Social Icons

joi, 20 decembrie 2012

Prima serbare!

Sincer nu ma asteptam ca atat de mici sa li se faca si lor o asa zisa serbare, la care sa vina Mosu. Si au primit fructe si ceva dulciuri, fara sa cotizam vreun ban. Exista asa ceva in Romania? Se pare ca da! Mai rar, dar exista.
Am imbract-o frumos, cu rochie gogosata, bluza si ciorapei rosii, caciula de Mos. 
I-am explicat cat am reusit, ca va veni Mosu si va spune "Ho! Ho! Ho!" si ca le va da daruri, ca Mosu iubeste copii, ca nu le face vreun rau. Cu explicatia am ramas. TOATE Mariile, la vederea Mosului s-au organizat rapid in grupul bocitoarelor! :)))
Nu am participat la serbare, asa ca abia astept sa vad filmarea. Nici un parinte nu a participat. Cred ca se organiza IMEDIAT grupul bocitorilor seniori :))))
Per ansamblu cred ca a fost frumos! 

joi, 13 decembrie 2012

Primele impresii

Azi, zi de 13, am reusit sa ne vedem CASA NOASTRA. E frumoasa, spatioasa, camere largi, luminoase.
Emotii cat China de mari. Vazuta in fata usii, cu cheia in yala, intra de poti. Un val de caldura si emotie m-a cuprins si mai sa scap lacrimile la vale. Stiind cat am asteptat si cum ne-am mutat dintr-o chirie in alta, acum sa avem CASA NOASTRA, parea un vis ireal.
Ne-a intampinat un aer cald, deci vom avea facturi de platit la Termica, furnizorul de caldura. Sunt si mici stangacii, chiuveta la bucatarie e pusa fix dupa usa, o gaura din bucatarie in balcon al carei functionalitate inca nu am aflat-o, chestii care se pot remedia.
Imi plac nespus ferestrele mari, camerele fiind astfel foarte luminoase. La prima vedere, imi plac vecinii de palier. Par a fi tineri cu capul pe umeri, sociabili, dispusi la chestii noi. 
Insa m-a dezgustat foarte tare atitudinea pilelor, neamurilor si alte categorii care au obtinut aceste case, fara un minim de asteptare, doar pt ca lucreaza la una sau alta din institutiile subordonate primariei. Nu am inteles comentariile: jegurile de usi, ce-i cu gresia asta infecta, nu vezi ce culoare are? Usa de la intrare, ce-i drept, este de o calitate indoielnica, dar nici cu patura nu stai in usa. Poti sa o schimbi. Cat despre gresie, scoate-o frate si puneti din aia la 100 lei/mp. Dar sa te intreb altceva? De ce ai venit la usa jegoasa data de primarie? De ce nu ti-ai facut credit pe vreo 30-35 de ani la vreo banca si sa platesti rata de cel putin 1000lei/luna? Pentru ca muncesti la negru si nu ai cum? Hai mars jeg obosit! Te-ai ajuns si dai cu muci in fasole?

vineri, 7 decembrie 2012

Zi de milioane

Aici scriam, undeva spre final, ca azi urmeaza sa mergem sa tragem la sorti viitoarea casa. Ziua trebuia sa fie una de miliarde, insa de ceva vreme nu mai contenesc sa primesc suturi in fund. Dragilor, suturile voastre m-au dus undeva si mai sus. Voi ramaneti cu frustrarile si nervii vostri, eu raman cu CASA MEA!
Sa fiu a naibii de nu va voi pune la punct pe toti. Da ce mama ma`sii sunt eu? Pleava? Sau ce primesc salariul pe nedrept, pe munca altuia? Sunt rea! Sa de-a dracii in mine!
Sa las nervii acum. Sa va zic cum e cu casa.
La ora X, cu mic, cu  mare, in fata la premerie :) sa decidem sortile noastre. Unii se cunosteau, altii ne faceam ca nu ne mai stim, desi am copilarit pe aceeasi strada. Nah, ne-am ajuns! Estem careva. Fiti fratilor, e loc pentru toata lumea. Ajungem in sala cu pricina, lume, tineret, care mai de care. Luam loc pe scaune si asteptam sa inceapa. Stai ca nu e toata comisia, suna si trezeste-l de la tigara si zi-i ca niste orbecaiti il asteapta. Incepe! Care prezentari? Ne stiti, suntem vedete de acum. Unii!
Se trag la sorti garsonierele! 3 la numar. La parter! Urasc acest nivel. Mi-a fost teribil de frica sa nu cumva sa trag acolo. Ma rugam sa nu! Si incepe tragerea pentru apartamente. Bloc cu 3 nivele, mansardat, izolat, nou! Fiecare cu norocul sau! Unii multumiti de norocul tras, altii, bosumflati de era sa le crape botoxul :)))
Sincer nu voiam sa trag biletul cu pricina. Voiam sa amestec, dar de ce sa fac valuri intr-un scuipat? Asa ca aleg. Iau biletul si citesc: bl.__, sc__, ap.__. Am uitat sa intreb cum si la ce etaj e, am aflat de la al meu sot. Etajul 3/3, PERFECT! Nu imi tropaie nimeni in cap, nimeni nu mai sare din pat la 6 dimineata, nu-mi scapa nimeni apa in cap. Bun de bun!
Urmeaza alte acte, alte hartii, cozi, sper sa nu. Dar ma doare fix 7 metri in spate si nici acolo de restu, AM CASA MEA, MI-S FERICITA!

joi, 6 decembrie 2012

Cel mai urata joie

Dimineata a inceput foarte frumos. A venit "Mosu", ne-am bucurat fiecare de darurile primite. Intalniea cu prima zapada ne-a bucurat teribil. Mersul la cresa a fost ok spre foarte bine. Totul era prea frumos ca sa se termine la fel.

Mereu am invatat sa ma ghidez dupa semnele ce mi le trimite Cel de Sus si dupa instinct. Numai ca azi instincul m-a impins sa vad cum unii isi permit sa ma catalogheze dupa bunul plac, drept nesimtita. 
Nu incercati sa imi spuneti sa nu pun la suflet. E prea tarziu. Am plecat de la munca umflata de plans. Am incercat din rasputeri sa fiu tare pana la final, sa nu dau satisfactie nimanui, sa nu vada cat de mult ma doare. Dar nu am mai putut! Sunt om, nu stana de piatra.

Cand am vazut cum sunt numita, sincer m-am gandit la mama, care m-a crescut si s-a lasat pe ea, sa am parte de o educatie si o crestere cat mai buna. Mama care a facut tot posibilul si imposibilul sa-mi ofere cel mai bun exemplu din lume. M-a strans de gat furia ca persoana respectiva a jucat un teatru atat de ieftin, parand afectata de starea mamei de sanatate. Ce simt acum in suflet? Un mare dezgust, o scarba imensa! 
Si m-am gandit ca intr-o buna zi, copilul meu va veni acasa si imi va spune ca un anume cutare l-a numit nesimtit. Cum voi repara eu durerea din sufletul lui? CUM?
Urasc prefecatorie si ipocrizia. Urasc linguseala si pupincurismul. Urasc sa ma dau pe langa om ca sa obtin ceva sau ca sa fiu cat de cat tolerata, iar dupa ce-mi vad interesul obtinut, sa-l musc si sa-l barfesc pana raman fara saliva in gura. 
Este cel mai urat cadou primit! Nici macar vestea ca maine voi merge sa imi trag la sorti viitoarea casa nu mi-a adus o umbra de fericire. 
Ma simt atat de aiurea ca nu pot fi cu adevarat fericita pentru copilul meu si trebuie sa ma folosesc de diverse masti. 
DE CE ISI PERMIT UNII SA SFASIE SUFTELE?

luni, 3 decembrie 2012

Prima zi!

