7 ani, cand a trebuit sa merg la scoala. Nimic neobisnuit, insa mama, datorita nazbatiilor facute de mandra ei podoaba, m-a dat la un domn invatator, domnul Xenofon. Un nume neobisnuit si misterios, credeam ca e vreum balaur cu 7 capete, insa am descoperit un invatator excelent. Lui ii datorez multe din ceea ce sunt. El a fost, intr-un fel a spune, acul cojocului meu. A stiu sa ma puna in valoare, a stiut sa-mi scoata in evidenta capacitatile si sa-mi corecteze stangaciile. Si erau slava cerului o multime.
A urmat apoi scoala generala, unde iar am avut parte de o diriginta deosebita, care pentru mine, a continuat ceea ce incepuse domnul invatator, m-a modelat si m-a "finisat" atat de bine ca om. E si normal sa fi facut si prostii pe la scoala, insa rusinea cea mai mare am tras-o cand am fost scoasa o singura data la careu. Daaa, eu am mai prins vremurile cand se facea careu si elevii "uriciosi" si nazbatiosi asa ca mine, erau premiati in fata tuturor elevilor din scoala. Si acea iesire la careul celor rai m-a marcat profund, dupa care mi-am impus sa nu mai ajung acolo vreodata.
Acum, in perioada scolii generale am descoperit eu deosebitul har al fumatului. Dah!! In clasa a VI-a, fascinata de ceea ce facea taica`miu, am zis sa vad si eu ce si cum. Am sterpelit o tigaruie de la el si hai s-o aprind. O mai vazut saracu tigari?!:)) Cand am aprins bricheta a izbucnit o flacara de mi-am parlit sprancenele, genele si parul in fata. Noroc ca nu am ramas cheala. M-am speriat insa nu am renuntat la curiozitatea mea. Asa ca mi-am savurat tigara in tihna. Colegele au avut grija sa ma penseze si sa-mi taie parul ars cu lama :))), dah cu lama. Iar din clasa a VIII-a am facut din tigari prietenele mele de nadejde. Si mama a aflat ca fumez abia la sfarsitul clasei a XII-a. Copil istet am fost, nu?!
Insa ce nu a putut schimba nimeni vreodata, nici in ziua de azi, e faptul ca cei mai buni prieteni ai mei au ramas baietii. Unde erau ei, hop si eu. Nici o miscare fara mine, fara sa stiu si eu ce si cum.
A urmat apoi intrarea la liceu. Normal, ai mei ma vedeau matematiciana universului. Credeau ca voi merge pe strada si voi rezolva in gand ecuatii, siruri si alte fractii matematice. Ti-ai si gasit. Norocul meu a fost ca am luat nota mica la mate, cred ca am gresit voit numai ca sa nu intru, si am ajuns la clasa de uman. Au incercat ai mei cu o pila sa ma transfer, insa imi placea prea mult ceea ce invatam la uman, ca sa ma transfer. Si uite asa am terminat profil umanist. A fost deosebit de frumoasa perioada liceului. Si acolo am amintiri, un cârd. Nu mai pun la socoteala excursiile si drumetiile in judet.
In perioada liceului trebuie sa va spun ca nu prea m-am cumintit. Mi-a mai venit mie mintea la cap sau capul la minte, insa nu era chip sa fiu buna de pus cu busuioc si stergar frumos la icoana. Neahh! Si aici m-am tinut de sotii. Imi amintesc ca prin clasa a X-a sau a XI-a, am caftit o colega la buda. A jignit acolo unde doare mai tare: in mama. Si cum ne adunam in fiecare pauza la fumat la baie, am pus la cale un complot cu alte 2 colege: ele sa stea de 6 sa nu intre vreun prof in buda si eu sa o rezolv pe doamna impertinenta in liniste. Insa cum socoteala din targ nu prea se potriveste cu cea de acasa, sau invers cu e zicala, in timp ce ne paruiam, ca nah, suntem fete si fetele se cearta in par :))), ne-a prins dna. de matematica, pentru care eu aveam si inca mai am un respect deosebit. Si recunosc, ca am invatat matematica din respect pt dumneaiei. Si ne-a chemat la cabinetul de matematica, care era langa cel de