Social Icons

miercuri, 28 martie 2012

Un om nou în casa noastră

Se întâmpla în urmă cu un an. Pe 28 martie 2011 ajungeam acasă cu Miruna Măriuca, copil mult dorit şi aşteptat în viaţa noastră. Prima zi ACASĂ!
Soţul meu şi-a întâmpinat fetele cu un frumos coş cu flori, care încă mai zăboveşte plin de praf şi de amintiri sus pe frigider.
Pentru noi începea o experienţă nouă, aceea de a fi PĂRINŢI. Dacă eu aveam deja ceva experienţă din spital, el era la început de drum. Amândoi stingheri, amândoi cu mii de întrebări, amândoi pe drumul vieţii împreună cu domnişoara tripluM.
Înainte de a pleca din spital am bocit de sărea cămaşa pe mine. Gândul că acasă nu voi mai avea pe cine să întreb ce şi cum despre Măriuca, că nimeni nu va mai veni să mă întrebe dacă a mâncat sau nu, cât a mâncat, restul de hormoni gravizi si cei de mama lehuză îşi făceau de cap rău de tot cu mintea mea. Noul început m-a cam speriat, dar ajunsă în mediul meu, m-am relaxat şi am înfruntat totul.
Bine v-am găsit în casa voastră dragi părinţi!
Acum doarme cam la fel. Oare ştie ce zi e azi?

marți, 27 martie 2012

Tipare, program &co

Aseara sarind din blog in blog, postarea Gabrielei m-a determinat sa scriu si eu despre diverse probleme legate de copii. Afirm din capu` locului ca nu vreau sa ma inscaunez drept cea mai atotstiutoare mama, nu ravnesc nici la premiul de "Mama perfecta", cum mi-a spus o mamica cu experienta, dar tot ce tine de standardizarea copilului, ma scoate din minti.
La pediatru cand mergeam vedeam atarnand pe un perete un tabel informativ despre centimetrii si greutatea ideala care ar trebui sa o aiba bebelusii. La inceput, recunosc, eram oarecum stresata de asta. Nu are inaltimea corespunzatoare, oare o sa fie mica? Depaseste greutatea din tabel, o sa fie grasa ca mine? Si pe langa intrebarile mele biciuitoare mai venea si nenea pediatru cu remarci ca e grasuna, ca sa nu-i mai dau  aia sau ailalalta sa manance. Pana aici mi-a fost si am schimbat pediatrul. De fapt noi nu avem pediatru, caci nu avem nevoie de asa ceva. Cum sa nu-i dau branza sau iaurt? Da ce sa-i dau? Crengi uscate? Cum sa ii dau supa chioara? Tu mananci asta? Nu! Pai ea cum sa manance?
Dupa descoperirea sanului Mariuca i-a ras in nas greutatii si a asimilat cat a putut ea mai bine. La fiecare cantarire avea cu mult peste medie. Media stabilita de tabele. Mie imi crestea inima de acum, las` sa ia si sa le faca in ciuda la toti. Nu i-am facut analize, doc nu a considerat ca are nevoie de asa ceva. Mia spus ca e un copil perfect sanatos, mananca ce-i place, cat vrea, doarme ok, deci sa o las in pace. 
In parc, pe strada ne mai spunea cate un nu stiu care ca e grasa, ca o sa fie obeza, dar noua nici nu ne pasa. Aveam ritmul nostru de crestere, caci fiecare copil/om e cu ritmul rau. 
Si daca peste problema tiparelor, a tabelelor si a graficelor am trecut mai usor, problema programului la copil sub 1 an, chiar si peste 1 an, imi da mari batai de cap. In carti de specialitate, pe forumuri, la radio sant auzi de program: la ora 7 copilul trebuie sa bea un bibe cu lapte, la 10-fructe, la 12-pranz, la 15-gustare, la 17-iaurt, la 20 iar bibe cu lapte si la 21 cel tarziu-somn. Orele sunt aleatorii, dar in mare, cam asa gasesc prin carti. Da e robot maica? Sau il indop ca pe pui? Pai si daca nu ii este foame la ora cu pricina sau nu vrea sa manance? Dar daca imi cere mancare mai devreme? Il las flamand? Si daca nu doarme la 21 si adoarme la 23 si mai mananca de 2 ori san, ce sa-i fac? NIMIC! Noi nu avem program, nu imi oblig copilul sa manance la ore fixe, sa doarma la ore fixe, nu il fortez sa manance, ii este foame, bine, nu, asteptam sa vina foamea. Sunt absolut convinsa ca nu va sta flamanda si va refuza mancarea. Se poate sa nu ii placa. OK. Ii dau altceva. 
Nu pot sa inteleg nici cum adorm copii la comanda? La ora "X" trebuie sa doarma? Cine spune asta? Cartea? Tabelul? Da` copilul tau ce spune? Vrea sa doarma atunci? Dar daca vrea sa doarma mai devreme de ora "X", ce-i faci? Il chinuii sa adoarma musai la ora respectiva, ca asa scrie la carte? Si daca la carte scrie ca trebuie sa aiba 2 reprize de somn si el are 3, ce faci? Eu chiar nu pot sa inteleg rationamentul asta. Mi-e greu sa cred ca existe mame care fac asa. Si mai cred ca, copilul respectiv e programat, nu face lucrurile in mod normal, asa cum simte el ca vrea sa le faca. Caci indiferent de cat de mici sau cat de mari sunt copiii, au si ei nevoiele lor, vor sa faca si ei lucrurile in mod cat mai normal, asa cum simt ei. Daca il lasi sa faca cum vrea, simti ca nu mai detii controlul asupra lui? De ce sa-i programez eu existenta cand el stie cel mai bine ce vrea, cand vrea, cat si cum vrea! De ce se tem parintii sa dea libertate copiilor?
Eu nu pot sa-mi cresc copilul dupa carti, tabele, program si restu. Eu imi cresc copilul asa cum vrea ea, cum simte ea. Va rog sa ma scuzati!

