Social Icons

sâmbătă, 31 decembrie 2011

Final trist

Azi s-a stins ultimul meu bunic. Am ramas doar cu bunicile .
De fapt el a fost singurul bunic pe care-l stiu foarte bine, cu care am amintiri foarte placute, caci bunicul patern a plecat cand eu eram mult prea mica sa mi-l amintesc.
Ar trebui sa sufar, dar constat ca sunt cam seaca pe dinauntru. Unde-mi sunt sentimentele? Ar fi trebuit sa plang, dar lacrimile mi se opresc undeva in gat. Trebuie sa fiu tare sa nu-i transmit din starea mea Mirunei. 
Nu stiu de ce sunt asa de lipsita de reactie, de sentimente! Poate unde ma si asteptam sa se intample. Dar parca totusi eu sunt prea seaca.
S-a stins in nici mai putin de 3 saptamani. Si, poate pare cinic, dar ma bucur ca nu a suferit crunt, ca nu a chinuit la pat sau altceva. Ma bucur ca a avut o moarte lipsita de suferinta indelungata.
O sa-mi lipseasca mereu.
Sunt ani de cand nu mi-a mai murit cineva atat de apropiat. Ma gandesc ca o sa merg si casa va fi pustie fara el.
Mi se rupe inima pt bunica. oricat de greu au trait si cate boroboate i-a facut, sunt sigura ca ii va lipsi enorm.
Mi se rupe inima pt mama. Era tatal ei. Imi pare rau ca nu am ajusn sa-i dau macar o imbratisare si sa-i dau din pueterea mea, caci stiu ca are nevoie.
Mi-e frica sa merg sa-l vad. Nu stiu de ce, dar mi-e frica.
Am in minte ultima imagine cu el, intins pe pat, dormind. Asa a fost sa fie oare? Sa-l las dormind si sa ma reintorc la el pt o ultima sarutare si sa-l gasesc dormind un alt somn?
RAMAS BUN BUNICULE! Te voi purta vesnic in inima si sufletul meu.

miercuri, 28 decembrie 2011

Bucurii

Motive de bucurie maxima azi in familia noastra. Am serbat-o pe finuta si in seara asta am descoperit un mic chirias la Mariuca in gura, un dinte.
Nu stiu de cat timp statea el acolo. Uite ca se intampla sa iasa dinti si fara dureri, febra&co. Acum scuipati si voi in laturi sa nu se deoache copilul. Daca la urmatorul face febra sau ceva de genu, pe voi dau vina si mai zic si un blestem :)))) muhahahaha. 
Dar sa va povestesc. Azi copil normal. De fapt nu chiar asa normal cu programul. S-a trezit pt prima data la 10, lucru total neobisnuit pt ea. In cele mai lenese zile se trezea cel tarziu la 9,15. Dar nu am bagat de seama, eu eram super bucuroasa ca am dormit si eu mai mult. Nu a avut rabdare sa-i fac fructele, drept pt care azi a servit san pana la pranz. La 12,10 Mariuca deja dormea, DIN NOU!. Eu iar bucuroasa ca pot sa mai fac cate ceva in liniste. 
S-a trezit foarte OK, a dormit cam 1h30min, foarte bine. A mancat foarte bine ciorba, s-a delectat si cu ceva san ca la noi, oricat de multa si buna ar fi mancarea solida, tot sanul e preferatul. Si simt eu ca pisca iuteste de san, dar ignor si nu bag de seama. De fapt ala era mesajul transmis de fii`mea ca ea are dinti si eu mama zuza nu vad. Ne-am mai hlizit, ne-am mai jucat si pe la 16 iar era plecata fata cu purceii pe campiile lui Orfeu! Bucurie mare pe mine. O scuipam de acum sa nu se deoache cat de frumos si mult doarme ea azi. 
S-a hlizit cu taica`su proaspat venit de la munca si i-o las in grija, eu plecand dupa o comanda. Mi-a zis ca nu a mancat, dar am mizat pe faptul ca nu ii este foame si nu trebuie sa fortam norocul. 
Am plecat noi frumos sa sarbatorim frumusete de fina. Si cum eu ii ofer spre degustare Mariucai cam tot ce nu e gras, uleios sau sa-i pice greu, i-am oferit putina frisca de tort. Nu va imaginati ca i-am dat juma` de tort, i-am dat cat sa simta pe limba. Si cand i-am bagat degetul manjit cu frisca in gura, ce sa vezi??? Mai sa fie, ce are copilul in gura? O intorc catre mine sa vad ce are. Poate a inghitit ceva. Dar nu s-a innecat. Si daca inghitea, se inneca. Si cu cat mangaiam mai tare gingia, cu atat realizam mai bine ce e de fapt. Mi-au dat lacrimile! De bucurie, de emotie, de toate cele combinate. 
Mult mai tarziu am stat si am digerat momentul singura acasa si realizez ca de acum incepe distractia maxima pt mine, dar si pt ea. Si sa ratez asemenea minunatii intorcandu-ma la munca asa cum ne-au pus sa alegem portocalele astea? Neahhh!!! Am ales eu bine sa stau cu mandra 2 ani. Munciti voi, eu trebuie sa ma bucur de fiecare secunda de fericire alaturi de Mariuca. Nu as suporta sa-mi spuna altcineva ca fata mea a spus primul "ma-ma", "tata" e refrenul preferat deja, ca a facut primii pasi singura sau cate si mai cate minunatii face un copil de varsta ei. Asa ca voi aia de la capitala care ziceti ca ne conduceti: asteptati-ma ca revin eu, va anunt cand :)))

marți, 20 decembrie 2011

Ma imbaiez!

Va prezentam un ritual de imbaiere. Se ia una bucata copil si se imbraca in costumul Evei, in cazul nostru, adica al` de piela naturala. Si se aseaza copilul langa cadita, in cazul nostru
Aici trebuie sa ajung
Cred ca o sa reusesc
Gata, sunt deja inauntru. Sa inceapa dixtractia!!!!
Opss, eu m-am apucat de ce stiu cel mai bine, de mancat. Dar o reclama ma perturba
Dar e cam neinteresanta, asa ca sa continuam
Stai!!! Unde fugi???
Adopt pozitie noua, still jacuzzi
Se vede cata apa e pe jos?? SA vedeti cata mai fac cu noul meu sport!
Cica e prea de tot, asa ca m-au scos
Dar mie imi place cel mai mult asa
Sa va pacalesc putin, sa ma lasati in pace
Nu e somn. E doar starea pt ce urmeaza
Si gata! Atenta la reclame


sâmbătă, 17 decembrie 2011

In doi!