istorie. Eu, vinovata, cu coada intre picioare m-am prezentat. Ciufulita a fugit la tatal ei sa ma dea in gat. In fine, tatal aleia a mers la director sa ma exmatriculeze ca i-am batut odorul in scoala, insa atunci a intervenit dna. de mate. Mi-a tinut partea, caci la insistentele ei a trebuit sa ii spun motivul pentru care ne paruiam in baie. Si totul s-a rezolvat super ok, fara parintii mei la scoala, fara exmatriculari, insa am avut nota scazuta la purtare. Ai mei au aflat de incident tot prin clasa a XII-a, dupa ce se domolise complet apa tulburata.
Si cum admiterea la facultate se apropia cu pasi repezi, ai mei s-au gandit ei asa, mai mult taica`miu, ce-ar fi daca eu as deveni o celebra avocata. Si au decis ei pentru mine sa dau la drept. Insa motivul era altul: fata lu` frati`su al mare, mai mare decat mine cu un an, cica mentoarea mea :))) in viata, a dat la drept. Si daca ea a dat la drept, eu de ce sa nu dau? Si atunci m-am opus cu atata inversunare ca le-am pus cartile de romana si istorie in brate si le-am zis sa invete ei sa devina ei avocati. Eu nu copii pe nimeni si fac ce vreau in viata. Nah, aveam deja 18 ani, deci puteam decide asupra mea. Imi doream nespus jurnalism, insa imi stiam sansele. Drept pentru care m-am inscris la istorie, filosofie si geografie. Filosofia am ales-o pentru ca imi cam placea si ma cam pasiona. Istoria am ales-o la plesneala. Insa nici acum nu stiu de ce am ales geografie, eu care sunt total si complet atemporala si aspatiala, eu care habar nu am unde e nordul sau vestul daca ma lesi de izbeliste in vreun lan de cucuruzi. Si noroc ca nu am fost admisa. A trebuit sa aleg deci intre istorie si filosofie si mi-am pus jugul la gat cu istoria. Doar nu-mi placea deloc, dar m-am lasat in valtoarea de atunci.
Viata de studenta a fost una exceptionala pentru mine, mai putin anul I, cand a trebuit sa stau la sora tatalui. Dar a trecut si acel an si am recuperat dupa toate chermezele si toate chiolhanele studentesti. Am avut colegi ok, mi-au trebuit vreo doua saptamani sa deslusesc tainele orarului cu saptamanile pare si impare.
In facultate mi-am facut cea mai buna prietena. DA! Am cea mai buna prietena. Am reusit sa-mi fac si eu "o cea mai buna prietena", care e si ea viitoare mamica.
Si acum ma apuca cate-un dor de vremurile studentesti, vai mama mea. De serile cand stateam si cica invatam pana dimineata si mergeam la examene si dupa primele 30 de minute ieseam, ca noi habar nu aveam de ce ne intrebau acolo in intrebarile lor. Si cum ne faceam fituici stil papirus,ca mai tarziu sa progresam catre fituicile tip ciorna. Cu ele am dus multi profesori de nas :))) Scuze!
A urmat absolvirea si implicit despartirea de cei mai multi dintre cei mai dragi colegi mie. Am plans ca o bleaga, parca se sfarsea lumea. Ma bucur ca mai tinem lagatura si acum si mereu ne amintim cu placere unii de altii.
Cu un noroc chior, dupa nici 2 luni de stat acasa, cineva mi-a aratat un anunt in ziarul local, despre angajari cu studiile terminate de mine. Si am avut noroc sa iau. Si odata angajata am intrat in alt univers deosebit, am descoperit lucruri noi si foarte interesante pentru mine. Am recunoscut mereu ca nu sunt o super-mega specialista, insa am invatat de la colegii mei mai vechi si implicit de la fosta mea sefa, pentru care am un respect deosebit.
Si-am incalecat pe-o sea si v-am spus spovedania mea.
Si-am incalecat pe-o capsuna si v-am spus, nu o gogonata minciuna.
Nu nominalizez, insa cine doreste sa ne incante cu copilaria si adolescenta lui, e invitatul-invitata mea sa povesteasca.