luni, 26 martie 2012

Mini-aniversare de 1 an

Am convenit impreuna cu nasii, respectiv nanutii Mirunei, ca petrecerea de taiere din mot si tot ce mai implica sa aiba loc de Paste. Timp mai mult la dispozitie pt a petrece, poate vremea va fi calda si ne vom petrece in aer liber, cu gratare si multe altele. Dar totusi ziua de 24 martie 2012 nu putea trece oricum, asa ca am serbat-o cu un tort, sampanie, ceva prajituri si voie buna.
Asa arata sarbatorita dimineata la trezire
S-a trezit foarte OK, cu buna dispozitie in fizic, numai ca s-a cam speriat nitel cand ne-a auzit cantandu-i "Multi ani traiasca". Cred ca de la emotii :)))
Fix la 10.15, ora nasterii, Mariuca mea arata asa
Se vede ca-i crap obrajii de bucurie?
Aici avea o discutie interesanta cu blatul de la birou. Nu am reusit sa deslusesc ce isi spuneau, dar parea hotarata rau tipa
Aici eu nu ma bag. Doar admir, imortalizez pt vremurile gri :))))) hahahahahaha
Noi ca fetele ne distram asa
Odata gatita sarbatorita, sa vina oaspetii
Cordeluta de pe cap a rezistat cat a fost publicitate. 
Tortul imi poarta semnatura. A fost bun, nu mai avem. Dar e super pt momentele cand va cere ceva bun...candva.
Nu am reusit ceva mai frumos pt ca un copil mai mult printre picioarele mele voia sa stea. Vedea ca mesteresc eu ceva si sigur voia sa ma ajute. Pacat ca nu am inteles eu la timp.
Foarte mirata si nedumerita in acelasi timp, se uita ea la tort, lumanare si restu care ii cantau. 
Tati a ajutat-o sa sufle. Cand va mai creste nitel o voi intreba daca si-a pus dorinta :))
Si de atata suflat si cantat, hop ca a adormit la ziua ei. Scuzati pozitia, alta mai buna nu a gasit :))) Si cu balerini in picioare, da? 
E topita dupa copii. Unde ii vede, hop si ea. Sa se joace cu ei, sa le vorbeasca. Oare se inteleg intre ei? Eu cred ca da. Mai toti de seama ei vorbesc chineza bebeceasca :)))
Asteptam petrecerea urmatoare. Ne dorim maxim sa fie frumos sa ne aeram