Martinel, date-aproape! Vreau s-avem o taina!
Hai, nu-ti fie frica!!!
Ahhh!! Te-am prins!!!
Stai!!! Nu-ti fie teama! Nu te mananc!!!
Tu i-ai scris scrisoare Mosului? Eu i-am scris! Vrei sa stii ce i-am cerut?? Apleaca urechea
Ia aminte si scriei si tu una! Nu vei regreta!
Vino sa te pup
Hai pa, ca deja m-am plictisit!





Pregatiri

Ca fiecare "oama" gospodaroasa, am inceput pregatirile de Craciun. De fapt m-am apucat de facut liste si listute: de cumparaciuni, de ce trebuie facut, cand trebuie facut, ce as vrea sa gatesc. Si uite asa trece vremea si eu tot ma pregatesc, de o sa vina Craciunul si eu pregatita nu o sa fiu.
Am fiert azi sunci, jamboane si alte cele. Miroasea demential a moare de varza cu usturoi, cimbru, leustean, busuioc si ce am mai gasit la indemana sa pun in oala. Si odata aceasta aroma fiind raspandita in casa, am potentat-o si cu ceva parfum de portocala. Zapada si bradu mai lipseau si gata, sa vina Mosu.
El deja a inceput sa vina pe la unii, care desi nu prea au fost cuminti, Mosu s-a indurat de ei si le-a mai adus o jucarie. Si nu Mariucai i-a adus jucarie, ci tatalui ei. Un set de masini de pompieri, mortea lui, cu garaj, semne si alte scheme. In fine, mi-a placut si mie asa ca merge. 
Si cat unii nu mai contenesc sa se mai shoppinguiasca, alti adorm pe baricade
si cu suzi sub nas, da?
Voi cum va pregatiti de Craciun? Ce faceti bun??

marți, 13 decembrie 2011

Noapte de cosmar

Aseara am zis ca dau coltu. Nu coltul blocului, ci am crezut ca o iau catinel spre Eternitatii, nr.1. De frica. Voiam sa dau trezirea in casa, dar ce faceam cu Mirunica? O speriam si mai tare. Si dormea atat de frumos pufoasa cu tata-n gura si cu picioarele pe mine si cu mainile pe unde nimerea.
Sa revin la frica mea. In creierii noptii, o liniste de auzeai doar sforaiciunile casei, cineva se incumeta si perturba acest minunat concert in La major. Cineva batea in usa. Zic, poate a ramas pe afara careva si nu aude sa i se deschida. Si rad putin in sinea mea, ca de ce nu si-a luat cheie sau nu a venit la timp in casa. Si de la ras, plans m-am facut. Bataile se auzeau din ce in ce mai tare. Aveam impresia ca bate din usa-n usa. Atat imi mai trebuia sa bata si la mine si deja eram cu valu pe fata. Nu eram singurele, ci cu cucu din dotare, dar pe el cand il rapune somnu, zici ca e al vesnic, fereasca Sfantu. Si dintr-o data tacere. Ei bine, ia sa dorm si eu daca mi s-a terminat programul de masa. Nu al meu, ci al Mariucai. Si cand sa pun capul pe perna, iar batai in usa, dar de data asta cu strigaturi. Nu intelegeam perfect ce spune, dar se auzea ca alunga pe cineva. Pfuiiii, deja eram usa sum saltea. Noroc ca mi-am pus un pampers de la Mari. Sa ma duc la usa sa vad ce e? Nu eram in stare sa ma dau jos din pat. Eram paralizata de la brau in jos de frica. Si mintea mea fluturalnica incepe a zburda. Scenarii peste scenarii se fabricau in mintea mea. Cine-o fi? Ce vrea? De ce atat de devreme? Nu a mai rabdat sa se crape de ziua? Si striga atat de tare bataia mea ca eu eram in stare sa ma bag in fundul supatului si sa ies cand s-or trezi ai mei. Hal de mama sunt eu? Asa o sa-mi incurajez copila? Pfff, nu se poate. Zic sa ma imbarbatez putin. Pe cine? Cu ce? Eram zero! Si dintr-o data iar tacere. A durat cam o ora jumatate, poate doua, dupa care iar. Pffiuuu muica da ce facem aici? De data asta imi fac curaj si ma duc la usa. O luminita mica-mica se vedea la etajul inferior. Atunci am simtit cum mi se taie picioarele si nu mai ajungeam sa-mi iau copila. Unde sa plec cu ea? Sunt cu capu? Sa-l trezesc pe al meu. Daca zice ca-s si eu plecata cu sorcova in avans? Ma duc sa dorm. Mai prind cam un ceas de somn, ma trezeste asta mica ca ii este foame. Ne mufam una cu alta si vocea mea iar porneste. Am simtit ca fac pe mine de frica. Cine poate sa bata o noapte intreaga la usa? Da cel de dinauntru doarme somnul de veci de nu aude? Ca sa-mi fie cu iertare, peretii nu sunt chiar asa de grosi si o garsoniera nu e ditamai hanul de casa sa zici ca nu auzi. 
Si intre o voce strigatoare si un copil putin agitat intr-un final suna ceasul. Ce bine. Il infiintez oe-al meu la usa si-i spun. Dar vocea mea tacea acum. O fi obosit? Sau poate ca a adormit?! Ei ash! Incepe iar. Dar de data asta al meu a deschis sa vada cine. Pe scari nimeni. Si dintr-o data se aude vocea din interiorul unei case. Cerea ajutor. Si mai iese o vecina sa vada ce s-a intamplat, ca va dati seama ca la 6,30 dimineata doi se conversau mai tare pe casa scarii si logic ca se auzea.
Biata femeie o apucase halucinatiile. Cerea ajutor ca ramasese blocata in casa pt ca scara era inundata de broaste, ca cineva i-a venit la usa si i-a bagat sarme pe vizor sa nu mai vada, ca a incercat sa-i intre in casa si ca i-a taiat si telefonul fix. Pfff! Mai tanti sa-mi fie cu oertare, dar mi-ai tras o zgaltaiala de zile mari. Eram sa-mi stea inima in loc de frica. Mi-s fricoasa de ma pis pe mine daca se aude vreun zgomot in toiul noptii.