marți, 23 noiembrie 2010

Mariuca

Asa cum spuneam ieri am avut intalneala de gradul III cu bebelasul nostru drag. Ajunsi mai devreme in Iasi, am trecut un pic pe la Mitropolie, caci nu se poate sa ajungem in Iasi si sa nu merg sa o vad pe Sfanta mea protectoare. Dupa care am pornit catre clinica. Personalul are nota 10, ne-au vorbit frumos, ne-au indrumat corespunzator catre cabinetul lu` nenea doctorul. Am completat o fisa cu datele mele si ale sotului, ma rog, ale partenerului cu care am conceput copilul , dupa care, la ora la care am fost programata, am intrat in cabinet. Doctorul e foarte tanar, destul de carismatic. Odata inceput procesul de ecografiere au inceput si palpitatiile. Nu prea intelegeam eu ce si cum face el pe acolo, insa ma linisteam cand vedeam ca misca, ca se agita si plus de asta mai si simteam prezenta in burtica. 
Insa momentul mult asteptat a venit:
Dr: "Stiti sexul?"
Eu:"Doar ca o observatie trecut pe fisa de la 12s"
Dr:"Si ce v-a spus ca este?"
Eu:"Baietel"
Dr:" Nope. E fetita . Uitati-va aici ce frumos sta la pozat"
In fundal, mama:"Draga lu` bunica"
Eu cu noduri in gat mi-am inghitit lacrimele, am strans din bratele mesei si am multumit lui Dumnezeu.
El......pauza.
In timp ce-si continua doctorul explorarea, incercam sa-i vad fata alui meu. Insa al meu, pauza. Nici o reactie, nici un sunet, nici un nimic. Am crezut ca a lesinat sub scaun. Ma mai fatai, ma mai batai tot incercand sa-l vad. Intr-un final se aude cum s-a miscat in scaun. Respir usurata si spun:"E acolo, deci e ok. Traieste "
Mai masoara doctorul cat mai masoara si dintr-o data, ce sa auzi?!
El(cu o optime din glas):"Sigur e fetita?"
Dr, intorcandu-se spre el: "Sunteti dezamagit?"
El:"Nuuuuuuu", cu un sfert de voce "dar ma gandeam la ce ni s-a spus la 12s"
Si atunci doctorul i-a explicat, ca la acea varsta, seamana foarte bine bijuteriile la copilasi. Si doar cu un ecograf foarte bun si un ochi specializat poate spune atat de devreme. Nici la 16s nu se poate spune cu exactitate ce e. 
Am auzit si inimioara, am vazut si cum trecea sangele prin inimioara si prin vene, am numarat degetele de la picioare, a gadilit-o la talpite, ca mai apoi sa ma zgaltaie pe mine ca mandra dadea sa adoarma si mai aveam de masurat.
Concluzia: un copil dezvoltat normal pentru varsta lui, toate cele sunt dezvoltate normal. Eu sa-mi urmaresc tensiunea lunar, iar mai tarzior sa-mi fac anticorpii.
Asa ca, chiriasul meu e de fapt o chiriasa care deocamdata se va numi, Mariuca  
Al meu vrea si Matilda, dar sa ma ierte Cel de Sus, nu-mi place deloc acest nume. Ma bucur insa ca am scapat de Matei, daca ar fi fost baiat.
Asa ca draga Ana ma asteapta si pe mine o tornada rozachie si movulie, iar tu draga Marami da-i batai cu rosu acolo, ca ai intuit bine.

