Din nou...

..am ajuns la urgente. De data asta nu cu febra, ci cu un planset plin de durere al copilului atunci cand o atingem pe manuta stanga. Mai avusesem un moment de genul intr-o seara la baie, dar si-a revenit foarte repede. De data asta era groasa rau de tot. Plangea cu lacrimi uriase, in care se putea citi usor durerea. Am imbracat-o cum am reusit si am plecat fara sa chem o ambulanta. Se stie ca daca mergi cu ambulanta la spital esti primit imediat, daca te duci pe cont propriu, deci poti sa mai astepti caci nu esti urgenta. Dar trec peste acest aspect.

Am ajuns la camera de garda la pediatrie, am spus in 3 vorbe ce ne doare si suntem trimisi de urgenta la chirurgie sa ne vada acolo un specialist. Am apreciat maxim acest aspect, ca nu ne-au oprit acolo, sa vina pediatrul de garda, sa se scarpine dupa cap ca poate o fi asta sau nu. Ii multumesc doamnei asistente pt ca a decis de la sine putere sa sarim peste asteptarea si consultul pediatric. 

Si am ajuns la chirurgie. Si ce daca plangea copilul si eram palida la fata. Am intrat la camera de garda de la spitalul judetean? Doar decorul si personajele imbracate fiecare dupa culoarea specifica functiei iti spuneau ca te afli la spital, ca in rest nu. Cand am intrat am fost intampinati de o fata "Voi ce cautati la ora asta la spital? Nu va e bine acasa?" Intr-un sictir de mare fel ni s-a spus sa asezam copilul pe "patul ala" si sa-i facem o foaie in triaj. Am spus eu ce are si ni s-a intors spatele ca dna. era ocupata cu un medic. Sa vina macar sa vada ce are, sa-mi zica sa o misc sau nu, ca poate ii fac mai rau, NIMIC! Nu s-a uitat nimeni la noi pret de 30 de minute. Poate nici nu are pregatirea necesara duduia in halat alb, ca acum cu ceva banuti poti deveni imediat asistenta. Un nene care se ocupa cu transportul pacientilor s-a apropiat de copil, i-a facut un giumbusluc sa zambeasca si m-a intrebat ce are si el mi-a zis sa nu o misc. Si mi s-a spus sa astept venirea ortopedului. Si asteptare m-am facut. Dupa 45 de minute a fost sunat ortopedul si informat, in acelasi sictir de mai devreme, ca o sugara de 9 luni plange cand ii atingi mana si un batranel cu nu stiu ce problema. 45 de minute sa fie anuntat medicul?????? Tu`i cristosii mamii ei de medicina, asistente si tot neamul lor cel imputit! Imi venea sa sterg cu aia pe jos. Probabil trebuia intai sa-mi abandonez copilul in suferinta, sa-i umplu ei buzunarele sa se miste mai cu talent in exercitarea atributiilor de serviciu. I-am zis in gand cateva, de la facerea lumii pana dincolo de Adam si Eva. I-am umplut frigiderul pentru 500 de ani in colo. 

Doctorul a venit cam in 5 minute si desi ne-a vorbit intr-o raceala combinata cu plictis si-a facut omu treaba impecabil. El mi-a zis cum sa o dezbrac, cum sa o iau in brate, ce sa fac sa nu-i fac mai rau. Spre norocul nostru nimic grav. Putin miscat cartilajul la cot, a mestesugit el cumva, a tipat copilul de am crezut ca mi se frange inima pe loc, ca mai apoi sa taca subit. Parca facuse o minune. Mi-a explicat ce si cum, de ce s-a ajuns acolo, am asteptat sa vedem cum reactioneaza, daca misca mana, daca mai plange la atingere. Deja lacrimile faceau loc unor mici chicoteli la vazul telefonului sau a jucarioarei ce o aveam cu mine. Am primit recomandarile pentru acasa, am multumit si rasmultumit. Asa da!

Sunt complet dezgustata de atitudinea asistentei de la camera de garda. Si niste muieri ca ea sau alte freaca-lenea ies in strada si striga pana le ies plamanii din piept ca vor salarii mari. Pentru ce? Ca nu vii sa vezi de ce plange ca din gura de sarpe UN COPIL venit la urgenta, adus de mama pe cont propriu si nu de ambulanta??? Pentru ce vrei duduie salariu mare? Ca o freci de pe-un picior pe altu si anunti medicul ortoped dupa 45 de minute de cand eu simteam ca mor langa copil??? Pentru ce? 

Va  dati seama ce va fi daca se va ajunge la privatizarea sistemului de primire urgente??? Vom ajunge exact ca in filmul "Moartea domnului Lazarescu" 

Mi-e scarba ca traiesc intr-o asa tara cu un sistem medical de tot rahatu

Final trist

Azi s-a stins ultimul meu bunic. Am ramas doar cu bunicile .

De fapt el a fost singurul bunic pe care-l stiu foarte bine, cu care am amintiri foarte placute, caci bunicul patern a plecat cand eu eram mult prea mica sa mi-l amintesc.