joi, 8 decembrie 2011

Dor de voi

Cucu-bau! Careva acasa? Staiti sa sterg colbul intai, ca de cand nu am mai dat pe aici, puteti sa-mi scrieti si o scrisoare. 
Asa...colbul fiind sters, va salut dragii mei prieteni bloggeriti. Imi lipsiti foarte mult, numa` ca timpul a devenit dusmanul meu nr. 1. Si de ce zic asta? Lasand la o parte una bucata devoratoare de timp, aka Mariuca, m-a impins pacatul sa ma feisbucuiesc si eu cu lumea trendy si uite ca mai mult dau pe acolo decat pe aici. Dar nu-i asta baiul principal. Al meu om mi-a facut lipeala cu un joc de pe feisbuc asta. Stiti cum e ramia, da? Cand se prinde de tine greu mai scapi de ea. Asa si eu cu jocul meu. Cat era fata mai mica, nu prea il bagam in seama. Ne dadeam noi rotocoale unul altuia, dar de cand copila mea a mai crescut si poate sta si singurica, sub atentul meu ochi magic, si dai si lupta, si construieste case, podete, afaceri, gradinite, scoli la jocul meu. M-am capiat lume. Tampenia asta de joc mi-o spalat creierul. Si eu care credea ca singurul meu neuron care a mai ramas intreg, poate ma aduce pe drumul cel bun, de unde? Ti-ai gasit. Acum va scriu si cu un ochi sunt la joc. Nebuna, nu?
Dar sa va mai zic de noi. Suntem bine, sanatoase, stuchiti-ne sa nu ne deochem, mancam cand vrem si ce vrem, mananca noaptea cat nu mananca ziua, dar asta o vom rezolva-o noi candva. Puteti sa ma judecati au ba, dar eu am imprietenit-o, usor-usor, cu maria sa tronul, aka oala. Dimineata avem tabieturile noastre, intre un Morar si un Buzdugan, ne mai hlizim, ne mai invartim si facem de toate pt toti. E fericita nevoie mare de realizarile sale. Dar si cand nu vrea sa stea, nu stricam noi aliantele bi si colaterale. Respectam dorinta copilului.
A crescut atat de repede, sa nu zic si frumos, da? Stiti, cioara isi lauda puii, da? Nu stiu cand creste? Sincer. Daca eu la ora asta nu dorm si mai ma uit la ea, cand creste? Cat nu ma uit, ahammm, am inteles. Parintii nu trebuie sa vada cand cresc copii.
Am emotii cat China de mari. Sarbatorile de iarna au o semnificatie aparte pt mine, iar anul asta le vom serba pt prima data in formula extinsa. Deja ne-am interesat de saniuta, numai sa ninga acum. Ne-a adus Mos `Calaie fasulet, deci trageti singuri concluzia cat de cuminte a fost, da? Iar buncii i-au adus un pui de urs, asa ca ea. Numai ca puiul e mai mare decat ea. Dar daca ii aduce un urs, oare cum erau ei? Simpatici oricum.
Va las ceva poze de actualitate






dar ne gasiti aici sau aici 
Va pup!!!! Ma duc la jocul meu!!!

marți, 11 octombrie 2011

Sistemul lui cur prajit-episodul 2

Aici am prezentat un prim episod despre contactul meu de parinte cu sistemul sanitar. Si pentru ca febra Mariucai nu scadea, am sunat pediatru. Ne-a recomandat el ceva, numai ca Mariuca a vomat licoare nefermecata. Sun din nou pediatru. 5 telefoane i-am dat si intr-un final raspunde sotia sa-mi spuna ca nu e acasa, sa revin intr-o ora. M-am enervat la culme pentru faza asta si inclin sa-mi schim pediatru. Dupa mintea si inteligenta mea, eu zic asa: ti-ai ales o meserie, gen doctor, avocat, adica o meserie cu care intri foarte des in contact cu oamenii si mai presus de astea pretinzi cavrei sa-i ajuti, atunci TINE-TI IN PANA MEA TELEFONUL DESCHIS SI RASPUNDE CAND TE SUN, ca nu te sun sa te intreb ce mancare ai in blid sau daca ai tras apa la buda. Te sun pentru ca, copilul meu e febril de 3 zile, ca toate antitermicele si impachetarile nu au facut decat sa-i scada pe moment febra, iar mai apoi ardea, ca nu am un dignostic concret si nu admit administrarea de antibiotic fara un diagnostic CLAR si PRECIS, ca nu imbratisez ideea administrarii anumitor leacuri fara sa-mi fie vazut copilul de un medic, ca eu ca parinte poate vad intr-un anume fel problema, iar tu ca MEDIC SPECIALIST o vezi in altu. Eu nu am pregatirea ta, ca de as fi avut-o, te asigur ca nu te-as fi deranjat de la somnul de frumusete. Asa ca decid sa mergem din nou la spital. Ajungem si ce sa vezi. Ne intampina infirmiera, aia de spala pe jos, duce pacientii la saloane daca sunt internati. Si mi se spune sec ca vine dna. asistenta. Mai era o mamica in sala de asteptare. Si asteptam, ca de asta se cheama sala de asteptare. Si asteptam si asteptam si asteptam si mai indraznim sa intrebam, cand eu, cand mamica cealalta, daca mai coboara careva sa ne vada si noua copii. O ORA am asteptat sa vina duduia asistenta. Intrebare: daca in tot acest timp venea o ambulanta cu un copil la urgente CINE SE OCUPA DE EL? Va raspund eu: infirmiera, ca doar ea era acolo. Cei, asa zisi, competenti erau pe sectie. Dar pe sectie nu sunt asistente care sa se ocupe de pacienti? Sau s-a ramas doar intr-o asistenta atat pentru triaj, cat si pe sectie? 
Dupa o ora vine cucoana iritata toata intre buci. Sigur nu o irita tanga. Intra mamica cu copilul, intram apoi noi si ce sa vezi. Nu mi-a consultat intai copilul, ci se apuca de pitigaiat ca ce asa mare urgenta avem, ca ea a fost cu o urgenta la oxigen, ca nu a stat degeaba si ect., s.a.m.d. Ma uitam tamp la ea si in varful limbii mi-a stat sa-i spun: cine se scuza, se acuza. Dar m-am abtinut caci aveam un copil de consultat si nu voiam sa mi-o smuceasca. Ii iau EU temperatura, cu termometrul meu(am intrebat de ce mi se cere termometrul meu, cica nu toate mamicile accepta sa li se ia temperatura copiilor cu termometrul dn spital. Pai atat timp cat il dezinfectezi in fata mea, eu sunt. Dar de acum voi sti si nu ne va lipsi din geanta termometrul) si suntem poftiti afara sa asteptam doctorul. Si am mai asteptat inca 45 de minute. 1h45min atat am asteptat. Imi venea sa-i mitraliez pe toti. Nu se poate asa ceva. Sau se prea poate in Romania portocalie.
Stiti care a fost norocul nostru? A venit o mamica cu un bebelus de 2 luni plangand foarte tare. Mi se rupea mie sufletul de cum plangea acel bebelus. Si ca prin minune a rasarit si dna. doctor. Ca sa vezi! Deci pt ea urgenta reprezinta copil plangand. Data viitoare o inregistrez pe Mariuca plangand si cand ajung pun inregistrarea.
Si in tot acest haos am avut parte si de experiente bune. Pediatra de garda, cam molaie dupa parerea mea, ne-a trimis la un examen ORL. E singurul lucru bun ce l-a facut.
Am asteptat si acolo sa vina medicul. Era in UPU la o urgenta. Dar aici la ORL macar era o asistenta care a socializat cu noi despre starea copilului. Iar cand a venit medicul s-a si apucat de treaba, nu a mai stat 10 ore sa se scarpine dupa ceafa sa vada daca are matreata sau nu.
Acolo am fost tratati omeneste, culmea, de un medic NU roman, ci arab. E o diferenta de la cer la pamant intre medicii romani si cei straini. Cel strain ne-a vorbit extrem de cald, s-a comportat foarte bland cu Mariuca, ne-a explicat absolut tot. Iar cel roman ne-a expediat in 2 timpi si 3 miscari.
La final am plecat si noi dupa 3 ore din spital, dar cu un diagnostic clar, cu un tratament si cu specificatia sa revenim la control in 3 zile. Am intrebat si eu ca tampa: Unde aveti cabinet particular? Ca nah asa sunt doctorii nostri: te vede in spital, dar te controleaza la cabinet. Si nu te controleaza o data, ci de "n" ori, caci la cabinet platesti, in spital mai putin. 
Dar acest doctor ne-a chemat tot in spital, ca nu are omu cabinet. Nah, daca nu e roman, nu are cabinet.
Si asta este Romania noastra portocalie!