luni, 22 noiembrie 2010

E luni

Iarăşi luni, o nouă săptămână tocmai a început. E urât şi mohorât afară, e ceaţă şi de sus parcă curge mereu ceva. Mă enervează vremea asta. Pentru că nu mă lasă să mă plimb, cum şi cât vreau eu. Vremea asta mă ţine în casă. Noroc că azi am o întâlnire super mega importantă, o întâlnire de gradul III cum îmi place să-i spun şi va trebui să zăbovesc mai mult prin casă să mă pregătesc. Sper ca azi, micul meu chiriaş din burtică, să ne arate ce ascundea în urmă cu o lună între picioruşele alea zbengăite, ce le-am simţit în palmă aseară.
Dap, azi mergem să ne ecografiem. Şi nu oricum, mergem la morfologie fetală. Sper sa vin cu veşti bune, mă rog pentru asta.
Vouă vă doresc o săptămână minunată, plină de veşti bune, să vă meargă toate brici.
Vă las şi o cafea cu nişte salam de biscuiţi cu alune croşetat sâmbătă noaptea, pe la orele 22.30

miercuri, 17 noiembrie 2010

Colţunaşi cu brânză dulce

Nu ştiu ce-mi veni azi, dar corectând o carte, mi-am amintit ce vremurile copilăriei mele. Şi din gând în gând, am ajuns la colţunaşii făcuţi de mama. Mi-am amintit cât de gustoşi si parfumaţi erau, cât de buni. Drept pentru care azi m-am hotărât să fac şi eu. M-am inspirat din cartea de aici. Nu ştiu dacă am respectat întru-totul cantităţile, mai sigur că nu.Dar au ieşit foarte buni. Dar nu sunt ca cei din copilăria mea.
Foaia de aluat întinsă atât cât am putut eu
Brânza de vaci cu ou, zahăr şi vanilie
Înainte de fierbere
Şi după fierbere

marți, 16 noiembrie 2010

Foietaje

Pentru cele întâmplate duminică, el şi a lui nevastă sunt de vină. Aşa că, duminică dimineaţă am purces la construit foietaje cu caşcaval. Materia primă am lăsat-o la dezgheţat de seara şi a fost numai bună duminică.
Am uns foaia de foietaj cu sana,
am presărat caşcaval ras, din forma cea fină, doar pe jumătate din foaie,
apoi am pliat cealaltă jumătate şi am apăsat bine marginile. Am uns cu ou şi am împrăştiat putin susan
M-a chinuit pe mine talentul să fac anumite forme, însă mai mult mă încurcam în forme, aşa că am ales să fac forme clasice, dreptunghiulare, ca la patiserie.
S-au topic imediat. Au avut un succes teribil. Aşa că aseara am mai făcut o serie, dar nu cu caşcaval, ci cu telemea de casă, primită de la sora mamii. 
De data asta am rulat foaia şi am tăiat rondele. 
Recunosc că le-am făcut pentru că nu am mai ajuns la tortul de aici.
 

luni, 15 noiembrie 2010

Leapsa

De mult nu am mai facut o leapsa. Ce-i drept am vazut circuland pe bloguri o leapsa, insa intrebarile de acolo nu sunt pentru mine. Io=person sensibilos la intrebari urate. Asa ca am zis pas, inca nu-mi maltratez bebicul din burta.
Si tipu de aici, care numai privindu-i poza, nu-i dai mai mult de 25 de ani, mi-a aruncat o pisica in ograda mea, adica sa fac o leapsa. Cum sa nu-l onorez eu pe Vlad? Pai se poate?:))))
Deci, sa incep 
1) Cand erati mici si va intrebau …ce vrei sa faci cand vei fi mare ,ce raspundeati?
Ospatarita, apoi chelnerita.
2) Care erau desenele animate preferate ?
Alea de la rusi si cele clasice, unde nu era atat violenta
3.Ce jocuri preferate aveati ?
Ata, "Tara, tara, vrem ostasi" "Ceasul" Cataratul in copaci. Important e ca ramaneam mereu cu semne
4) Care a fost cea mai frumoasa zi de nastere sarbatorita si de ce?
Nu pot alege. Toate au fost frumoase in felul lor. Ma bucuram mereu ca-mi facea tort si suflam in lumari si a doua zi :)))
5) Ce va doreati sa faceti neaparat si inca nu a-ti reusit sa faceti ?
Sa devin jurnalista. Insa vorba cuiva, mai e timp.
6) Care a fost prima voastra pasiune sportiva si nu numai ?
Escaladarea pomilor, cladirilor.
7) Cine a fost primul cantaret /grup musical preferat ?
Primul, primul? Nu mai stiu, sincer. Dar apoi am adorat-o si inca o mai ador pe Celine Dion
8)Cel mai frumos obiect cerut (si eventual primit) lui Mos Craciun, Mos Niculae.
Pai cand le scriam scrisoare spuneam acolo ce-mi doresc mai mult si mai mult. Si uneori primeam, alteori nu.
Si mi-am dorit de la Moc Niculae o nuia, sa vad si eu cat de rea am fost si am primit un ditamai parul. De atunci am renuntat la nuielusa.
Ea si cu ea vreau sa faca leapsa asta. Stiu eu de ce!