sâmbătă, 24 martie 2012

1 an-continuarea

Daca tot a adormit Miru, incerc sa leg doua-trei cuvinte, cat imi ies, despre ziua de azi si nu numai.
Nasterea Mariuca a insemnat ceva de nedescris pt mine ca femeie, caci pana sa se nasca Mariuca, eram femeie. Acum sunt mama! Nu suna frumos, MAMA!!! Cred ca e cuvantul magic pe care orice femeie isi doreste sa-l auda, macar o data-n viata. Cuvant care te umple de bucurie si fericire; cuvant care te urca pe cele mai inalte culmi ale existentei umane; cuvant care iti da un nou sens pe pamant. 
Nu mi-am dorit sa ma marit cat mi-am dorit sa am un copil. Pt mine asta e rostul cel mare ce cred si vreau sa-l am pe lumea asta. Nu voiam sa traiesc doar pt a face umbra pamantului, cum bine zicea cineva. 
Am mai scris si o mai spun ori de cate ori va fi nevoie, Mariuca a fost un copil extrem de dorit, mult asteptat. Pana sa vina in viata noastra, eu am trecut de la extaz la agonie, am trecut prin perioade de maxima deznadejde, disperare chiar. Imi doream atat de mult un copil al meu, incat ma luam la tranta cu Cel de Sus orice cate ori puteam. Pana cand am renuntat sa mai sper, sa mai cred in visul meu. Si cand totul parea sfarsit pt mine, o raza de speranta, un ocean de bucurie ne inunda sufletele. Eram insarcinata! M-am lasat in voia Domnului si El a vrut ca acum sa fie BINE pt noi. Recunosc, in primele trei luni am fost putin stresata, dar un gand de bine era mereu cu bine, un gand optimist. Stiam ca de data asta visul mi se va implini. 
Sarcina a fost fara probleme. Imi faceam planuri cum o sa nasc. Dar drumul pana acolo mi se parea atat de lung. Si am invatat sa am rabdare. Si rabdarea a facut minuni. 
Cand ni s-a confirmat ca e fata un val imens de caldura mi-a umplut corpul. Stiti ca eu am mai avut template-ul cu fetita pe gard. Tocmai de asta am revenit la el. Ea este Miruna Mariuca noastra. Nu stiu daca va fi balaie, dar mi-o imaginez stand candva pe un gard si cautand in zare chipul parintilor, asteptand sa aparem de undeva. Si noi vom fi acolo, atat si asa cum o sa putem.
Primul an din viata ei si primul an in formula extinda de 3 a fost minunat. Am trait emotii ce nu credeam ca exista vreodata. Am incercat sentimente care mai de care. Am trecut cu brio de perioada colicilor, doar 2 luni. Eram mereu in cautare de informatii. Citeam, intrebam, ma documentam. Vroiam sa fie totul perfect, sa nu imi scape nimic. Credeam ca citind si documentandu-ma stiu mai multe. Nu! Am descoperit si am invatat totul de la propiul copil. Asa am invatat sa fiu o mama buna pt ea. Chiar daca la inceput ai impresia ca nu stii nimic, si asa si ea, dar zi de zi cu copilul tau, mereu intr-o conexiune intre mine si ea, am invatat cum e sa fii mama
Diversificarea am inceput-o cam stresata, ce ii dau, ce am voie, cand introduc alimentul nou, dar pe parcurs ne-am lamurit cum e si cu ea. Acum Miru mananca absolut orice, chiar si din farfuria noastra. Bineinteles fara carne de porc, alimenete alergene sau care sa ii creeze un disconfort sau sa pice greu. Am experimentat mancatul cu mana si e minunat. Chiar si parul a servit din masa ei.