Dupa 1 an si vreo 9 luni, sa tot fie, m-am reintors la munca. Noua lege privind concediul de ingrijirea copilului prevede, ca si mamele care au nascut in 2011 si au optat pentru varianta sa stea 2 ani acasa, primesc acel stimulent de insertie, in valoare de 500 de lei. DA! Recunosc, m-am intors mai mult pentru acesti bani de care am nevoie ca de aer. 
Doar pe contul de Fb am scris, ca am reusit sa primim casa prin ANL. Inca nu am fost la tragerea la sorti sa va spun cum si ce, dar sper si cred ca va fi un apartament. Si aceasta noua casa, ca sa ne mutam cat mai repejor in ea, cere sa fie facute niste contracte cu diversi furnizori: gaz, apa, salubritate, lumina, internet si tot ce se cheama utilitati; contracte care trebuiesc onorate cu ceva bani. Unul dintre ele, extrem de scump, cel de la E-on, de numai vreo 700 de lei. Detii monopol, faci legea, ceri banul. Asa ca, stimulentul de insertie e cat se poate de binevenit.
Chiar imi era dor de ceea ce faceam la munca. Nu m-am rupt cu totul de serviciul, am spus, de cate ori erau manifestari importante, de au nevoie, ii ajut cu drag. Nu te solicita, nu te poti baga cu de-a sila. Asteptam cu mare interes sa revin, chiar am ceva idei de pus in practica, sper sa fie si aprobate, insa la cat de entuziasmata am fost, caci nu mai sunt, pe atat de urata mi-au facut revenirea unii colegi. La cine te astepti mai putin, aia ti-o dau cum nu se poate de urat. Stai sa vezi ca nu esti prinsa in buget, deci nu se stie de vei lua salariu in ianuarie. Ca nu ma intereseaza daca sunt sau nu bani, mie mi s-a casunat ca vreau inapoi la munca. Din pacate nu prea mi-a placut matematica, drept pentru care nu mi-a facut nici o deosebita placere sa urmez o facultate in domeniu, dar unele persoane, cred ca ma determina sa o fac si pe asta.
Am invatat ca atunci cand cineva iti raspunde nervos, taios, raspicat, pe un ton foarte acid, cu un ton grav, e ca sa te intimideze, poate renunti. NU RENUNT deloc. Chiar o sa cer parerea si altor contabili sa vad care e soarta mamelor ce se intorc din CIC mai devreme si spre nesansa lor, muncesc la stat. 
Nu mica mi-a fost mirarea sa ma conving definitiv si irevocabil, ca cel din coasta ta, te va impunge mereu si in loc sa se bucure cu sufletul si inima de bucuria ta, te invidiaza pana in maduva oaselor. Si in loc sa caute o solutie, sa obtina si el, te mananca de cur. Pofta buna, tocmai am mai pus un kil!
Per ansamblu, dezamagire totala azi, in primea mea zi de munca. Mai ca imi venea sa-mi iau geanta si sa renunt. Dar nu! Vorba reclamei, sunt cetatean european si imi stiu drepturile!


sâmbătă, 1 decembrie 2012

De ce gatesc?

Nu pentru a trai, dar nici nu traiesc ca sa gatesc. Sau da, sau nu. Ca sa fie si capra si varza impacate, sa fie cate putin din fiecare. 
Inainte, cand dispuneam de mai mult timp liber, postam aici ce gateam. Gatesc si acum, insa timpul e din ce in ce mai nemilos si mai vitreg cu mine, fuge ca nalucu si ma lasa cu ochii in soare.
Niciodata nu m-am ridicat la rangul de mare diva in bucatarie. NU! Eu am gatit doar pentru mine si ai mei, am gatit mancare obisnuita, romaneasca sau straineza :)) am gatit chestii normale. Cand am incercat sofisticarii, unele  mi-au iesit, dar pe de parte semana cu muza, altele au aterizat direct la cos. Soarta si destinul. Nu tot este si comestibil la final.
De cand am descoperit feizbucul :)) am inceput sa postez si acolo diverse chestii cucinaresti. Numai ca diversele comentarii le-am cam simtit asa, intepatoare, acide, putin rautacioase. Nu gatesc ca sa omor pe nimeni, pacatele mele. Nu postez ca sa fac in ciuda cuiva! Gatesc ca MIE IMI PLACE SA GATESC. Am cochetat de mica cu aceasta indeletnicire. M-a fascinat! M-a atras!
Asa cum am mai spus, gatesc chestii absolut banale, doar ca le combin cum imi vine, le asez la nimereala, sunt antitalent la decorat, aranjat, pozitionat. 
Nu postez ca sa sucesc mintile cuiva. 
Spun cat se poate de sincer, unele comentarii au atras dupa sine si lacrimi. Am simtit rautatea in litere. 
Cine ma apostrofeaza ca ii omor, ca nu stiu ce le fac, va spun ca si voi puteti sa faceti ce fac eu. Doar ca, eu pun atat de multa pasiune si dragoste in ceea ce fac, incat vreau ca postarile mele sa fie o sursa de inspiratie pentru momentele cand te frasui, ca nu stii ce sa pui in farfurie. Asa cum eu ma inspir din postarile unor adevarate bucatarese, fara sa le spun ca ma omoara, ca ma nu stiu ce.
Daca va face placere sa gatiti, faceti-o din suflet. Daca nu, abtineti-va sa-i mai raniti pe altii!

miercuri, 28 noiembrie 2012

Hotarata

Nu stiu sa explic filosofic ceea ce mi se intampla, insa pentru puterea mea de a explica spun doar atat: de fiecare data cand spun ORICE lucru bun despre copilul meu, in cel mai scurt timp cu putinta, ni se intoarce totul inapoi, asemeni unui bumerang, insa pe partea cealalta, adica negativ. Daca dimineata spun, dau un exemplu, ca a mancat bine, pana seara ori mananca foarte prost, ori deloc, ori o ia o criza de personalitate, asa din senin, de zici ca a piscat-o taunul negru de fund si isi toarna mancarea pe ea. Daca spun ca a dormit bine o seara in urma, noapte urmatoare e de cosmar, plange in somn, e agitata, abia daca pun geana pe geana. Daca spun ca o seara in urma nu a mai  mancat deloc lapte peste noapte, noaptea urmatoare mananca chiar si trei biberoane. Ati inteles faza, da? 
Nu gandesc DELOC negativ, ma bucura imens fiecare progres al ei si tocmai de asta il impart cu voi, insa stiu, cred, am auzit la specialisti, ca exista persoane care emana o energie negativa, chiar si de la distante foarte mari si totul se intoarce pe dos. Sunt oameni ciudosi, stiu asta si nu pot intelege de ce. Sunt oameni dusmanosi, care se incarca cu lucruri urate si transmit si altora. 
Asa ca, o sa impart doar cu ai mei bucuriile si nastrusniciile noastre. 
Si daca tot ati citit pana acum, mai zaboviti cinci minute si asupra acestui articol, poate veti deveni mai buni!

"Un profesor a dat fiecarui student, ca tema pentru lectia de saptamana viitoare, sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte, sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective. Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea, sa si-o puna la capul patului.
Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Apoi incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau, studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau, si care, considerau ei, au un comportament de neiertat. Fiecare a inceput sa observe ca. din zi in zi, cutia devenea din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea, la inceput de saptamana, incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte. O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa , la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului erau inscrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai puteau face fata sarcinii lor.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia, pe care a incercat sa le-o explice profesorul (cand s-au revazut dupa o saptamana) si anume: acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem inauntrul nostru ura, invidie, raceala fata de alte persoane etc. De multe ori credem ca a ierta pe cineva este o favoare pe care o facem celeilalte persoane. In realitate insa, aceasta este cea mai mare favoare pe care ne-o facem noua insine.
In cutia ta cate piersici sunt … si ce ai de gand sa faci cu ele?"
Sursa articolului aici

sâmbătă, 24 noiembrie 2012

20

... de luni! Aici ne serbam la majoratul bebelusilor. Azi deja suntem mari, cu aere si fite, cu mofturi si dorinte. Mergem deja la cresa, ne imbogatim vocabularul cu mai multe cuvinte romanesti.
Ma simt minunat sa am fata de 20 de luni! Astept sa vad cum va fi la 20 de ani. Pana atunci ma bucur de fiecare moment alaturi de ea. 
Azi ne uitam la poze din urma cu 20 de luni. Mica, pricajita, vai nebucile ei, cu niste scobitori de picioruse, cu niste degetele cat firul de ata....Exagerez! Asa cum era, mica, mare, grasa, slaba, dar mirosea a BEBELUS! A lapte! Acum imi cufund nasul in pielea ei si...miroase a domnisoara! A parfum! Si stau si ma intreb cand a trecut timpul??? Da eu unde eram cand el a trecut?? Si ce faceam atunci?? 
Oricum viata e frumoasa si trebuie sa ne bucuram de tot ce avem!

Repeat cu lacrimi si amintiri!