duminică, 9 octombrie 2011

Sistemul lui cur prajit

Ieri dimineata Mariuca ardea, temperatura 39. Wowow. Si dintr-o data se aprind sirenele. Nu ma confruntasem niciodata cu asa situatie. Sun pediatru. Nu raspunde. Simt ca iau foc si eu. Dar nh, e si el om si la fiecare e week-end. Dar e pediatru totusi, e toamna de acum si copiii sunt expusi la diversi concrobzauri. 
Deschid sa vad garzile din spital. X la pediatrie si Y la neonato. Habar nu am cine si cum sunt, dar bine ca nu e "Fata lu` tata" sau un tembel care oricine ar veni, chiar si cu ceva minor, el interneaza. Sun din nou la pediatru, raspunde. UUff ce usurare. Explic situatia, el calm ma sfatuie ce sa fac, imi spune ce sa-i dau si ne vedem luni ca el e plecat. Nah tot e bun ca am dat de el.
Dau antitermice si intr-o ora temperatura era deja 38. De la dinti nu face temperatura asa mare, am aflat mai tarziu, ca eu tot speram sa fie asta cauza.
In acest timp naucesc o verisoara cu telefoane sa-mi dea detalii despre cei doi medici de garda si sa ma ajute cu alte sfaturi utile in astfel de cazuri. 
Si plecam la spital sa o vada totusi un medic ca e mai bine asa. Sun din nou verisoara sa roage pe tanti asistenta sa fie blanda cu Mariuca, ca de nu mama iei ii va da un croseu de stanga, al` de dreapta fiind mortal :)) Si la noi in Romanica daca nu dai bani de la inceput sau daca nu pune cineva o vorba buna pt tine, e cam naspa, aiurea, cam nasol.
Ajungem la spital. Bat frumos la usa, nu raspunde nimeni, dar asa e la noi, mai greu cu bunul simt si politetea. Indraznesc sa intru si spun ca am venit cu un copil febril. Iese asistenta si din priviri ma intreaba daca sunt si ii replic imediat ca sunt vara cu Sam. Ii vine zambetul pe buze si sa astept putin ca e un copil la consultatie. Iese copilul si intram, ca asa ni s-a spus. Si ne intampina doar asistenta. Dar doctorul?? Si ma gandesc eu dupa mine ca trebuie sa fie in separeu sa-si spele mainile ca asa e normal si corect. Dar e ceva normal si corect azi? NU!
Ni se spune sa dezbracam copilul, eu pun placa evenimentelor si tot cautam cu privirea un medic. Si el ioc. Sotul o dezbraca pe Mariuca, ea riposteaza ca doar e copil , dar odata ramasa fara hainute e in mediul ei :)) Si la final, bine imbracati copilul. Cum gata? Atat? O intrebam cu privirea pe asistenta. Si ea imi spune ca dna. doctor stie de noi si va cobori de indata. Dar pe copilul de dinainte cine l-a consultat? Si asteptand am aflat ca doctorul de dinainte a plecat la fizioterapie. CUM??? Bai nene da nu esti in timpul garzii? Cum, tu iti permiti sa te fizioterapiezi cand vin copilasi la urgenta? Simteam cum iau talpile foc. Si apare intr-un doctorul. Iar la dezbracat, iar la consultat, iar pune placa evenimentelor. Si asta pt ca medicii isi cam iau peste picior mseria, isi permit fizioterapii in timpul programului, iar eu astept cu copilul febril sa vina sa ne vada careva.
Asta e sistemul sanitar, bolnav el insusi, sistem plin de medici dezinteresati, dezgustati ei insasi de lefuri, conditii, tratament din partea superiorilor.

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Bucurie

De 6 luni in coa` fiecare zi e bucurie. Dar nu oricum, ci bucurie maxima. E bucuria aia de-ti umple sufletul si inima, de o simti cum iti strabate trupul din varful degetului mic de la piciorul drept pana in ultimul fir de par, al` mai lung de a uitat frizerita sa ti-l tunda. Asa ma simt eu de 6 luni in coa`. 
Se stie si de ce. EA este DI VINA! 
Fiecare mama isi alinta puiul dupa bunul plac al sufletului, insa Mariuca e Soare pt mine. Cred ca si pt sotul meu. Si daca e soare, totul e PERFECT pt mine. 
Azi se implinesc 6 luni de cand Soarele meu a rasarit pe strada vietii mele, exact intr-o zi cu un soare arzator de primavara. Nu voi uita nicicand acea zi. E ziua cea mai minunata din viata mea. Si nu mint. Am fost fericita si pe 29.09, dar fericirea maxima am simtit-o la nasterea Mariucai.
Mariuca e AER pt mine, caci atunci cand simt ca mor de frumusetea ei, o sarut usor si-mi simt inima batand la loc. 
Mariuca e FOC mistuitor pt mine. Nu pot sa ma duc nici la buda fara sa o vad. M-as usca de dorul ei daca nu as vedea-o mai mult de o zi. Nu VREAU sa-mi imaginez VIATA fara Mariuca.
Mariuca e PAMANT pt mine, caci asa simt ca nu traiesc intens si nu fac umbra pamanului degeaba. Ma simt ca un pom cu radacinile-i adanci infinte, iar EA este ROADA mea.
Mariuca e VIS IMPLINIT, iar azi EA implineste 6 luni. 
LA MULTI ANI SOARELE MEU!
LA MULTI ANI MARIUCA!
Sa o scuzati ca a adormit la petrecerea de ziua ei :))))

joi, 8 septembrie 2011

Tort Mariuca!