Prima minciuna a fost la 6 luni, un plin de naduf "Ta-Ta". Dupa care pauza. Cu timpul a exersat mai multe cuvinte, dar cel care il asteptam eu mai mult si mai mult, se incapatana sa nu-l spuna. Pana intr-o zi cand am crezut ca aud deviat, ca de fapt nu a spus ea,ci un alt copil. Mariuca mea mi-a spus pe nume: MA-MA! Acum vorbeste intr-o veritabila chineza pe care nici chinezii autentici nu ar intelege-o :))
Primii pasi au fost facuti cu teama, ca si cand pasea undeva spre necunoscut. Dar eu am fost langa ea si am ajutat-o cum am putut. Acum merge singura, mai cade, se ridica, mai o ia si de-a busilea, cum ii vine ei mai bine. 
A cazut si din pat, intr-o noapte pe la 3.50. A cazut pe o pianina! Am crezut ca mor de inima. Ea s-a intors pe burta si a plecat pas-pas, a adormit pe drum si cand s-a intors...zdrang jos!. S-a speriat foarte tare! Nu reuseam sa o impac, dar solutia salvatoarea a venit de la san. Pana nu am lasat-o sa cada in cap, nu a invatat ca nu asa se coboara de pe pat:)) Pare putin sadic, denaturat chiar, dar asta i-a fost invatatura.
Zana Maseluta ne-a vizitat prima data pe 27 decembrie 2010 si de atunci tot o mai asteptam pe la noi. Mi-a aratat in nenumarate randuri cat de ascutiti sunt cei 2 dinti ai ei, dar si ea a vazut ca tzitzi s-a suparat pe ea si plangea :)))
E mereu in cautare de ceva nou. Peste tot unde te duci te trezesti cu ea langa tine. Cel mai frumos e cand iti desface picioarele sa treaca ea, ca si cand ocolirea unuia din picioare ar insemna ocolul pamantului. 
A descoperit apa din WC. E mov, bulbucata, e uda si miroase frumos. Dar are si gust bun. A invatat cum sa isi ridice capacul fara sa o loveasca peste cealalta mana. Stie cum se deschid dulapurile si cum se face curat in ele. A testat o data chiar si talpa unui adidas plin de pietris :)) Nu va zic cum a reactionat cand i l-am luat. 
Ii plac foarte mult copii. Unde ii vede hop si ea. Se duce la ei, ii trage, le vorbeste in chineza ei, rade si e fericita, deci ne putem gandi lejer la un fratior.
De vreo 5 luni socializam foarte bine si cu oala. Nu se cere, nu stie inca, dar daca o asez, face. Daca nu ii vine, se ridica si pleaca. Si chiar si dupa ce face, se ridica si pleaca. Intr-o seara a reusit sa rastoarne oala cu de toate pe covor. Era un zambet pana la urechi si crapa de bucurie. Si eu frecam de numa si ea sa ma ajute.
Zilele trecute a varsat apa de clatit pe covor. Iarasi bucurie mare!!! Si plans cu naduh cand i-ai luat jucaria preferata. Ii place la baie nespus. Am incercat ca ne imprietenim si cu cada, dar auzul apei la dus i-a provocat o teama mare si un plans si mai si. Asa se explica tacerea ei si starea de nemiscare cand era in burta la mine. Cand simteam ca vrea sa revolutioneze nasterea si sa iasa pe gura. Ii era teama de zgomot. Dar acum am vazut ca ii cam place, asa ca vom incerca din nou sa vedem ce va iesi.
Nu stiu cand e zi si cand se face noapte. Timpul zboara prea repede si eu nu am reusit sa vad cand creste ea. Si am nopti cand dorm doar cateva clipe. Nu se vede cand cresc copii? Nu?! Da` de ce? Ca eu vreau sa vad!
Cam asa ne-am distrat noi intr-un an de zile. Si au fost mai multe, dar raman pt noi.
LA MULTI ANI FATUCA NOASTRA!