Aici initiasem un asa zis serial. Cand imi vine, cand ma tuna ascult o piesa pana nu mai pot. Mai stau doua minute si iar o ascult.
Azi ascult asta
Am urmarit filmul cand s-a difuzat a doua oara parca. Prima data nu ma fascinase. Sau mai bine zis, nu aveam timp de el. Eram ochi si aer numai acolo. L-am trait intens. Dar melodia....pfuuu! Si acum ma trec furnici pe spate!
Asa ca azi ascultam JADE!

joi, 22 noiembrie 2012

Timp pentru mine

Asa cum era de asteptat, intrarea in colectivitate a atras si o serie de muci acompaniati de tuse, la inceput asa de control, apoi a devenit productiva. Si mucii s-au schimbat. Asa ca de marti mandra mea iubita a facut pauza. Normal, cum sa nu! 
Rezumatul primelor patru zile de cresa este cam asa: bucuria intalnirii cu copiii s-a transformat in plans la intrare, plans fara lacrimi, miorlait pisicesc, insa cu ochii dupa copii; a inceput sa manance si ce nu voia sa manance acasa; un program de masa, ceea ce noi nu aveam, ca ea manca cand cerea; program de somn, aici mai are de intrat in ritmul grupei. Adorme prima :)) se trezeste cand ceilalti copii dorm, cere papa :)) si apoi iar adoarme :)). Am observat o evolutie in bine in procesul nostru de despemparizare. Si ar mai fi cate ceva, dar sunt maruntisuri. 
Marti si miercuri am facut pauza. Pentru linistea mea am dus-o la medic sa nu aiba ceva la plamani, am eu un fix cu asta, plus doua reprize de febra de la un canin ce sta sa iasa. Si ce sa vezi, fata mea din 100% mamo-dependenta a devnit 1000000000%. Ce nu puteam sa stau doua secunde singura pe buda, acum nici una nu rezista fara mine. Am ramas uimita cand ne-a vizitat buni. Din "Pa!" nu o slabea. Sa plece, sa nu cumva sa ramana cu ea. ????? De ce?? S-a intamplat ceva si eu nu pot sa vad? Help me! Nici cu tati nu vrea sa stea. De ce??? Stiu ca sunt universul ei si ea al meu, dar...??? 
Imi place santajul ei de dimineata cand ne pregatim. Cand vede ca pregatesc hainutele cere mereu si  mereu sa stea pe oala. Acum pregatim hainutele impreuna, o intreb daca vrea bluza/pantalonii respectivi si zice "NU!", dar ii scoate din sertar :))) Imbracatul e cu cantecele si pisici la ochisori. Si cand suntem pe picior de plecare, stai ca ea vrea la oala :))))) Dar pana la cresa nimic nu face pampers. Ii pun pentru siguranta! 
Si dupa doua zile de week-end plus alte doua de la mami putere, reintalnirea cu copii de azi a fost cu inevitabilul plans! Insa i-a trecut! Am revenit cam in 15 minute sa ii duc niste pastilute si deja facea legea la baie, la statul pe oala :))) Oare calca pe urmele maica`sii? Vedem!
Pana atunci eu ma bucur din plin de timpul pentru mine! Timp doar pentru mine...wowowo! De cand nu am mai avut asa ceva?

luni, 19 noiembrie 2012

Piesa pe repeat!

Vi se intampla sa ascultati o melodie si sa vreti sa o ascultati mereu si mereu? Daca nu, mie mi se intampla :))
Asa ca de azi initiez "un serial" numit "Piesa pe repeat", adica melodia ce o ascult mereu, chiar si atunci cand totul e stins in jurul meu :))) pt ca ea se deruleaza in gand :P
Azi piesa e asta
Fatuca nu  ma fascineaza, nici nu are cum. Nu sunt fana ei, are piese care nu-mi plac deloc, dar astaaaa.....pfuuu. Ma scoate din minti :D  Si imaginile mi se deruleaza in minte intr-un ritm foarte alert. Nu imagini cu ea, dar nici nu intrebati care, ca nu va zic :P
Asa ca azi numai asta am in urechi!!!!

vineri, 16 noiembrie 2012

Un naduh

Am un naduh in suflet si cat inca nu m-au sunat de la cresa, zic sa-l scriu.
Citesc pe ici pe colo, ca nah, mai am si timp pt "documentare", cercetare, insa bine nu-mi face. Ma umple de draci si de nervi. 
Stiu, nu ar trebui sa ma las afectata, insa cand e vorba de prunci, simt cum ceva ma sugruma de gat. Se zbate rau vena la gat! Nu am crescut 7 prunci pana la Mariuca, am invatat odata cu ea si de la ea extrem de multe. Am gresit si am cerut sfaturi AVIZATE si am invatat din ele.
Acum afara nu-i chiar gerul Bobotezei sa te infosmolesti cu toate hainele din dulap. Insa mamele au o grija sa puna fularul pana sub gene la copii. Sa nu respire, sa ia aer cu portia, eventual aerul cald din gura in contact cu cel rece sa-i faca un minunat rosu in gat sau amigdale. Si ne intrebam de ce, ca doar nu a baut rece. Iarna trecuta nu i-am pus Mariucai deloc fular pe gura, dar deloc. NU A RACIT! O fi si cu sistemul imunitar ceva, dar evitand acest procedeu am scapat de chestii urate. Acum, unde te uiti, vezi copii infosmoliti pana in cer, abia le vezi ochii, cu manusi pe mana, sa nu cumva sa il prinda un fir de rece de pe undeva. DE CE? Or sa afle ele, dar nu acum.
Mai citesc si iar ma enervez, mamele in loc sa se focalizeze pe dorintele puiului, stau si asculta gura lumii. Degeaba o sa incepeti sa spuneti ca nu e asa, ca multe doar dupa asta traiesc. Daca dau sau nu bine la poza si incep sa intarce copilul pana la 1 an, ca laptele dupa 1 an nu mai este buna. Sau il intarca la 1 an si jumatate, ca e greu sa scoata tzatza si sa lase copilul sa isi aline dorul, foame sau ce mai are el. 
"Cum draga, alaptezi si acum?? Ti se lasa sanii!! Intarca-l!" Mi-e atat de dor sa o mai pun la pieptul meu pe Mariuca si sa o las sa se bucure de tot. Tocmai ca nu ii interzic sa-mi ridice tricoul si sa se joace cat vrea cu ele. Ea s-a intarcat singura. Atat a vrut ea, NU EU! 
Si dupa autointarcare au urmat multe luni cu multe treziri pe noapte pt lapte. Uneori si la o ora si jumatate. Deja, cum bine spunea o prietena, starea de oboseala crunta era starea mea naturala. Putin mai odihnita functionam cu sughituri, nu eram eu. Avem si cate 4-5 mese pe noapte. Ce au zis pediatrii? Nu ma intereseaza. Ca nu pe el il plange copilul, ci pe mine, Si daca ea se ridica in motul patului si spunea autoritar "mono", adica lapte, eu puteam sa-i dau si ceai cu aur, ea voia lapte. COPIII STIU MEREU CE VOR si vor accepta doar ce vor ei, nu ce vrem noi. Altfel le umblam acolo la sensibilitate si la emotional si facem din ei altceva. 
Incet incet, Mariuca si-a scos SINGURA mesele de noapte. Eu am asteptat. Si am profitat de faptul ca puteam sa dorm si eu mai mult de 3 ore. 
Singura s-a stramutat in pat la ea, fara treziri pe la 3 sau 4 dimineata, intinzand mainile sa o iau la noi in pat. SINGURA SINGURICA a facut totul. Acum o iau eu si imi intoarce spatele. 
Nu am renuntat la suzi. Nici nu intentionez. Asa cum si-a ales SINGURA momentul intarcarii, asa cum si-a scos singura mesele de noapte, asa cum singura doarme in pat la ea, tot SINGURA o va lasa pe suzi. Nu mi-e frica ca va merge la scoala cu suzi de gat. Nici nu se va marita cu pampers la fund.
Suntem noi intr-un amplu proces de despemparizare :))) dar nu e dupa mine, e DUPA EA. Se cere doar cand vrea, face pe ea cand tocmai am ridicat-o de pe oala. Sa o bat?? Ar fi mai bine, nu?? Sa stie ca nu trebuie sa faca asa ceva. NOPEEE!!! Am dat o palma la fund ca facuse pe ea si nu mai imi trebuie. Copilul meu inca nu e pregatit sa renunte la pampers. Ii place caldura lui. Se simte bine cu el. Se simte si  mai bine fara, dar EA trebuie sa constientizeze asta. Nu sa-i despic eu capul si sa o conving.
Asa ca dragi MAMICI nu va mai stresati sa scoateti mese de noapte, sa obligati copiii sa stea la oala, ca e rusine cu pampers, sa le scoateti suzetele ca ne rad vecinele de bloc, lasati-ii in ale lor si veti vedea ca SINGURI vor renunta. Nu aveti timp sa asteptati? DE CE? 

A treia zi!