Azi este prima aniversare onomastica a Mariucai. Mi-am dorit nespus sa am si eu un nume de sfant sa pot sa-mi serbez onomastica. Exista in calendar Sf. Veronica insa eu imi doresc un nume cunoscut, asa cum este Mihai, Vasile, Parascheva. Si tocmai de asta i-am si ales copilei mele si un nume sfant, sa aiba si o aniversare onomastica.
Si cum prima ei aniversare onomastica nu poate trece ca o zi obisnuita, mami s-a gandit sa-i croseteze un tort mai deosebit. Mai deosebit, mai deosebit, dar cum? Si hai la rasfoit teancurile de retete adunate de-a lungu timpului. Si am inceput: asta l-am mai facut, la asta nu am din aia, asta e prea asa, ala e prea zaharos, pana am dat de un tort dintr-un pliant de la un anume supermarket. Dar nu aveam fructele cu pricina, dar se poate improviza, piata fructelor e suficient de vasta acum. Si ce sa aleg? Pepene galben. Wow!!! Deja ii simteam in nari parfumul puternic. Zis si facut. Dar parca mai degraba i-as face eu un blat de pandispan, parca mai mult mi-ar placea. Si execut la foc rapid un pandispanel rotund si dughis. Si nu oricum. L-am vrut galben cu albastru. Nu intrebati de ce. Asa l-am vrut. Si a iesit galben-verde. Si inainte de coacere l-am stropit si cu putin rosu. Da de poate fara rosu???? Neah.
Blatul inainte de coacere
Odara blatul fiind crosetat, a doua zi am rezolbat si crema de pepene galben si cu branza de vaci. Suna cam ciudat, stiu, insa combinatia e best, cel putin din punctul meu de gustare, ca doar nu am sa zic de vedere, ca doar nu gust cu ochii :)))
Blenduiesc pepenele cu branza, niste zahar vaninat, bat si frisca si-o-ntaresc :))), amestec si hai sa asezam de-un tort Mariucesc. Odata ridicat tortul, hop ca n-are fund. De fapt era crema. Si stiind de la celelalte torturi cu fund de crema ca cea din urma ramane in farfurie, trebuia musai si un fund. Si din ce sa-l fac? Din fagm stejar, poate din alun. Si inmoi la repezeala niste biscuiti in lapte si unt si rezolv si problema fundului e tort. Dau la congelator si rest in peace peste noapte. Hai de-oi dormi ca acusi cineva ma cauta la bluza :)))
Si cand dimineata se facu, ia uite cine zambarea nevoie mare
Cand au venit azi oaspetii la mine, mami inca mai orna la tortul meu.
Am facut o asa zisa floare de nectarina, apoi un pat de felii de pepene galben, iar pentru putin contrast am pus cateva feliute de prune. Am facut un maglavais din ala transparent de pus pe torturi/prajituri si gata. Uitati tortul cu numele meu: Mariuca!



Si aici imi primesc tortul de la mami meu
Nu ningea la mine si nici vreun viscol nu era anuntat, doar ca buni mi-a facut cadou o hainuta cu gluma si m-au facut urmasa lui Bute :))) Si ca o urmasa ce se respecta, voiam sa ma infig in tort :)
Asa stiu eu sa multumesc celor ce m-au vizitat si mi-au urat de bine, azi la prima mea aniversare onomastica


vineri, 12 august 2011

1-2

Atat ce m-am tinut sa scriu aceasta poastre la timpul ei, insa vampirescu meu de energie si mai ales de timp, mi-a sucit mintile si am uitat. Doamne cat de repede trece timpul. 
In urma cu un an, descriam aici o stare de somn rau, stare pe care nu mi-o puteam explica, nici justifica. Am adormit la birou, in timpul sedintei, la colegii mei, vai ce somn imi mai era. Si cand colo, ce era sa fie?! Aveam sa aflu cea mai frumoasa veste: deveneam MAMA. In mod normal, femeile isi fac intai un test de sarcina, numai ca eu am facut un ecograf intai, am vazut minunea minunilor si apoi am avut curaj sa fac si test. Sa am amintire. 

 Vestea a venit ca un dar, pt ca pe 10 august implinesc 2 ani de renuntat TOTAL la viciu smocuitului, adica fumat. Mi-e atat de greata cand simt miros de tigara, ca nu cred ca mi-ar mai trebui vreodata sa fumez. Ma simt minunat asa.

marți, 26 iulie 2011

Oare cand?

...trece timpul atat de repede? Ieri a fost luni, azi e marti si acusi e duminica si sa mai duse o saptamana.Si o saptamana cu inca o saptamana si cu inca o luna se facura de acum 4 luni de cand domnisoara 3xM imi umple viata de bucurii.
Pana sa apara imi imagina im fel si chip cam cum ar fi sa am un copil: as face asa si asa, nu as face asta nici in ruptul capului, insa dragilor, socotica din gand nu s-a potrivit nici gand cu realitatea. Ma inmoi la fiecare zambet strengar al ei, la fiecare gangurit si la fiecare atingere. Ii multumesc Domnului pentru acest vis implinit si Il rog, ca peste ceva ani, sa ne ajute sa-i daruim si un fratior. Nu ne suparam de iese surioara.
Au trecut 4 luni de cand strada mea e luminata mereu de un soare imens, chiar si atunci cand se anunta cod galben de vreme rea. 4 luni cu bucurii, spaime, rasete si plansete. 4 luni de magie, caci cam asa e viata mea, precum o magie, in fiecare zi altcumva, chiar daca personejele sunt aceleasi.
Din pacate nu avem poze recente caci tati a reusit sa strice aparatul. Dar ne-om cumpara noi altul cat mai curand. 
Incerc sa atasez un filmulet care surprinde un moment ce-mi place teribil

Ce ma bucura cel mai mult e faptul ca inca este alaptata exclusiv la san. Si cred ca v-am zabzaucit de cap cu alaptatul, insa mi-am dorit extrem de mult acest lucru, drept pentru care nu am renuntat nici atunci cand devora biberoane cu laptic, iar sanii meu se uitau palizi la ea. Dar foame face minuni si cand te astepti mai putin, uite cum sare norocul. Simt ca ma topesc atunci cand pune manuta ei mica si firava pe sanul meu si-l tine strans ca nu cumva cineva sa i-l fure. Si-n tot acest timp, daca ar putea, m-ar tine si de mana sau de deget sa fie ea convinsa ca nu plec niciunde de langa ea.
Saptamana trecuta am avut un episod mai putin placut. Cineva pe strada mi-a deocheat-o, desi are rosu la manuta. Sunt oameni cu priviri negative si imediat s-a lipit de ea.
Duminica am dus-o sa o impartasim. SIncer aveam emotii, nu stiam cum se va comporta. Insa spre norocul nostru, totul a decurs foarte bine. A papat toata impartasania si a dormit apoi un ceas peste ora ei obisnuita de masa.
Asa arata un pui de om obosit