miercuri, 10 noiembrie 2010

Alte efecte

Pe langa cele descrise aici si ultima "ciudatenie" azi m-a mai trasnit ceva. 
Domnul meu mi-a adus azi un calup generos de telemea. Dar o telemea atat de cremoasa si de buna, fereasca sfantu. Si cum ma chinuiam sa o desfac din punga, deja mintea mea cocea un tablou demential: telemea cu ceapa. Nu stau mult pe ganduri si imi curat o ceapa. Ar fi mers si niste slanina sau kaiser ceva, dar cand nu e, nu e! Si incep a medita in fata acestei farfuriute
Si meditand si mestecand imi dau seama ca nu m-am uitat in alt "colet" adus de sotul meu. Si ce gasesc acolo? Cornuri cu rahat si un fel de invartita cu branza de la mamuca mea. Pfuai! Si eu mananc asa fara o combinatie fatala? Si incep a medita ceapa si telemeaua cu cornul. Si cu cat meditam mai profund, cu atat imi dadeam seama de noile gusturi ale bebelului chirias.
 Vreti? Va bagati la asa ceva? Va zic io, e DEMENTIAL DE BUN!

marți, 9 noiembrie 2010

Rasoale

Ea si numai ea este divina :))) pentru rasoale. Si cum am zis ca pana nasc trebuie sa imi fac si eu asa ceva, uite ca am reusit. Am cumparat 2 rasoale de porc proaspete, afumate nu am gasit.
Unul l-am pregatit cu ceva legume si ciuperci la cuptor, cam cum l-a facut Ana, iar pe celalalt l-am facut ciorba.
Sunt absolut dementiale, deloc grase, sa nu mai zic cat de gustoase. Sunt chiar foarte bune si pentru racituri. Data aviatoare asa le fac.
Poze mai multe nu am ca nu stiu ce am facut cu ele. Cele doua sunt de azi
Ciorba
si cu legume la cuptor cu piure 