La noi minunea a tinut doar doua zile. A treia zi vraja s-a spart. Dupa doua zile fara plans la cresa, a treia zi, cand sa intram, sa rupa usa inapoi. "Pa! Pa! Pa!" Si dai cu plans de bocitoare. 
Din casa am plecat foarte bine, strigam copiii, anuntandu-i ca sosim. Numai ca acolo altul ne fu planul :))
Mi-a placut ca plangea fara lacrimi. Si mai plangea si mai cauta cu privirea copiii. Chiar i-a strigat o data. 
Sper sa fie ok. Stiu ca ma vor suna daca lucrurile nu intra pe fagasul normal.
Urmeaza doua zile acasa, luni ne asteapta vremuri grele!

joi, 15 noiembrie 2012

Si am inceput...

... cresa. Dap. Desi imi planificasem sa incepem acomodarea cu aceasta institutie de prin ianuarie, ca pana la intoarcerea mea in campul muncii, undeva in martie, sa fie deja familiarizata cu statul departe de mami, uite ca nu totul se potriveste planului. De fapt tot ce tine de Mariuca este total imprevizibil, de la poposirea ei in burta, pana la nastere si totul dupa. 
Am mers sa mimam si noi ca doi parinti ce suntem, acel minim interes fata de ce ne-ar trebui ca sa ducem copilul la cresa. Si ne-am trezit a doua zi cu intrebarea "Nu ati vrea sa o aduceti mai devreme de ianuarie? Uitati ce frumos a reactionat la copii! Sunt copii care se crizeaza doar cand intra pe usa." Asa ca am facut Sfatul Parintesc, ne-am mai scarpinat pe dupa ceafa si am decis: "Sa fie! Vedem cum va fi!"
Cum e? Surprinzator de bine. Eu nu am avut emotii in ziua cu pricina. O seara in urma ma incerca ceva-ceva pe la stomac, dar m-am delectat cu niste suvite blonde scoase chiar de mine si pana la urma am pregatit rucsacelul barbateste. Dimineata ne-a gasit vioaie si pline de entuziasm. Ii tot povesteam ca vom merge la "copilu" cum spune ea, ea radea, eu la fel. Cum am intrat pe usa, sa o rupa la fuga si nimic altceva. A inceput sa strige cat o tinea plamanii: "Copiluu!!! Copiluu!" Ii anunta ca a sosit si sa i se faca primirea cuvenita. Am fost introduse la grupa si aici stapaneste "bestiuta" de mai poti! Sa mearga la "copilu" asa imbracata cu hainele de strada. Ce e aia rabdare sa ne schimbam, cum si papuci trebuie sa-mi pun? Hai mai mami si tati  mai repede ca-mi ard talpicile! Odata terminat procesul de schimbare, ce pup, ce pa, nimic. Directia catre copii, la jucarii, la baloane, "Ia uitiii!!!" Parca venise la cresa din prima secunda de viata, asa familiarizata era. Tarziu si-a dat seama ca mami nu mai e, dar il cauta pe tati pe sub o masuta.
Chiar a reusit sa manance, mai ajutata, mai singura. A dormit. SUPERR!!! 
Si in tot acest timp eu imi cautam de treburi. Sa nu o chem in gandul meu si sa ii transmit dorul. Am fost o mama rea?? Nu cred. Sincer ma uitam la telefon si imi doream sa nu sune! Voiam sa stea cat mai mult acolo, sa se familiarizeze. Am rugat doamnele sa nu o lase sa planga de sa-si dea duhul, ca totusi e prima ei zi. Si pe la 14 tzar-tzar!!! S-a trezit, nu era mami si dai cu plans. Ceilalti copiii inca mai dormeau, asa ca hai sa salvez botul de aur. 
Pana acasa mi-a transpus intr-o romano-chineza toata ziua ei cu copiii. Am intrebat-o daca mai vrea sa mearga si mi-a raspuns "Da!" si nu cred ca a raspuns mecanic sau fara sa constientizeze ce o intrebasem. 
Ziua doi?? Acelasi scenariu, dimineata: stapaneste "bestiuta" sa o schimbam sa ajunga mai repede in clasa. Ce pup, ce pa??? Alta data.
A mancat branza cu smantana si mamaliguta!! Asa ca I LOVE cresa!!!!
Eu nu stiu de ce aceste institutii, cresa, camin, gradinita sunt considerate un BIG bau-bau de catre mame. Pt mine este ceva firesc, normal, o etapa ce trebuie urmata. Dar nah, fiecare cu ale lui.
Vedem luni cum va mai fi, dupa 2 zile de pauza. Per ansamblu, sunt foarte multumita de tot!

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

In toiul noptii

E 00.00 Ma iubeste? Simt ca "Da!!" :))
Astept sa se coaca o ultima tava cu saratele si daca tot nu trebuie sa dorm, am zis sa mai dau si pe aici, sa mai scriu cate ceva. 
Inca sunt in focurile asteptarii sa primim si noi o casa mai mare. Asteptam si iar asteptam! Statul se misca in doua viteze: incet si foarte incet!
Dintr-o banala vizita la cresa sa intrebam de acte si analize, ne-am trezit ca suntem rugati sa aducem copilul cat mai sunt cateva locuri libere. Pana in ianuarie cand voiam eu sa o duc, nu se stie de vor mai fi. Si uite asa luni mergem sa ducem diverse probe si fata mamii incepe cresa. Oi fi si nesimtita, nu zic nu, dar inca nu simt nimic fata de acest lucru. Sa ajung ziua cand o voi lasa si mai discutam.
Am zis ca, coc saratele. Da, la ora asta, ca sa pot sa le fac in liniste, fara a ma trage Mariuca ca nadragi ca vrea pisu, "mini" adica in brate sau mai stiu eu ce. Copila isi face somnul linistita, eu imi fac treaba in tihna. 
Arata bine si sunt dementiale la gust. Nu le fac dupa retetele internautice cu parti egale de branza sarata, margarina si faina. Iese un terci veritabil, lipicios, ce nu poate fi lucrat. Eu pun parti egale de branza sarata si margarina, un praf de copt si cam 2 parti de faina. Trebuie ca aluatul sa se dezlipeasca de maini, dar sa fie moale. L-am lasat la rece pentru 60 de minute dupa care l-am lucrat foarte usor, pe blat infainat mereu.
Data asta am ramas fara oua in casa. Si cum nu puteam sa le las asa neunse cu ceva, am apelat la iaurt. Si ca sa nu stau intai de pensulez apoi sa pun macul, pe care oricum nu reusesc vreodata sa il pun uniform, am adaugat macul in iaurt si am scapat de o grija :)))
Se coc la foc potrivit. Si apoi sa curga berea si vorbele:)))
Tot din categoria sa te lingi pe degete, am incercat reteta asta. Nu se compara in miliarde si catralioane de ani cu ce exista in comert. Asa pot da copilei linistita sa manance, fara sa ma mustre contiinta ca o "contaminez" cu E-urate:)))
E prea bun sa nu il incercati. Usor de facut!
Acum ca s-au terminat de copt saratele, va las cu bine! Ne mai auzim pe aici, pe dincolo
Week-end minunat sa aveti!