Te iubesc minune mica si-ti doresc tot binele din lume. Te imbratiseaza mami si tati!

miercuri, 20 iulie 2011

Mai puteti...

de cald? Noi nu prea. Si desi soarele ne pasuieste pe la ferestre, in casa e jale cu j mare. De exemplu acum sunt 28,5 grade in casa. Cum sa respiri pe o asa temperatura?
Pe Mariuca am lasat-o doar cu pampersul azi ca efectiv nu isi suporta tricoul pe ea. Are cineva putina racoare? Chiar si de-mprumut. Ve-o returnez la iarna :)))
Noi suntem ok, crestem si ne facem mari si frumoase. Gangureste si vrea numai pe umar sa stea. Si in fundulet. Ma cearta cand nu o bag in seama sau cand nu ii dau ceai cat ar vrea ea sa bea. 
Poze nu prea avem de actualitate ca al meu sot a reusit performanta sa buleasca aparatul, simplu si bine. 
Mi-e dor de voi toti dar sa ma credeti ca uneori abia am timp sa stau la buda, copilul e un vampiras de energie si atentie

luni, 4 iulie 2011

Promotia "Respins"

E grele tata. Da rau de tot.
Dupa cum bine stiti s-au afisat rezultatele la examenul de bacalaureat. Peste tot numai despre asta se discuta. Rezultatele sunt catastrofale. Vina a cui e?
Parerea mea, si eu pot sa-mi exprim INCA liber propria opinie, nu numai presedintele, e ca vina apartine tuturor, dar absolut tuturor celor implicati: elevi, parinti, cadre didactice, ministru. 
Elevii normal dau vina pentru aceste rezultate extrem de slabe pe profesorii corectori. Oare ce-o fi avand acel profesor cu odorul lu mami si a lu tati? Oare nu i-o fi placand scrisul lui? Sau poate nu i-a placut culoarea cu care a fost scrisa lucrarea. Nu fratilor, profesorul nu a avut ce sa corecteze pentru ca odorul nu a scris nimic care sa aiba tangenta cu subiectul. Sau daca a scris, a scris insuficient sau incorect. Dar daca odorul se simte nedreptatit si aici cred ca 99,99% din cei care au picat examenul de bacalaureat, au putut depune contestatii. Dar putine sunt cazurile in care diferenta in plus sa fie cu adevarat mare. De cele mai multe ori notele mai scad, asa ca dragi odorasi, v-ati luat-o-n freza cu asta.
Am auzit azi pe la TV o duduie revoltata rau. Nu am stat sa cercetez care ii este numele ca eram ocupata cu alaptatul Mariucai, insa duduia in cauza era atat de revoltata pe acest ministru, ca ii cerea demisia pentru rezultatele dezastruoase ale elevilor. Da nu te supara cucoana, da a dat ministrul bacalaureatul in locul odorasului?? Nu cred! Si nu cred sigur! Chiar odorasul in piele si oase, cu iPad, iPhone si alte scule si sculute nou aparute, s-a prezentat la bacalaureat si a asternut pe hartie TOT ce a acumulat in 4 ani de liceu, TOT ce a crezut el/ea de cuviinta ca i-ar trebui in viata. Asa ca, va rog calmati-va draga duduie ca vina ministrului e alta. Vina lui e ca a permis ca acesti odorasi sa fie instruiti de catre niste cadre didactice neprofesioniste, de acei suplinitori care au facut drept si predau franceza. Si sa nu ma contraziceti ca e caz cat se poate de real, caz pe care-l stiu. Da e posibil asa ceva? Profesor de franceza care a terminat dreptul sa predea la liceu? Pai asa si eu cu spaniola mea de balta, desi am terminat istorie, as putea sa predau, nu? Asta e la misto asa :))) Si tot acest paduche-n frunte numit ministru, poarta vina nesanctionarii drastic a cadrelor care la clasa au notat cu note mari elevi care in fapt au picat bacalaureatul. Imi este extrem de greu sa cred ca la clasa esti de 10 sau 9, hai cel putin 7 si la bacalaureat sa iei 3,55 sau 2 si ceva. Pai unde sunt cunostintele? S-au pierdut? Eu de as fi ministreasa, la acest capitol as sanctiona drastic.
De ce sunt de vina si parintii? Si aici o sa ma refer la cei care considera ca vina e a altora si nicidecum a propriilor copii. Pai dragi parinti de cate ori v-ati interesat de situatia la invatatura a copilului??? De cate ori ati fost la sedintele cu parintii in afara celei de la inceput de an, unde nu stiti cum sa dati pe delaturi de desteptaciune numai sa fiti remarcati si eventul propusi in comitetul de parinti?? Haa?? De cate ori ati mers de buna voie si nesiliti de nimeni sa vedeti cum sta odorul cu notele obtinute pe cunostinte. Pai dragi parinti e frumos asa, sa mergeti cu plocon la doctorul sa obtineti scutiri pentru minunatia sa odorul mamii/tatalui ca e la un pas de exmatriculare si v-ati face de rusine fata de colega de serviciu, care are copilul la un liceul rival??? Pai dragi parinti, cand venea mama la scoala intram sub pres de rusine ca ma gasea cu note mici sau cu absente nemotivate. Mama in veci nu s-a dus sa-mi ia scutire pe ochi frumosi ca eu nu am avut chef sa merg la scoala 1 zi, nu o saptamana.
Unii cer demisia ministrului. OK! Sunt perfect deacord cu asta, dar nu pentru ca odorul mamii a luat 1, adica punctul din oficiu, ci pentru ca eu una il consider total nepotrivit cu functia pe care o exercita, dar in partidul portocaliu nu conteaza competentele, ci cu totul si cu totul alte principii. Insa vreau sa-l felicit pentru pe acest ministru pentru initiativa cu camerele de supraveghere: asa s-a vazut extrem de clar care e adevaratul nivel al generatiei viitoare. Insa nu toate liceele au avut camere si aici tind sa cred ca s-a mai mers cu fituica la soseta sau in buzunarul de la spate.
Si m-a tampit rau de cap stirea ca sunt 28 de licee unde promovabilitatea este ZERO. Bai frate da aia sunt cu totii prosti? Sunt tare curioasa ce note au avut elevii de la aceste licee. Si imi trag un glont in cap daca unii dintre ei nu aveau chiar 9 sau 10. 
Si-as mai avea multe sa mai scriu pe acest subiect, insa o gazuca mica imi face din mana, semn ca ma vrea langa ea.
RUSINE promotiei "Respins"
FELICITARI celor putini admisi

vineri, 24 iunie 2011

3 luni!


