Social Icons

duminică, 18 august 2013

Vis implinit!

Si dai si plange, si razi, si fii fericita, si iar plangi ca nu intelegi cum de ti se intampla tie asa minune. 
De cand ma stiu, mi-am dorit UN FRATE. Nu stiu de ce un frate si nu o sora, poate pentru ca am pierdut un frate, nu stiu sigur, dar e clar, asta imi doream. Chiar si la 25 de ani cand m-am maritat, eu inca speram la un frate.
Si pentru ca am fost singura la parinti mi-am dorit sa am cel putin doi copii. Doua fete, doi baieti, nu conteaza, doi sa fie. Dar cel mai mare vis al meu era sa am fata si baiat. Imi doream nespus, pentru ca asa mi-am dorit pentru mine.
Intai a aparut Mariuca, o minune de fata, care a venit cand nu mai credeam ca voi avea copii vreodata. Si asa jumatate de vis era implinit.
Mereu mi-am dorit, daca Dumnezeu va vrea sa am acesti doi copii, ei sa creasca impreuna, sa nu fie o diferenta prea mare de ani intre ei. Stiam ca va fi greu, dar nu si imposibil. Nu stiu care e diferenta perfecta intre frati, nu cred ca exista asa ceva, insa Dumnezeu alege pentru noi sa mai avem un copil. Vestea a venit in Joia mare din postul Pastelui, din dorinta de a-mi confirma ca nu sunt insarcinata. O saptamana nu am stiut si nu am putut sa am bucur de aceasta veste, insa cu putin sprijin din exterior, mi-am zis ca TREBUIE sa fie baiat. Si de atunci am crezut cu o asa tarie in visul meu, ca trebuie sa am fata si baiat, incat vizita pentru morfologie fetala a confirmat asta: VOM AVEA UN BAIAT!
Si plang de nu mai pot, de fericire. Si nu inteleg DE CE? Dar nu mai pun intrebari, nu mai caut raspunsuri! Invat sa ma bucur de ce am! Si ma declar CEA MAI FERICITA!
TE IUBESC NESPUS DRAGUL MEU SOT! 
SI ITI MULTUMESC PENTRU CA ALATURI DE TINE 
MI-AM IMPLINIT CEL  MAI DE PRET VIS: 
SA AM FATA SI BAIAT!


joi, 1 august 2013

Dimineata grea

1 august, inceput de luna, prima zi de vacanta la cresa. Credeam ca are sa fie bine, insa copilul meu NU VREA VACANTA. Desi i-am explicat de ieri ca, copiii au vacanta, ca doamnele pleaca si ele in vacanta, ca ea va sta cu bunica, azi despartirea a fost sfasietoare.
Nici in prima zi de cresa nu am plans si nu am plecat cu inima sfasiata. Efectiv urla si se agata de mine, sa o incalt sa mergem. 
Nu-mi place sa plec in momentul ei de neatentie, dar azi asa am plecat. 
Imi doresc sa fie bine, sa accepte ca trebuie sa stea cu bunica atunci cand mami si tati sunt la serviciu. 
Azi sunt praf.