Ar trebui sa sufar, dar constat ca sunt cam seaca pe dinauntru. Unde-mi sunt sentimentele? Ar fi trebuit sa plang, dar lacrimile mi se opresc undeva in gat. Trebuie sa fiu tare sa nu-i transmit din starea mea Mirunei. 

Nu stiu de ce sunt asa de lipsita de reactie, de sentimente! Poate unde ma si asteptam sa se intample. Dar parca totusi eu sunt prea seaca.

S-a stins in nici mai putin de 3 saptamani. Si, poate pare cinic, dar ma bucur ca nu a suferit crunt, ca nu a chinuit la pat sau altceva. Ma bucur ca a avut o moarte lipsita de suferinta indelungata.

O sa-mi lipseasca mereu.

Sunt ani de cand nu mi-a mai murit cineva atat de apropiat. Ma gandesc ca o sa merg si casa va fi pustie fara el.

Mi se rupe inima pt bunica. oricat de greu au trait si cate boroboate i-a facut, sunt sigura ca ii va lipsi enorm.

Mi se rupe inima pt mama. Era tatal ei. Imi pare rau ca nu am ajusn sa-i dau macar o imbratisare si sa-i dau din pueterea mea, caci stiu ca are nevoie.
Mi-e frica sa merg sa-l vad. Nu stiu de ce, dar mi-e frica.

Am in minte ultima imagine cu el, intins pe pat, dormind. Asa a fost sa fie oare? Sa-l las dormind si sa ma reintorc la el pt o ultima sarutare si sa-l gasesc dormind un alt somn?

RAMAS BUN BUNICULE! Te voi purta vesnic in inima si sufletul meu.

Bucurii

Motive de bucurie maxima azi in familia noastra. Am serbat-o pe finuta si in seara asta am descoperit un mic chirias la Mariuca in gura, un dinte.

Nu stiu de cat timp statea el acolo. Uite ca se intampla sa iasa dinti si fara dureri, febra&co. Acum scuipati si voi in laturi sa nu se deoache copilul. Daca la urmatorul face febra sau ceva de genu, pe voi dau vina si mai zic si un blestem :)))) muhahahaha. 

Dar sa va povestesc. Azi copil normal. De fapt nu chiar asa normal cu programul. S-a trezit pt prima data la 10, lucru total neobisnuit pt ea. In cele mai lenese zile se trezea cel tarziu la 9,15. Dar nu am bagat de seama, eu eram super bucuroasa ca am dormit si eu mai mult. Nu a avut rabdare sa-i fac fructele, drept pt care azi a servit san pana la pranz. La 12,10 Mariuca deja dormea, DIN NOU!. Eu iar bucuroasa ca pot sa mai fac cate ceva in liniste. 

S-a trezit foarte OK, a dormit cam 1h30min, foarte bine. A mancat foarte bine ciorba, s-a delectat si cu ceva san ca la noi, oricat de multa si buna ar fi mancarea solida, tot sanul e preferatul. Si simt eu ca pisca iuteste de san, dar ignor si nu bag de seama. De fapt ala era mesajul transmis de fii`mea ca ea are dinti si eu mama zuza nu vad. Ne-am mai hlizit, ne-am mai jucat si pe la 16 iar era plecata fata cu purceii pe campiile lui Orfeu! Bucurie mare pe mine. O scuipam de acum sa nu se deoache cat de frumos si mult doarme ea azi. 

S-a hlizit cu taica`su proaspat venit de la munca si i-o las in grija, eu plecand dupa o comanda. Mi-a zis ca nu a mancat, dar am mizat pe faptul ca nu ii este foame si nu trebuie sa fortam norocul. 

Am plecat noi frumos sa sarbatorim frumusete de fina. Si cum eu ii ofer spre degustare Mariucai cam tot ce nu e gras, uleios sau sa-i pice greu, i-am oferit putina frisca de tort. Nu va imaginati ca i-am dat juma` de tort, i-am dat cat sa simta pe limba. Si cand i-am bagat degetul manjit cu frisca in gura, ce sa vezi??? Mai sa fie, ce are copilul in gura? O intorc catre mine sa vad ce are. Poate a inghitit ceva. Dar nu s-a innecat. Si daca inghitea, se inneca. Si cu cat mangaiam mai tare gingia, cu atat realizam mai bine ce e de fapt. Mi-au dat lacrimile! De bucurie, de emotie, de toate cele combinate. 

Mult mai tarziu am stat si am digerat momentul singura acasa si realizez ca de acum incepe distractia maxima pt mine, dar si pt ea. Si sa ratez asemenea minunatii intorcandu-ma la munca asa cum ne-au pus sa alegem portocalele astea? Neahhh!!! Am ales eu bine sa stau cu mandra 2 ani. Munciti voi, eu trebuie sa ma bucur de fiecare secunda de fericire alaturi de Mariuca. Nu as suporta sa-mi spuna altcineva ca fata mea a spus primul "ma-ma", "tata" e refrenul preferat deja, ca a facut primii pasi singura sau cate si mai cate minunatii face un copil de varsta ei. Asa ca voi aia de la capitala care ziceti ca ne conduceti: asteptati-ma ca revin eu, va anunt cand :)))