vineri, 2 noiembrie 2012

Urmarite

Azi am profitat de vremea minunata si am prins doua reprize bune de soare si aer curat de toamna. Numai ca a doua iesire nu a fost atat de placuta ca si prima. 
Mariuca a plecat din casa cu o husa de telefon ce o aveam de la una din fetele care au fost in ansamblul de dansuri, o husa viu colorata, paietata, cat sa o fascineze pe copila. Numai ca fluturand-o cand sus cand jos, eu cu ochii dupa cai verzi pe pereti, tarzior am vazut ca nu mai are husa pe mana. Am incercat eu sa o caut cu privirea in zare, insa nu fu chip sa o vad. Asta e! Nu e prima si nici ultima jucarie pe care am pierdut-o. Insa mi-a ramas un gust amar, oricine ar fi gasit-o si nu era populat mai deloc trotuarul pe care mergeam noi la acea ora, putea sa strige si sa ne-o inapoieze. Din pacate spiritul uman nu mai exista. Si un rahat poleit daca gasesc aruncat de altu, sunt in stare sa-l ia si sa-l duca acasa.
Insa cum cautam eu cu privirea husa, remarc la nici 2 pasi de mine un tip, 20-22 de ani, cu probleme psihice, ca mima si el un cautat cu privirea dupa ceva in directia in care ma uitam eu. Nu-l bag in seama si plecam. Si el dupa noi. Tarziu mi-am dat seama ca el ba ne dapasea, insa era mereu precaut sa nu ne scape cu privirea, ba ramanea 2-3 pasi in urma noastra. 
Nu aveam geanta in umar, in buzunarul de la carut aveam apa copilului, deci nu aveam obiecte de valoare care sa-l tenteze de a ne prada. Si eram atat de atenta si absorbita de plimbarea mea cu Mariuca, de asta nici nu i-am dat importanta. Mi-am zis, oras mic, o singura strada principala, nah, poate are omul acelasi drum ca si noi. 
La un moment dat ne-am oprit sa o dau pe Mariuca jos din carut, caci isi odihnise nitel piciorusele. Si omul nostru, 2 pasi in fata mea, scoate un telefon din buzunar si bolmojea ceva neinteles. Si vad husa copilului in buzunarul lui. Un val imens de caldura m-a cuprins si ceva parca ma strangea de cat. Cred ca eram verde de nervi. Si in aceasta stare de totala tensiune, reusesc sa-l abordez cu calm. Ii spun sa-mi inapoieze husa si il intreb de ce ne urmareste. Tremura tot, abia a reusit sa-mi dea husa si a plecat grabind pasul.
NU! El nu ne-a urmarit nestiind cum sa imi spuna ca a gasit husa copilului si sa mi-o inapoieze. Dupa ce am recuperat-o, el a continuat sa isi intoarce privirea sa se asigure ca suntem in spatele lui. De acum noi il urmaream pe el :)))
Sincer voiam sa sun la 112. Insa am mai asteptat sa vad ce intentii are. Si intr-un moment de ezitare al lui, noi am traversat si ne-am oprit in dreptul unor pomi sa vad daca intr-adevar are ceva cu noi. Stiti cum e leul in cusca cand il pisca taunul negru? Era atat de disperat ca ne-a pierdut. Atunci am fost cat se poate de convinsa ca el ne urmarea. Si ne-a zarit. Am strigat catre el ca daca ne mai urmareste sun la politie. Si am plecat.
Lumea de pe strada? Era full de lume. Sa reactioneze? Pai de ce? Si ce daca o femeie cu un copil mic dupa ea e urmarita. Poate are treburi de reglat cu amantul sau sotul. Ce sa ne bagam noi. Sa ne vedem de barfa si sa cautam cu privirea sa vedem ce se mai intampla. Poate se bat si avem parte de o scena amuzanta. De ce sa intervenim? E mai comod sa asisti de pe margine decat sa ajuti. Unde este omenia din noi? A disparut!
Si omul nostru a mai mers o vreme in fata noastra, dar pe celalalt trotuar, se asigura mereu si mereu ca suntem in spatele lui. Cand s-a oprit sa ne vada mai bine, am pus mana pe telefon si i-am aratat ca sun la politie. A demarat cu-a cincea de pe loc si dus a fost. Si noi printre blocuri acasa la noi. 
De ce nu am avut atata sange rece si sa sun la politie? De ce mi-a fost mila de un baiat cu grave probleme psihice?
Ma bucur ca nu m-am pierdut cu firea. Si realizez ca nasterea Mariucai m-a transformat foarte mult. Am mai multa putere decat inainte. Nici frica de el nu mi-a fost, atat timp cat era in fata mea. Aveam un oare control vizual asupra lui. Cat era in spatele meu, mereu imi imaginam ca o sa cad rapusa de un cutit sau ceva. Si ma lua groaza ca Mariuca va ramane singura. Si cu toate astea, DE CE nu l-am predat autoritatilor? Pt ca ele in sictirul si lancezeala lor, m-ar fi chemat intai la sectie sa depun plangere impotriva lui, fa descriere, asteapta sa se mai scarpine ei in fund, sa-si scoata chilotii de la naftalina.
Hmmm! Lume, lume si iar lume! Unde esti tu SIGURANTA SI INCREDERE???

miercuri, 31 octombrie 2012

Experimente

Sau "ce-mi mai trece prin cap". Spuneam de mult ca imi doresc o casa unde sa imi fac o bucatarie cu soba, plita, cuptor, asa ca la bunici la tara. E visul meu si daca Doamne Doamne ma va ajuta, o sa-mi fac. Nu se compara cu nimic mancarea facuta la plita, la foc de lemne sau chiar bete de porumb, mancarea aia care se faca in tihna, negrabita de nimic. Stiti cum e?? Dumnezeisc! Borsul are un gust, pfuaiii, daca mergi pe drum si vine un miros, mai ca ai sari gardul si ai baga  macar o data lingura de lemn in oala si sa gusti. Si acea inghititura te-ar face sa uiti de truda si osteneala. Vise, vise...Dar sa revenim. 
Si cum stateam eu si ma gandeam, oare cum sa fac un bors ca cel de tara, dar la oras, la aragaz cu gaze, mi-a trasnit sa-l fac in cuptor. Dar in oala de lut. Oare cum o iesi? Si cu taietei de casa. Luni i-am pus gand rau gandului :)) si am zis "Sa trecem la treaba!". Am pus oala cu apa si sare in cuptor pana a dat apa in clocot, am curatat, taiat legumele si in clocote sa fierbeti. Deja incepea sa miroase altfel in casa. Sa iei barbatu la bataie de miros. Si cum barbatul era plecat, a scapat :))Cand am zis eu ca ar fi fierte cat de cat legumele, am adaugat borsul, taieteii de casa, putin suc de rosii facute de je :)) niste verdeturi si inapoi la clocotit. Numai ca borsul si sucul de rosii trebuie sa fie cel putin la temperatura camerei, dar NU reci. Si se lasa se fiarba pana e gata. Deja imi venea sa iau copilul si sa plecam si sa revenim cand o fi gata. Nu mai aveam rabdare. 
Astea sunt legumele netaiata
Aici se fac taieteii de casa. Multumesc nasilor pt cadoul minunat. 
Iar aici e finalul finalului
Este atat de rosu si de la sfecla. O portie doriti?

Si tot din categoria experimente, ma laud cu o minunata tarta cu ciuperci. M-am inspirat din aceasta reteta, insa nu am pus cascaval, sa fie prea calorios. Data viitoare voi pune, ii va da un gust deosebit. Si voi incerca chiar cascaval afumat
Inainte

Dupa

Delicioasa rau de tot. Cum de am facut-o? Aluatul de tarta era un aluat esuat pt taietei. Ma tampise pe mine ceva sa pun ulei de masline. Si nu a iesit ce voiam eu. Si cum munca mea nu se arunca la gunoi, am pus asa zisa coca intr-o punga si in fundu` frigiderului sa ma astepte, ca i-oi gasi eu intrebuintare. Si cum ciuperci erau cam 1 kg si voiam sa fie altceva cu ciuperci, mi-a strafulgerat ideea :))
Saptamana trecuta m-am uitat la Cireasa de pe tort, unde au fost invitati sa gateasca, pe langa Horia, alti 3 bucatari, dar de alte etnii. A fost un sarb, Milorad, un frantuz si un ungur. Si ce au gatit restu de 3 a fost interesant, insa mi-a placut maxim ce si cum a gatit sarbul. Atat de mult ardei pun ei in mancare, iute, capia, gras...oare dulciurile le fac tot cu ardei? Mi-am notat retetele lui si le voi incerca. Atat de buneeee! Si daca tot am vazut mancaruri cu ardei, deja in fata ochilor doar ardei capia vedeam, am copt si eu vreo 2  kg de capia, i-am curatat si taiat fasii. O ceapa mai mare am inadusit-o cu niste ulei de masline, iar vreo 500 de grame de pulpa de porc am taiat-o cuburi si la fel, am perpolit-o. Am pus totul intr-o tava, am pus bulion made by me si la cuptor pt 15 minute. Iar mirosuri de sa alungi barbatul; de acasa. Si iar a scapat, ca iar nu era acasa. Norocul lui! Atat de usoara manacarea si atat de gustoasa. Merita incercata.
Si cum mancarea asta se gateste atat de repede, adica se termina :)) aseara iar am luat la intrebari neuronii "Ce sa mai gatesc". Am facut inventarul casei si am decis ficatei la tava cu usturoi, mamaliga, ochiuri si branza. Prea banal. Oare cum sa fac sa nu mai fie banal?? Si becul rosu s-a aprins!!! Un fel de tort! Asa ca intr-un vas uns cu unt am pus o mamaliga molcuta
Am adaugat ficateii facuti in tava cu usturoi

Peste care am adaugat de la mine putere un sos de smantana cu usturoi. Mai degraba nu puneti smantana, doar usturoi simplu. Iese mai bun.
Am psu si vreo 5 oua
Branza
Si la cuptor cu ele pana se fac ouale
Intr-adevar e altceva decat banal. Desi Mihai nu e fan ficatei, a mancat o portie consistenta si am auzit un "Saru`mana pt masa!" asa din suflet, adica i-a placut. Ca atunci cand nu ii place, e mai sec acest pupat de maini :)) Glumesc!
Si ca sa iesim putin din aria bucatarie vi le prezint pe noile-vechi "fititi" ale Mariucai. Nu e rost sa stea fara ele. Le flutura si le cara dupa ea. Si la masa tot cu ele ar sta, sa le dea si lor "bosh".