Azi petrecem. Singure pana diseara cand iese tati de la serviciu.
Mariuca face 3 luni.
3 luni??? Mama mia, dar cand au trecut atat de repede? Mai ieri plangeam ca voma, cheama pediatru sa vada ce are fata, iar azi, ea, mandruca mea scumpa, implineste 3 lunite de viata. Sa fii sanatoasa printesa mamii. Sa cresti frumos si sa fii macar la fel de cuminte cum esti acum.
Cum serbeaza ea? Prin somn. E cea mai placuta activitate a ei. Sa ma mir ca are 6 kile la 3 luni? Nope.
Mai multe poze, chiar si cateva filmulete va invit sa vizionati pe contul ei de FB http://www.facebook.com/profile.php?id=100002514315211. Ca doar nu am sa las copila netrenduita :)))

miercuri, 22 iunie 2011

Azi

De fapt in seara asta. Stateam de vorba cu cineva si incercam sa ma concentrez maxim sa nu bag in seama tampeniile si ineptiile ce le debita. El vorbea, Mariuca era cu cracii pe carut, al  meu il aproba tamp pe individ si eu imi fixasem un punct pe perete de peste strada si ma concentram. Si cum ma uitam eu asa fix, un din asta al strazii, vagabond betiv ii spun eu, isi scoate socoteala si urina. Am ramas tampita. Si de atenta ce eram si in plina concentrare am reusit  totusi sa spun ca ala se urineaza in fata mea, iar eu ma uit in scula lui. Si masculanii astia doi ce erau cu mine au avut zero reactie, sa-l mustruluiasca, sa-i zica macar ceva. Am crezut ca fac tensiune 400 si nimic altceva. 
M-am burzuluit putin la ei si ei nimic. Ei lasati coconilor ca intr-o buna zi o sa simtiti ceva cald pe picior si nu o sa stiti ce e si de unde vine. 
Da putea fi un copil in locul meu, cum stati asa nesimtit de nepasatori si nu luati atitudine. L-as fi scuturat eu pe scarba ai de betiv, dar ce avea sa zica lumea:"daca barbatii aia nu zic nimic s-a gasit ea mai breaza sa-l mustruluiasca pe ala."
Imi vine nu stiu ce sa le fac la barbatii astia molai si nepasatori.

marți, 21 iunie 2011

Atentie!

...la capacele de canal. Eu ieri era sa o patesc urat de tot. Ma plimbam cu Mariuca in voia cea buna si la un moment dat am simtit cum piciorul stang impinge inapoi un capac de canal. M-au trecut toate transpiratiile posibile si toate temerile pentru ca inainte sa pasesc cu piciorul stang a trecut carutul fetei, dar am pasit si cu piciorul drept. 
Probabil nu era fixat bine, carutul l-a desprins si mai bine si cu stangu era sa ma duc in canal. Am crezut ca mor de frica si de teama. Daca ma duceam? Ce facea Mariuca fara mami a ei? Cum ieseam eu de acolo?
Pfuai nici nu vreau sa ma gandesc. 
Dupa ce mi-am mai revenit am tras bine capacul si sper sa nu mai pateasca careva asa. De acum le ocolesc de la 100m caci nu vreau sa-mi las puiul fara mama.
Ei nah, cum era sa cada o leidi ca mine in canal??? Ziceti si voi?!!!

duminică, 12 iunie 2011

Nu se poate!!!

Ba se poate, că doar mi-s o leidi, da?
Am comis-o din nou. De data asta, zic eu, mai urât ca prima dată. Nu cu papucii, ci cu sacul cu gunoi. Ce-am fost în stare să mai fac?L-am plimbat iar. Unde? În K(nu fac reclamă gratuită :P). Dar să detaliez.
Ieri, vreme ciufutnică rău, un vântălău tăios bătea, ba a mai plouat, ba a mai stat, pe scurt vreme numa bună să nu pot scoate frumuseţe de Măriuci la plimbare. Dar totuşi mai pe seară aşa, constat că nu mai am apă şi ca o coconească ce mă respect, nu înghit apă de la robinet pentru că are croncobauri. Aşa că rog bunătate de soţ să ne scoată la cumpărăcit de ape şi ce mai pică. Bunătate de soţ era plecat când l-am rugat, dar am convenit ca la un semnal io să pregătesc cupila şi să ne prezentăm în faţa blocului să ne preia el cu maşina. Zis şi făcut. Numai că, ca o mamă responsabilă ce încerc să fiu, mi se lipeşte iar de mână sacul cu gunoi pe care normal îl pun, doar până jos, în coşul căruţului. Odată ajunse jos ne ia valul vorbăraiei şi ne trezim cu al nostru soţ şi tată la datorie. Eu urc cu Măriuca în maşină, el strânge căruţul, îl pune în faţă şi la drum birjar. Ajungem la K, desfac căruţul, aşez copilul, predau căruţul cu copilul ca să pot să iau altul şi intrăm. Şi începem conversaţia: luăm de asta şi de asta, ne trebuie şi asta şi uite aşa ne-am plimbat prin tot K. Am observat că nenea de la pază se tot uita la noi cam ciudat, dar nu am dat importanţă. Ajungem într-un final la maşină şi când să strângă căruţul ce să vezi. Păi ce ai putea vedea?????? Un sac de gunoi plin cu pempărsuci pişorciţi de Măriuci mici uitaat acolo. 
Dacă l-am lăsat la K? Da cum aş putea să înstrăinez aşa ceva? L-am adus la tomberonul de lângă casă. 
Sunt foarte curioasă data viitoare oare unde o să mai plimb coşul de gunoi.