1 AN

24 martie 2011
24 martie 2012
 Intre cele doua date, 1 an. Nu pot sa scriu acum despre. Nu ma simt in stare sa dezvolt.
Am prea mari emotii. Imi vine sa plang, dar sunt lacrimi de bucurie.
Am sufletul plin de bucurie. Ma simt completa. MA SIMT MINUNAT!!!
LA MULTI ANI IUBITA NOASTRA!!!
Noi vom fi mereu acolo cand tu ne vei chema!

marți, 20 martie 2012

De primavara

Inca de sambata ne putem bucura de o vreme primavarateca, cu temperetura numai buna de iesit la o baie de soare. Drept pentru care am scos garderoba de primavara de prin dulapuri si hai afara.
Putin cam nemultumita, dar treaca-mearga
Putem pleca cand terminati de pozat
Dar ei imi pun si haina
Ehh, sunt putin mai mult roz.
Intai va cant ceva si apoi mergem
Oooo, nu!!! Caciula!
Hai sa mergem odata!!!
Am ajuns afara.
Nu ratam nimic
Oare pot ajunge la flori?
Si cand ne-am intors acasa, am mai probat o alta rochie
Dresurile sunt cam nepotrivite, dar eram in casa :)))
Ehhh, am basca!!! Voi aveti?
Si cum vremea continua sa ne surprinda cu temperatura ei numa` buna de plimbat, ieri am fost la piata.
Aici oare ce s-o vinde?
Stabileam cu tati ce sa mai cumparam
Faceti-mi putin loc.
Dar morcovi oare unde gasesc?
Cred ca am cumparat de toate!
Carutul plin, eu pe jos, acum sa mergem acasa

vineri, 16 martie 2012

Banii

Chiar pot cumpara totul? Chiar toate se rezolva cu bani? Chiar si viata omului?
Azi cand ne intorceam de la plimbarea ritualica am asistat la un eveniment mai putin placut. O doamna a fost acrosata pe trecerea de pietoni. Cam dadea sa fuga de la locul accidentului soferul, dar lumea a strigat dupa ea, caci o EA era la volan, si a oprit. Femeia lovita s-a ridicat cat de cat, ajutat si de lumea de pe strada, EA s-a coborat de la volan, mai mult de 20 de ani nu ii dau, o piti grabita catre undeva probabil. Tremuram, mi-am amintit de un alt accident ce l-am vazut si instinctiv am pus mana pe telefon sa sun la 112. Si am sunat, am fost redirectionata catre serviciul de ambulanta, am spus ce si cum, doamna m-a intrebat de e constienta, eu nu stiam ce sa zic si m-am dus sa vad cu e femeia, daca tot eram cu asistenta in telefon. Cat o intrebam cum e, unde s-a lovit, ce si pe unde o doare, EA ii spunea ca ii ofera bani si o sa fie bine. CE? Chiar banii astia pot face totul pe lumea asta? Lumea o apostrofa foarte aspru pe EA, eu socata. Femeia voia sa plece, eu stati ca am chemat salvarea, e numarul meu de telefon acolo, e numele meu, nu am sunat la misto. Si ma uitam la EA, fara nici un pic de remuscare, nici un regret nimic. Probabil stia ca banii o vor ajuta sa scape cu bine. Chiar s-a tipat la cineva din public, spunand ca ii venea soarele in ochi si nu putea sa opreasca. Deci soarele e de vina. Pe el oare il poate cumpara cu bani? Daca nu ea, poate atunci tati, care a aparut ca din piatra seaca sa-si apere odorul. 