Nu, nu a adormit pe oala, doar ca atunci cand am apasat sa fac poza, ea le facea "daga-daga".

duminică, 21 octombrie 2012

Vi s-a intamplat?

Va plac filmele sangeroase? Mie nu! Dar aseara mi-am facut-o cu mana mea. Stiu, se cheama lucru manual, numai ca al meu m-a ingrozit groaznic :)))
M-am uitat eu pe la TV pe unde am gasit ceva interesant si am poposit pe PRO. Incepea "My bloody Valentine". Daca as fi vazut secvente, zau ca nu mai imi trebuia. Desi am vazut inceputul, un spital de oameni spintecati, cu sange pe pereti, inimi scoase, desi mi s-a zburlit pielea pe mine, m-am incapatanat sa ma uit. Ma captase actiunea si voiam sa vad ce se intampla. Si m-am uitat! Jur ca nu mai imi trebuie.
La final ma durea ficatul de frica. Ati patit? Eu stiu ca nu sunt tocmai ok, incepe sa imi expire ITP-ul la cap`sor, dar NICIODATA in viata mea nu mi s-a intamplat asa ceva. Sa ma uit la un film si sa imi fie frica sa dorm. Ma rugam la Cel de sus sa aiba Mariuca o seara linista si sa nu fiu nevoita sa stau chiar planton. Incercam sa ma uit afara si-l vedeam pe minerul ala cu tarnacopul in mana. Pfuaiii. Piei naiba din gandul meu.
Cum naiba sa ti se intample asta? Dar nu mai imi trebuie.
Am vazut ca e si 3D. Daca il vedeam asa, sigur faceam infart. 

sâmbătă, 13 octombrie 2012

3-0

Asta e scorul meu de azi. Tanara, nelinistita, nu cu toate cele trebuincioase acasa, cu tigle sarite, chiar si ciobite. Eu mi-s!
Frumoasa ca o brebenea, razacioasa ca o zambiluca, dulce ca o fatuca. Nu se pune suparata, nervoasa, deprimata. Azi nu! Si nici de maine in colo. Incer. Nu promit!
Nu mi-au murit laudatorii, sunt acolo, doar ca azi au liber. 
Azi gatesc, aspir, smotruiesc, caci MUNCA inobileaza OMUL! Maine ma pitrec! Nu gatesc sofisticat, va postez de luni in colo. Ceva asa, de duminica! Este tort??? Este!!! Surpriza cum va fi! Oricum nici eu nu stiu asta :))) Dar va fi!
Cadoaie? Pupi multi, se stie de unde, urari de sanatate, e cea mai importanta, ganduri bune si nebune :))). Material nu vreau nimic, desi am primit: multi chiloti si pantaloni pisorciti :))) De fericire ca e ziua lu` ma`sa uita sa se mai ceara. Apa, curent si detergent sa fie! Mama spala! Se stie!!!
Gata, ma intorc in bucatarie sa termin cat de cat. Diseara vreau sa fug iar la teatru!!! Caci e festival la Tanase acasa!

miercuri, 10 octombrie 2012

Unde gresesc?

De parca nu mi-ar fi suficienta starea aiurea in care ma scald, in seara asta s-a accentuat si mai rau. De luni a inceput Festivalul international de umor "Constantin Tanase", un eveniment deosebit pt urbea noastra. Prilej numai bun de iesit din casa, de refugiat intr-un mediu cultural de inalta clasa. Primele doua zile le-am ratat din motive de sanatate. Asa ca in seara asta o chem pe buni sa stea cu Mariuca ca noi sa putem sa ne destindem, sa mai evadam nitel. Numai ca socoteala noastra nu s-a potrivit DELOC cu cea a Mariucai. Dupa plimbarea la "copilu", aka parc, odata ajunsa in casa si nevazand-o pe mami, lumea ei s-a sfarsit. Un bocet continuu a tinut pana am aparut. S-a straduit mama in fel si chip, jucarii, desene, muzica, la geam. NIMIC nu a mers. Un bocet si un strigat disperat in cautarea lui "mami". Tati, nu!
Recunosc, Mariuca e 10000% dependenta de mine. Si singure daca suntem, mai in majoritatea timpului, daca am iesit din raza ei vizuala, e gata. Ma striga, ma cauta, unde sunt, sa nu cumva sa o las si sa plec. Am mai lasat-o eu cate putin cu mama, dar se pare ca nu a fost cu folos. 
Simt ca undeva nu procedez bine, undeva imi scapa ceva. Ce? Unde?

De ce oare...???

...sufletul mai doare, cand ma apropii, de o noua schimbare? Nu stiu. Nu vrea sa imi raspunda. De fapt, stand bine si deruland anii din urma, niciodata nu a vrut sa imi raspunda. O fi suparat pe mine? Sper sa ma ierte intr-o buna zi.
Nu stiu de ce, dar de fiecare data cand se apropie ziua, ma deprim. Urat de tot! Plang din te miri ce. Si nu e faza ca imbatranesc. Nu ma simt batrana deloc. Ce mi-e 29, ce mi-e 30. Nu e vorba ca trec de la 2 la 3, nu ma afecteaza nicicum. Se intampla de ceva ani lucrul asta. E foarte ciudat. Desi e motiv de bucurie, de veselie, pt mine nu e chiar asa. Chiar si acum, scriind,  mi se inoada lacrimile in gat si sta sa sparga barajul din fata ochilor. Nu stiu de ce atat de multa sensibilitate pt acest subiect, dar asta simt. Si culmea, a doua zi dupa ziua cu pricina, ma simt ok. S-a intamplat ceva? Nimiccc, raspunde un glas interior.
Asa se intampla si anul asta. Asa se va intampla mereu?
De ce oare...???

joi, 4 octombrie 2012

Ce mai gatim???

Cine a inventat intrebarea asta? Si cand a formulat-o prima data, nu avea si alte preocupari inteligibile? Hmmm, trebuia sa ma cheme sa ii dau eu. Preocupari, zic!
Nu exista femeie lasata de la `Al de Sus care sa nu isi puna aceasta intrebare, macar o data pe saptamana. Asa.... Deci, ce mai gatim?
Eu cu dieta mea, am scapat-o-n porumb sambata si duminica. Sambata am halit nitel praznicut mai pe seara, niste sarmale fierte pe plita, la tara, asa in tihna, nu fugarite, nu bolborosite. Si coliva!!! Am zis ca sunt innebunita dupa coliva??? Daaaa! Daca aveti, trimiteti la mine. Asa manca non-stop si cand m-as opri, tot de aia as manca. Iar duminica ne-am serbat, eu si nea omul meu. 5 anisori de cas`torie! Luni a fost cumplit, mai ca imi venea sa renunt. Mi-am tras repede 5 perechi de palmi :))), am sorbit un ceai, un baton, iar un ceai, niste legume si revino-ti fatuca draga daca vrei ceva de la tine. Daca nu, AMIN! 
Din ce mi-am  mai gatit mie de regim, ma laud cu niste varza cu gogosari, ardei iute si multttt bors! Acra de sa-ti sara palaria de pe cap. Daca ai!
 Cum e asamblata? O varzuca se spala, se taie bucati, se scot nervurile si cotorul si la robot cu ea. Cand s-a terminat de maruntit, se freaca cu putina sare de mare, se aseaza frumos in oala, se adauga un gogosar mare sau 2, in functie de cantitatea de varza, se adauga apa cat cuprinde, capac pe oala si la fiert. Cand a scazut apa la jumatate se pune bors acru de la mama, un ardei iute tocat marunt, sare si se asteapta pana e terminata de fiert. S-a lipit perfect de burta mea. Mai trebuia macar o felie de mamaliga rece, dar nu fu voie. Mamaliga rece frecata cu putin usturoi sau ceapa si coapta. Hai gata, terminati cu salivatul. Inchideti gura, faceti-va cruce si zice-ti c-ati mancat :)) Sau asamblati si voi una, ca nu e greu.
Iar pentru nea omu, sotu meu, ce sa-i mai gatesc. Dar el ca el, dar Mariuca ce mai baga la ghiozdanel??? Ca de cand s-a vindecat, i-a revenit pofta de haleala si uneori ii spun sa mai faca si cruce, sa zica Bogdaproste. Dar nu-i bai, sanatate sa fie ca are timp sa fie si slaba. Le-am facut o ciorba pui de tara, cu taietei de casa, marca mamuca, iar azi am facut niste pui cu orez la tigaie. 
Cu ceva timp in urma, am primit la una din adresele mele de mail, ca am mai multe :))) o chestie ca daca comand nu stiu ce retete primesc un set de genti MOCA. Cum ai zis bre??? MOCA??? Ei nu serios? Si am zis, ca de ce nu. Ca genti ca alea nu am acasa si e bune acolo pe langa odaia omului. Si am uitat de comanda mea. Numai ma trezesc dupa aproape 2 luni ca am colet. Vai de mine, dar nu mi-am mai comandat de mult nimic. Ditamai cutia! Si cand colo, ce sa fie! Au sosit gentile, plus un set de retete cartonate frumos, dar si o cutie de plastic. Am citit eu cum sta treaba si de atunci m-am apucat de colectionat rete. 