joi, 9 iunie 2011

Tot io...leidea

Pornesc azi serialul "Io=Leidi" sau nu :))
O să povestesc faze năstruşnice pe care numai io şi numai io pot să le fac sau să mi se întâmple.
Ieri, ca de exemplu, îmbrac minunăţie de Mariuca, mă îmbrac şi eu, că nu aveam să ies goală şi hai de ne-om plimba. Ieri am avut întâlneala cu o bună prietenă şi ea mămică de o minunăţie pe nume Ema, mai mare decât Mariuca. 
Dar înainte de a ieşi din casă, bunăvoinţa din mine ce-a zis " Ia să luăm şi gunoiul că n-o fi bai". Aşez copilul în căruţ, ne luăm poziţia se start, dar gunoiul un` să-l pun? Doar nu în căruţ lângă copil. Şi îl pun frumos în coşul de la căruţ. Ajungem jos, aşez copilul că de la coborâtul treptelor s-a hâit niţel şi nu puteam să ne prezentăm la întâlneală aşa hâite. Şi pornesc io mândră de mine şi cu un copil atât de frumos la plimbare. Şi merg, şi merg, şi iar mai merg şi mă întâlnesc cu mami de Ema, Dinuţel. Şi vorbim şi ne plimbăm şi culeg informaţii preţioase de la ea. Am străbatut ieri cam 3/4 din oraş. 
Am plecat cu vreo ceva din casă, care trebuia aruncat la tomberon?
Într-un final ne despărţim, io în drumul meu, ea în drumul ei. Ajung la magazinul de unde cumpăr pâine de obicei şi să scot din coşul căruţului pormoneul. Şi ce găsesc io în coş? Un sac cu gunoi? Cu pamperşi kkciţi şi pişorciţi de Mariuca? YES!!!! DDAAAA!!! Ăla era. Dă-ţi două leideo că eşti dusă cu vaca.
Ce pungă cu gunoi menajer a mai fost atât de plimbat prin aproape tot oraşul??? Hă??? Al meu!!!


Va urma...

Mi-s o leidi :)))

Dap, mi-s cea mai leidi dintre toate leidili din lume. Io si nimeni altcineva. Poate doar fii`mea, dar e prea mica de leidit ea :))
Zilele trecute ma ferchezuiesc sa ies cu mandra afara, la aer curat si nepoluat. Era sa ma uit in oglinda de atata admirat si impopotonat. Aranjez si printesa mica, ca nu se poate altfel si hai de-om merge. Sa precizez, ca exact in tocul usii imi dau seama ca alti papuci ar merge la costumatia mea. Si ma intorc dupa ei, ca altfel m-as fi plimbat cu suspine.
Odata ajunse afara, nu ne mai incapeam in piele de fudule ce eram. Pana cand ce sa vezi, parca un papuc incepe sa devina mai larg si mai larg si...hop pasesc cu minunabilul meu piciorus fin direct pe asfaltul clocotit. Si unde e papucul? In urma. Vai, nu se poate. O leidi asa ca mine sa i se rupa papucul in buricul targului? Si cu copil mic dupa mine? Vai nu se poate!!! Ce ma fac? Papucul era complet compromis, nu aveam ce sa ii fac, macar sa ajung pana acasa sa iau altii. CE MA FAC? Sa merg descult? Ei ahh, da se poate?! O leidi asa ca mine sa se mizereasca pe piciorusele-i fine? Sun pe mama.
- Alo, mama?! Uite io am facut pana.
-Cum asa? Da de ce ai iesit cu masina?
- Nu-s cu masina, sunt pe jos. Mi s-a rupt papucul.
- Unde?
- In plin centru targului. Te rog vino si salveaza-ma. Adu-mi ceva de incaltat.
Si lume trecea si admira una bucata pupaza mare descult si una bucata pupaza mica ranjind in carut.
Asta se intampla intr-una din zilele trecute.
Azi, la fel, modeala si cochetareala de nu mai era nimeni ca noi. Cand sa ies pe usa, mai parca astia au anuntat ploi cu averse. Si ca o mama grijulie ce ma stiu, ma intorc sa iau umbrela. Siiiii instinctiv ma aplec si pun in cosul carutului o pereche de papuci.DE CE? Sa fie acolo. Daca ma dor picioarele, sa am de schimb. Ca aveam traseu lung de parcurs.
Si cum mergeam io asa gratioasa ca o zambiluca, ceva mi se pare in neregula cu papucul meu drept. Cand ma uit: S-A RUPT!!! Si asta??? Nu se poate? Ce ma fac? Eii, de data asta aveam papuci de schimb.
MORALA: Faceti-va inspectia tehnica a pupucilor inainte de a pleca de acasa. O pereche de papuci de rezerva sunt bineveniti oricand in geanta.

miercuri, 1 iunie 2011

La multi ani copile drag!

Nu aveti idee cat am asteptat sa pot spune din inima si cu sufletul plin de iubire "La multi ani" copilului meu de Ziua copilului. E o zi speciala pentru noi, ne serbam pentru prima data COPILUL nostru. De fapt totul e special pentru noi de cand Mariuca a venit in viata noastra.
Aseara discutam cu sotul meu si mi-a zis ca nu credea, ca un copil iti poate schimba viata atat de mult. Era sceptic fata de cei care isi exprimau sentimentele fata de proprii copii. Acum a realizat ca intr-adevar un pui de om te schimba radical.
Mami i-a facut o prajiturica care a cam esuat pe final, s-a ars mixerul si frisca nu e tocmai aspectuoasa.
La multi ani si copiilor vostri! La multi ani si copilului din voi, caci nu-i asa, sufletul trebuie sa ne fie mereu de copil.

duminică, 29 mai 2011

Verdict...

...Mariuca nu seamana cu tine, ci cu Mihai. Ei nah!
Ieri dupa terminarea treburilor casnice m-am indusat, am imbracat copilul in tol festiv si am plecat la tara. Bunica din partea mamei a facut praznic si am considerat ca e un moment bun ca Mariuca sa-i cunoasca pe strabuneii ei.
Am luat ajutor de nadejte care sa stea cu Mariuca cat conduc eu, ca domnu nea` soferu, aka sotu meu, era de serviciu de noapte si l-am lasat acasa sa se hodine :)). Inca nu am scaun auto, urmeaza sa cumparam.
Si cum am ajuns la tara toate rubedeniile au sarit pe noi. La un moment dat nu mai stiam pe unde e copilul meu, noroc de mama ca o supraveghea.
Au studiat-o, au analizat-o, de pupici nu are rost sa mai vorbesc, era roza in obraz de atatia pupi si au spus ei, ca fata seamana foarte mult cu sotul meu si mai deloc cu mine. Serios? Ia uitati-va mai jos putin si un pic mai sus si o sa vedeti ca are si de la mine ceva. 
Insa eu cred altceva: eu zic ca Mariuca are cate putin de la fiecare: de la mine, de la taica`su, de la bunici, de la strabunici, caci prea a fost un copil dorit si indelung asteptat sa vina.

marți, 24 mai 2011

La multi ani gazuca mica!

Azi minunea vietii mele implineste 2 luni. 2 luni mici, dar pline de lucruri marete.
Sa cresti mare si frumoasa draga mea.
Te pup si te iubesc din tot sufletul.

sâmbătă, 21 mai 2011

Culori!

Azi va prezentam o serie de culori.
Avem doua nuante de albastru
-albastru dungat
-si albastru nedungat, mai bleu asa :)))
Avem si verde galbui sa nu ne manance vaca
Rosu
Alb
Din combinatia de rosu si alb iese roz 
sau roz mai pal
sau alb si rosu cu patratele :)))


A apărut o eroare în acest obiect gadget