luni, 8 noiembrie 2010

Dragi parinti

...voi cei care aveti copii pe la liceu, scoala generala sau in orice colectivitate, cum reactionati cand cineva va spune o parere contrara propriei pareri despre odrasla dumneavoastra?
De cateva zile ma confrunt cu o problema cam ciudata pentru mine si in mintea mea, m-am gandit eu asa, ca ar fi mai bine, sa discut cu parintele copilului, ca deh, uzam aceeasi mocheta pe hol, deci ne stim. Si oricum copilul e cu fluturii lui in cap si am vazut ca e in stare de transmitere de informatii total eronate si contrare realitatii.
Si parintele se aprinde, ia foc si ma acuza pe mine ca ii acuz copilul de ceea ce acasa nu face, ca nu asa a educat-o. Dar eu nu ma refeream domna la educatia primita, ci la comportamentul lui in afara familie, unde dumitale nu mai detii controlul absolut. Ca trebuie sa recunoastem, unii copii intr-un fel se comporta acasa, cu mama si tata, si in alt mod cu colegii sau tineri de aceeasi varsta, in afara caminului. 
Ca mi-s patita cu asa ceva, cat am facut practica pedagocica. Am fost servita la prima ora a unei dimineti de luni, dupa vacanta de Paste, cu o ditamai portia de organ reproducator masculin. Si cum "odorasul mamii drag" nu avea voie sa aiba nota scazuta la purtare, a chemat toata familia la scoala, sa-i ceara socoteala "aleia" ce-i tine locul profesorului. Si identic, mama ma acuza ca am eu nu stiu ce cu copilul ei, educat intr-un spirit total diferit de cum ii povestesc eu. Si m-am lepadat de orice rusine si am exemplificat mamei vorbele odorului, care din rosie ca focu de nervi, s-a facut neagra de rusine. 
Deci oare am gresit eu atat de tare, spunandu-i mamei ca fetita ei draga nu e tocmai ce crede ea? Cu ea nu pot vorbi, ca nu e majora si cu minorii eu nu ma incurc si imi racesc gura degeaba, ca tinerii tot pe a lor o tin.
Si mai frumos, mama cu pricina, mi-a trantit direct in fata ca i-am stricat ziua, ca azi e si ziua odorului minunat si m-am gasit eu o nesabuita sa ii stric imaginea fiicei adorate. Ok, ziua ta ca ziua ta, dar ale mele cum ramane cu ele? Sau ale mele nu conteaza? 
Acceptati si pareri diverite de ale voastre cand e vorba de copilul dumneavoastra sau copilul dumneavoastre e de pus cu busuioc si stergar frumos la icoana?

A mai trecut un an!

De cand uram pentru prima data LA MULTI ANI cu ocazia onomasticii sotului mei. Se intampla aici, insa o zi mai tarziu. Cu el mi-am inceput eu postarile in blogosfera.
Si cum nici in acest an nu putem sari peste aceasta zi minunata din viata noastra si cum ieri a fost o zi de ar fi plans sufletul in tine de stateai in casa, ne-am adunat cu totii in jurul unei mese in aer liber, la soacra mea in fata priespei.
Dupa ce am izbavit toata oala, de pe coltu mesei, cu gratare am trecut la devorat asta
Tiramisu. Nu am apucat poze cu sectiune sau alte cate au mai fost pe masa. Parca erau lupi flamanzi. 
Si tot pt sotul meu, melodia de mai jos:

vineri, 5 noiembrie 2010

Artist emerit!


Asta il fac pe al meu copil. Artist emerit. Artistul poporului. 
De ce?
Pai daca reactioneaza foarte bine cand ii pun muzica de joc. Cred ca e prea devreme la 4 luni si 3 saptamani sa auda deja muzichiile din exterior, insa cum pun ceva populara si de joc, cum il simt. O fi dansand si el pe acolo, probabil. Cine stie?!
Asa ca dragu mamii, te-am scapat sa devii pompier cum vrea taica`tu :)))

miercuri, 3 noiembrie 2010

La Multi Ani prietene drag!

Asa cum spuneam aici, luni am fost la un spectacol organizat in cinstea implinirii frumoasei varste de 69 de ani a unui prieten drag mie si familiei mele. Este vorba de 
Sincer m-au obosit toate radiourile comerciale, unde mereu si mereu este difuzata aceeasi si aceeasi muzica. 
De copila am crescut cu acest radio, insa o data cu trecerea anilor, m-am dat si eu in rand cu adolescentii de varsta mea. Insa de vreun an-2, am revent la dragostea dintai. Si pot sa spun ca m-a ajutat tare mult in procesul de informare in ceea ce priveste locul meu de munca. 
Si cum bunul meu prieten si-a serbat prima tinerete la 69 de ani, trebuia sa fiu alaturi de el. Mama a fost mandatata sa obtina invitatii prin telefon, desi nu au fost puse in vanzare bilete, abia spre final s-a permis accesul in sala, in limita locurilor ramase neocupate, a celor fara de invitatie. Deci noi am fost mai cu mot, cum s-ar spune. 
Am avut emotii pe drum, mii si miliarde de furnici dansau in stomac la mine. Propabil au anticipat ce aveam sa gasesc la spectacol. O atmosfera care nu poate fi descrisa in cuvinte. Peste o mie de oameni au venit sa fie alaturi de bunul si dragul nostru prieten, Radio Iasi.
Am reusit sa-i vad live pe cei care-mi insenineaza mereu zilele si pe cei care imi incanta sufletul cu cantecele lor minunate:
Mitriţa Velicu Cămară
 