Numai ca nu prea am gatit din ele. Le adun, dar de gatit, pauza. Si cum azi, mi-a venit in creier, a nu stiu cata oara, intrebarea "Da sotul meu ce mananca azi????" Am trecut la rasfoit prin retete. Am facut intai inventarul la ce aveam prin casa si am zis ca trebuie sa fie ceva cu pui. Asa ca am ales grupa de "Pasare si vanat"
Si am rasfoit si am cautat, pana am ajuns la "Pui cu orez la tigaie" Scoasa fiind reteta, hai sa gatesc! Prea simpla! Aaaa, stiti ca eu nu gatesc la gramaj sau la suta de grame, exceptand torturile, creme de prajitura, adica dulciurile. 
Si pentru minunata reteta aveti nevoie de ceva carne de pui, eu am folosit pulpe superioare dezosate, orez, legume si cam atat. Sare, piper, ulei, din astea marunte, e de la sine inteles ca sunt trebuincioase. Am pus o ceasca de orez la fiert. Trebuie sa fiarba cam 2/3 din timpul cat scrie pe punga ca trebuie fiert.

Pulpele spalate bine, le-am portionat bucatele sa se prajeasca mai repede. In ulei de masline foarte bine incins le-am lasat sa se perpoleasca usurel pe fiecare parte. Le-am adus companie si niste catei de usturoi, vreo 3 la numar.
Cat s-a prajit puiul, s-a fiert si orezul, care trebuie scurs foarte bine de apa si se lasa sa se mai hodine nitel. Carnea se scoate si se lasa si ea la odihnit, ca poate e obosita de atata bolboroseala in ulei. Intr-o tigaie am topit niste unt si am adaugat legumele taiate felii, feliute subtiri de tot. Eu am pus asa: gogosar, dovlecel, morcov, ceapa si suc de rosii. Se lasa cam 10 minute, pana se inmoaie ele, insa trebuie sa fie al dente, am scris bine?? Adica putin tai, da? Vorbim romaneasca, ca sa nu ne intelegem diferit :))) 
Si cand legumele au fost gata, am adaugat orezul si carnea. Se potriveste de sare si piper, se aseaza pe farfurie si se spune "Pofta buna draga sot!!!"
Cica e buna. I-a placut. I-a amintit de o salata de arpacas din Italia. O sa incerc si eu sa fac intr-o buna zi. Dar pana atunci, sa auzim de bine!

duminică, 30 septembrie 2012

Dezmat frate!

Azi ne-am adunat cu mic, cu mare, putini, intimi, familie si atat, sa ne bucuram de cei 5 ani de cand eu am devenit dna. Maxim, iar dn. Maxim s-a pricopsit cu povara pe cap :)))) Nu-s eu chiar atat de povara, doar ca uneori cam sar calul si chiar rau, dar ma domolesc repejor si, uite asa viata noastra merge pe un drum frumos. Voiam un menu dichisit, un peste la cuptor cu diverse, o ciorba de burta, insa cum mama a fost cu treburi pe la tara, am ramas la varianta de cina usoara, ceva bruschete, marca dn. Maxim, pizza home made si tort. 
Nu am  poze cu bruschetele, deci au avut succes. Au fost cu icre, vreo doua feluri de branza, cu gogosari, ceapa, adica improvizatie de-a noastra. Si cum ce e improvizat e si bun, s-au topit repejor. Am mancat!! DAA!!! Ca ma serbam si eu, ce nu aveam voie sa gust? Nu am mancat ca popa la praznic, pana sa se intinda pielea pe burta, am mancat asa, de bun simt.
Pentru pizza home made am ales varianta cu blat foarteeee subtire. Nu-mi place blatul gros, ca nu mananc paine si ce mai pun acolo. Am ales un blat din faina, ierburi, sare de mare, ulei de masline, putina drojdie, apa calduta si framantat pana a curs sudoare pe spate. Am inteles si eu acum, despre ce spun cucinaresele experimentate, ce-i ala aluat elastic. L-am lasat sa se hodine vreo 30 de minute la loc caldut si ferit de curenti. Atat am reusit sa mai prind
Ma asteptam sa ramana un blat crocant, dar nu. A fost bun.
Pentru tort m-am inspirat din tortul pregatit de Cornelia Rednic pentru Mihai Morar, tort de mere cu crema de zahar ars. Am inceput sa cercetez si citind si ici si colo, mai ca imi placea cum suna. Nici greu de facut, nu complicat, peste tot spuneau ca e racoritor, asa ca ASTA E!
M-am oprit la aceasta reteta, caci am incredere in Miha, imi place ce deserturi bune face. Insa eu am mai schimbat pe ici pe colo, adica merele nu le-am pus intregi, ci taiate felii.
Ce ma ingrozea pe mine era timpul asta mult la cuptor. Bagi merele, scoti, pui crema de zahar ars, tii 30 de minute, scoti, pui blatul de pandispan, iar coace. Da` nu se arde frate? Dar am zis asa, de se arde, scriu peste tot ca iese un tort ars. Dar pot sa spun ca e un tort super bun. 
Voiam sa-l ornez cu frisca, insa frisca ce am cumparat-o cred ca era prea batuta de soarta si nu a mai rezistat si la o bataie din partea mea, asa ca a decis sa se sinucida singura. PANICA! Cu ce ornez eu tortul? Asa ca am cautat alternativa. Inca de cand am caramelizat zaharul pentru tort, mi-a venit ideea cum vreau sa arate pe deasupra: alune caramelizate, insa am schimbat cu nuci. Nu stiu de ce, dar aceasta combinatie, desi nu o facusem inca, imi inunda narile si ma trimitea cu gandul la copilarie. Nu-mi amintesc amintiri legate de nuci caramelizate, insa mirosul acolo ma trimitea. Daca partea de deasupra am rezolvat-o, ce fac cu marginile??? Pai daca nu e frisca, sa fie ciocolata, ca tot aveam cam 500 de grame prin frigider. Asa ca am topit la aburi ciocolata, am pus unt, am intins si la rece. Arata mai bine asa decat daca as fi ornat cu frisca
Calitatea pozei lasa de dorit, e cu telefonul facuta, insa va prezint si sectiune
Luceste de sirop. Nu e gretos de dulce, e pe bune ca e racoros. Nu prea intelegeam eu cum o sa se insiropeze blatul, insa dupa o noapte de stat la frigider, blatul a tras tot siropul si a iesit atat de moale, ca ti se topeste singur in gura, fara sa-l mesteci.
Am mancat si tort. Stiu, sunt la dieta, dar ma serbam si eu cu ai mei dragi. De maine iar interzis la diverse, revin la obiceiurile mele. 
Chiar daca am fost putini, m-am simtit atat de bine, relaxant, atmosfera calda si placuta. 
Si cam asta a fost! Speram ca urmatoarea aniversare sa o facem in casa noastra. Pana atunci, va doresc de bine!

sâmbătă, 29 septembrie 2012

Cu nino-nino!!!

