Cana fermecata!

La o prima citire, acest titlu ne duce cu gandul la o poveste cu printi si printese, in care printul apare pe vestitul cal alb ca sa o salveze pe printesa rapita de balaur, la o poveste cu happy end, o poveste inocenta, ascultata in copilarie.

Numai ca azi o sa va spun o poveste despre doi oameni uniti de o cana.Mai exact de aceasta cana, din care imi savurez cafeaua, cat va scriu aceste randuri:

Totul a inceput cu nebunia mea de a colectiona cani. Da, cani. Imi place sa colectionez cani: de diferite forme, diferite dimensiuni, cu diferite mesaje sau cu o anumita cromatica, dar ma atrag in mod deosebit canile negre. Si nu dintr-un sentiment sumbru, ci pur si simplu imi par mai elegante. Si am cani, slava cerului. Si cate mai am si la mama.

La sfarsitul lui octombrie 2006 am fost la un curs la Bucuresti, timp de trei saptamani. Cati oameni minunati am cunoscut si acolo, pacat ca nu am mai pastrat legatura. Si cat am stat la cursul respectiv, intr-o duminica dupa amiaza am savurat  o cafea pe Lipscani, undeva vis-a-vi de unde locuieste Cristi Minculescu. Chiar l-am vazut impreuna cu sotia sa, veneau acasa. Am preferat sa-l admir in taina, decat sa ma imbulzesc la autografe. Si la cafeneau respectiva am fost servita in aceasta cana. Cand mi-a fost asezata in fata, am zis: "Trebuie sa o am. E perfecta pentru colectia mea!" Dar cum sa o am? Ii fac un semn tipului ce ne-a servit si ii spun sincer: Alege, dragu meu, ori iti platesc cana, ori o fur . Imi place nespus, fac colectie de cani deosebite, iar de cana asta m-am indragostit iremediabil. A zambit, s-a retras sa vorbeasca cu colegii si a revenit, spunandu-mi, cu un zambet, ca o pot pastra, e din partea casei. I-am lasat un bacsis frumusel drept multumire.

Revenind acasa pe plaiuri moldovene(eu am plecat toamna la capitala si m-am intors iarna ) prezint cana familei, cu specificatia: Nimeni nu bea din ea! Si s-au conformat. O lasam cu semn sa vad daca chiar fac cum am zis, si asa si era. Pana intr-o zi, cand a aparut EL, chemat de mama sa vada de ce miroase a gaz la centrala. Am recunoscut si fata de el, ca nu mi-a placut din prima,  eu eram atunci enamorata de altu, cu planuri mari de viitor, hehehe, ce stiti voi: vrabia malai visa si tiganu praznic Si dupa ce isi termina treburile de facut, cu greu, ca eu eram numai in sufletul lui, curioasa dupa cum ma stiu, sa vad eu ce si cum drege pe acolo, cere o cana cu apa. Si saritoare cum ma stiu, ii dau omului apa....in cana in care spusesem tuturor ca nu au voie sa bea din ea. Mama a facut ochii cat cepele cand a vazut si s-a uitat foarte mirata la mine. Si i-am zis atunci lui: vezi ca esti primul care bea din cana asta. Nimeni pana acum, in afara de mine, nu a mai baut. E o cana fermecata! Ce minunatii mai debitam si eu

A plecat, am dres prin casa deranjul si hop ma trezesc band apa din cana mea. Eiii dragilor...si de atunci mai scoate-l din cap pe EL. La inceput ma gandeam la el asa, intr-o doara...ca oare ce mai face? Apoi intrebam mama daca l-a mai vazut, pana cand apare din nou la usa casei mele, sa imi monteze un  termostat pentru centrala. Moartea caprioarei in 7 acte montarea termostatului. Cica sa-l ajut, mai rau il incurcam. De fapt pentru mine lucrurile erau normale, insa ceva in aer le facea sa nu fie tocmai ok. Oricum asta e momentul culminant pentru inceputul relatiei noastre. Am vrut sa-i confisc portmoneul, trebuia musai sa am ceva de la el, insa mi-a promis unul nou. Si acum avem aceleasi portmonee de atunci.

A urmat o scurta relatie de prietenie, caci m-am trezit ceruta de nevasta pe 9 martie 2007, dupa ce ii facusem o scena de gelozie, iar pe 29 septembrie 2007, paseam amandoi spre altar, jurandu-ne iubire si respect vesnic. Si de atunci si pana acum suntem impreuna. Si sper ca Dumnezeu sa ne tina sanatosi si cu mintile limpezi si luminate, sa traim fericiti pana la adanci batraneti.

TE IUBESC DRAGUL MEU MAX!!!