MITRITA VELICU SI ORCHESTRA DOINA MOLDOVEI DIN IASI - La cumatru`laudat
Ştefan Vlad
 
Stefan Vlad - Hora dobrogeana
 
George Forcos Palade
Silvia Ene
 
SILVIA ENE - Hora Asezata
Maria Şalaru 
 
MARIA SALARU-Lautar cu scripca veche(DARLAITA)
Vasilica Tătaru-Năstase
 
@};-VASILICA TATARU NASTASE@};-HAI  LA JOC, BADE, LA JOC !@};-
Adriana Bucevschi 
 
Adriana Bucevschi  - Hutulca
 
Pamfil Roată - un domn de o tinuta scenica deosebita. Si o voce de+ti trecea prim maduva oaselor.
 
Hai mandruta la polog ......-Pamfil Roata
 
Maria Costioaia 
 
MARIA COSTIOAIA si DOINA  CARPATILOR din Iasi - Usurel cu pana-n vant
 
Maria Murgoci - mai jos am pus un colaj; la inceputu celei de-a doua piese a miscat chiriasul din burta :))
 
Ştefan Deaconiţa 
Claudia Martinică 
 
Claudia Martinica - Jocu ista-i joc marunt
Constantin Bahrin
 
C-TIN BAHRIN Sirba de la Iasi
Ştefan Pintilie
 
Stefan Pintilie - Iasule, Iasule, mindra cetate
Petronela Rusu
 
Petronela Rusu - Joaca , joaca Ghitisor
 
 Brânduşa Covalciuc Ciobanu
 
Brandusa Covalciuc Ciobanu - Sa traiasca cine asculta
Constantin Mândrişteanu
 
CONSTANTIN MANDRISTEANU - Mandristeanca
 
Cornelia Ciobanu
Elena Mândrescu
 
Elena Mandrescu-Primarasul satului
 
Laura Ştefănescu
 
Laura Stefanescu - Hai la joc Vasile
 
Silvia Zagoreanu 
 
Vlad Gheorghelaş
 
vlad_gheorghelas_-_de_cand_mandro_te_iubesc
Nicolae Glib
 
Asta-i joc moldovenesc ...spune ... NICOLAE GLIB - Cantec de joc !...
Mioara Velicu
 
mioara velicu si orchestra lautarii din chisinau-EU NU M-AM NASCUT BOGATA
Si s-a incheiat cu dna. Laura Lavric
 
laura lavric sirba din flaminzi
 
Un spectacol de fix 5 ore cu o binemeritata pauza pentru minunata orghestră Rapsozii Botoşanilor dirijata de Ciprian Potoroacă
 
 Si ce daca am ajuns acasa la 00.05, dar s-a meritat. Si nu am venit obosita, doar cineva pe undeva ma atentiona ca are si el nevoie de odihna.

AICI am pus si ceva poze de la spectacol.

marți, 2 noiembrie 2010

01.11.10

Nu e vreun cod sau vreun cifru secret. E o zi mare. Sau mai bine spus e una din zilele alea de-as plange de emotie maxima. 
Aseara ne aflam la aniversarea unui prieten drag noua si in plina evolutie scenica a invitatilor, am simtit ca un bobarnac puternit in burta. 
L-am prins de mana pe`al meu si i-am zis: "A miscat! L-am simtit!"
A pus si el mana, dar el inca nu poate simti acum. 
Ma asteptam la ceva mult mai discret din partea lui, ceva de genul aripilor de fluturas, insa el si-a facut simtita prezenta foarte bine. Adica daca e sa simt, pai sa simt, nu sa ma gadile si atat.
Poate ati observat ca vorbesc despre bebe la genul masculin, ca asta simt ca ar fi el, un baiatel. Si chiar de-ar fi fetita, vorba lu` taica`su, armata sa faca :)))