Azi, dupa ce ca aniversez si eu cu omul meu, 5 ani de casnicie si ne bucuram si noi de roada noastra cea bogata, am smotruit casa si am plecat sa ne plimbam, noi fetele. Si daca ne plimbam, sa facem si piata, ca poate da Bunul Dumnezeu si fac si eu un tort. Stiu, sunt la cura, dieta, ce o mai fi, dar tortul nu e bun pentru grasi, slabii sa se infrupteze din el. Si hai sa cumparam diverse. Mai cantam, mai roadem covrigi, nu eu, ci roada mica. Si cand sa ajungem la piata, pt cunoscatori, piata din statie, asa ii spun eu, se aude nino-nino. Asa fac eu la auzul masinelor de Ambulanta, Smurd, Militie si restu care mai sunt, pentru ca nino-nino e nanu. Si Mariuca ridica repede din degetul aratator si uite Ambulanta. Se opreste la piata. Gura-casca se aduna. Si de sub tarabe ieseau. "Unde? Vai, ce s-a intamplat? A murit careva?" numai asa auzeai. 
De ce sa te bagi sa vezi ce si cum cand niste oameni au nevoie de cat mai  mult spatiu de desfasurare, asa ca ne cautam de ale noastre. Piata mica, inevitabil am ajuns la locul cu pricina. Am inlemnit. Un boschetar libidinos din piata, un pisorcos imputin, unu` care cara saci, lazi, gunoaie ca sa faca bani de o sticla de vin batuta cu lantu, beat crupa, s-a dezechilibrat si a cazut. Si de rupt in cap de beat, nu voia sa se mai ridice. Si un alt oarecare a sunat la 112, sa vina bre Ambulantia sa salveze betivu. Un scandal ce facea imputitura aia, nu voia sa mearga la spital, nu voia sa fie pus pe targa, facea ca toate lighioanele padurii. Dar avea omu galerie pe margine "Lasa woi, dute la spital, iti face o perfuzie, iti da de mancare si vii inapoi" Adica mai nou, spitalul e cantina de ajutor social. Sustinatorii, galeria, stia ca daca ramane in spital, primeste si mancare. 
Simteam cum fulgerator de repede mi se ridica atensiunea, cred ca aveam vreo 7000 de batai pe minut. 
Plec! Si o tornada de ganduri ma napadesc. Cum pana corbului impaiat, cade betivul, amicul betiv, suna sa fie dus la spital, vine cea mai performanata Ambulanta, aia cu medic pe ea, stai si calmeaza nebunul sa reusesti sa-l urnesti pe targa si sa-l legi fedeles, ca de acolo in colo vezi ce mai faci si alte persoane, cine stie pe unde, au nevoie de acest echipaj, dar s-a dus doar soferul si o asistenta. Ei, soarta asta nu-i o curva? Cum mama ma`sii toti boschetarii targului sunt luati imediat de pe caldaram si dusi de urgenta la spital, tratati ca urgenta de grad 0 si eu ca ma duc cu masina mea, stai si asteapta ca o scarbitura de asistenta sa sune medicul, sa-i spuna ca un sugar plange de nu mai poate de durere. 
OK, toti au dreptul la sanatate, dar betivului ii turnam intai 5 galeti cu apa rece pe cap, sa isi revina din betie cat de cat si il lasam sa doarma, ca poate ii mai scadeau cateva grade de alcoolemie din sange. Dar nu fratioare. Sunam la salvare ca ii da de mancare. Tu-ti vanghelionul  ma`tii de posircosenie! 
Mi-am amintit episodul cu nasa la urgente, tot nedusa cu Ambulanta, ca pana vin unii dintre ei, mori repede si degraba. Au asezat-o intr-un scaun, paturile erau ocupate, si culmea, tot betivi erau si atunci pe langa putinii cu adevarat bolnavi. Si stai si asteapta sa vezi daca unul, Catalin Patrunjel, bine ca nu era stevie, si-a mai revenit din betie. Si incearca sa-l calmezi sa nu isi scoata perfuzia. Si cand le-am zis ca nasa e in soc anafilactic, ""dar stati doamana ca ii tratam in ordinea sosirii". Ei sa mori tu! Adica sa mor intai si apoi ma tratezi. Ce sa mai tratezi?? 
De ce nu merge sistemul sanitar la noi? Normal ca nu poate el sa mearga, dar zic asa. Pentru ca tratam toti betivii targului, toti libidinosii si imputitii. Cum pana ma`sii pt astia sunt de toate si pt altii nu? 
Stiti ce repede au plecat cu el la spital?? Maine ma duc sa il vad, o sa fie satul ca a mancat la spital. Un pistol, sa ii impusc!

vineri, 28 septembrie 2012

Grotesc

Zilele trecute am "asistat" la o discutie in contradictoriu, pe net, intre cateva mame, pe chestiuni legate de copiii. Nu e prima discutie contrariata pe care o citesc, dar chiar mi-a starnit interesul de a scrie despre polemicile ce se nasc pe net.
 Nu conteaza ce meserie ai sau daca esti somer, dar cand vine vorba de copii, chiar de propriul copil, atunci TOATE mamele au studiat medicina. Dintr-o data toate sunt pediatrele cele mai bune. Numai ca unele dintre ele sunt atat de habotnice si daca nu le impartasesti parerea, e vai de curul tau. Stiti discutiile cu si despre cat de denaturata esti daca ii dai copilului manacare solida de la 4 luni, ca ii pui sare in macare, de care sare, cu iod sau fara iod, cum sa dai copilului antitermice dupa 3 zile de febra, baga-i din prima antibiotic, ce e homeopatia, sa o ia Gaia, da-i cu alopate si cate si  mai cate. 
De cand e netul asta si de cand l-am descoperit eu, nu exista forum, site, blog, club pe FB, public sau ascuns, in care sa nu fie si cate un Gica Contra. Nu zice nimeni ca trebuie sa impartasim cu totii aceleasi convingeri, credinte, etc., dar atunci cand ai un alt punct de vedere fata de altcineva, este de bun simt sa ti-l exprimi civilizat, fara a-l impune cu de-a sila, ca si cand TU esti detinatoarea adevarului absolut. Persoanele care nu stiu sa faca asta, si stiti prea bine ca exista si asa ceva, in opinia mea, sunt dereglate la creier, ceva nu e asezat cum trebuie si asta le da mereu samanta de scandal. Si nu se opresc frate, te urmaresc pe un` te duci si te hartuie de-ti vine sa te lasi de net si de toate. Am citit despre cazuri in care s-a ajuns la urmari reale, cu amenintari la adresa familie. Fereasca sfantu! Piei drace! Chiar atat de nebune pot fi unele persoane incat sa nu poata sa treaca peste faptul ca cineva are o opinie diferita de a lui si aducandu-i-se dovezi clare, ferme, sa se intarate si mai tare si sa se ajunga la razbunare reala? Brrr! Mi se cam zburleste pielea pe mine, sincer. 
Si uite asa ajungi sa iti exprimi parerea mai cu retinere, ca nu stii ce fire apriga si manioasa se ascunde in spatele unui pseudonim si te trezesti hartuita. 
Unele persoane isi cunosc limitele si stiu cand sa se opreasca, dar aceste specimene sunt pe cale de disparitie. Ar trebui sa fie protejate prin lege.
Ma oripileaza cand, desi ai studiat un domeniu diametral opus cu ce se discuta, te lansezi in niste afirmatii, ca stii tu cel mai bine cum e cu vaccinarea obligatorie si cea facultativa, cand tu ai studiat ingineria electrica. Am dat si eu un exemplu la nimereala. Si mai urat e cand oameni cu pregatire in domeniu, care au studiat, si-au tocit coatele pe diverse banci ale diverselor facultati sunt pusi la zid si la un pas de a fi linsati de catre cine stie cine, un terchea perchea. Mai urat de atat nu se poate. 
Multe persoane cred ca informarea cea mai sigura si precisa e dand o cautare pe google. Dar nu e asa, adevarata informatie sta in carti. Oricine poate scrie un articol, chiar si eu, chiar si tu, cel care ma citesti, despre importanta circuitului apei in natura, fara a avea o carte citita pe aceasta tema. Doar ca ai cautat pe google nu te face inteligent, stiut, documentat. Documentarea, ma repet, sta in carti. 
Asa cu Maria Sa, Google, toti putem fi ingineri, doctori, proiectanti, macaragii, sudori, dar in fapt, uitam ce am studiat, daca am studiat. 
Respectati mereu un punct de vedere avizat, sustinut de catre o persoana cu pregatirea necesara in domeniu si invatati sa va respectati semenii, fara a incerca sa-i reduceti la zero pentru ca au o parere total diferita de a voastra!

luni, 24 septembrie 2012

Primul majorat

Azi Mariuca a implinit 18 lunite, deci e majorat bebelucesc, da?
Nu stiai? Aflati acum! E primul ei majorat, iese din sfera bebelusilor si paseste timid catre lumea domnisoarelor de acum. 
Cum e la 18 luni? Sublim! Minunat!
E foarte interesata de baieti, mai mari chiar.

Dar si lor cred ca le e draga! :)))


La multi ani iubirea mea!

Mami te iubeste enorm!