Sa aibe dreptate cei de la Holograf cand canta melodia asta?

joi, 15 martie 2012

Chineza

Suntem mari de acum. Mai avem mai putin de 2 saptamani si serbam primul an al Mariucai. Ofaa, ce de emotii. Cred ca si astea au stat si inca mai stau la baza starii mele de ciufuteala. Nu-s chiar ciufuta, dar am asa un feel-ing mai naspa. Ma uit la ea si ma intreb cand a trecut atat de repede timpul? Uneori am sentimentul ca retraiesc din emotiile si starile din urma cu un an. Dar simt si am incredere ca o sa-mi revin. Dar sa revin la ce vreau sa va spun.
Despre majoritatea copiilor se spune ca vorbesc limba chineza la inceput. Scot niste sunete care nu le intelegem, dar ne amuzam copios. Iar Miru nu este exclusa din tipar. Incepem sa trecem de faza monosilabelor si incerca sa scoata cuvinte noi, numai ca i se cam incurca limba-n gura si ies niste chestii total de nedeslusit. Dar e atat de fericita de numa`.  De multe ori stau si o ascult, sa vad poate prind vreun fir despre ce spune ea in cuvantarile sale, dar nimic. E atat de concentrata si are o mimica a fetei mai ceva ca omul mare. Ca exista si oameni mici :))
Miru stranuta si noi de fiecare data ii spunem "Sanatos!". Azi asa, maine asa si tot asa, ieri stand si gatind cu ea pe langa mine a stranutat si mare imi fu mirarea sa aud niste chestii alambicate iesind din gurita ei, care  mai ca ar fi insemnat "Sanatos!". M-a cautat cu privirea aprobator, iar eu eram muta de uimire. Copilul meu creste si eu ma minunez ca la extraterestri. Nu am reusit sa imortalizez nici un moment pana acum, dar timpul nu-i trecut.
Ar cam fi cazul sa deschidem un jurnal cu expresii chinezesti a la Miru :))

miercuri, 14 martie 2012

Marti 13?

Aceasta magnifica zi am serbat-o ieri in calendar. Si desi e zi cu sarbatoare pentru  noi, ziua nasei noastre, ieri m-am simtit tare aiurea. Da prost rau de tot. Cred ca mai prost ca niciodata.
Intai m-am ofticat de numa ca soarele a fugit si a lasat loc norilor uriciosi. Si mai si bura. Planurile de iesit afara se anulau astfel. Acum trebuia sa gasesc solutii pentru statul in casa. E greu sa stai numai in casa. Copilul se plicitseste repede, vrea si de aia si de ailalta, trage si de dulapul ala si de cutia aia, tu vrei sa faci ceva si ea vrea sa te ajute incurcandu-te si tot asa.
De cand am reluat bautul cafelei, mi-am propus ca acest moment sa fie unul, daca nu sacru, macar unul de la care sa nu fiu deranjata, drept pentru care, inainte de cantatul Mariucai :)), imi savurez lichidul magic in tihna. De unde, ieri am baut-o pe sarite. Si nu ar fi fost prima data, s-a mai i ntamplat, dar ieri am fost eu cu chichirez undeva :)
Am pus la spalat hainutele Mariuca si minte creata si blonda uneori, am pus si 2 pernute pe care le mai flutura ea prin casa. Sa-mi dau seama ca poate vor iesi? Nu! Asa ca toate hainele ei ALBE sunt acum ROZ spre rosu :(((
De vreo 4 zile Miru e in greva foamei. Nu vrea sa manance nimic, doar san si cand si cand ceva iaurt cu biscuiti. Nici pufuleti, bunii ei prieteni nu o mai atrag. Nici biscuitii, nimic. Doar sanul si atat. Beau lichide de zici ca-s broasca. Mai am putin si plutesc pe lac. Si partea frumoasa vine spre dimineata, cand patul ei devine neprimitor, ii cresc ace si tipi in saltea, iar puricii nu mai contenesc sa o ciupeasca. Asa ca se face transferul in patul mare sa se tataleasca cat vrea, cand vrea. 
Lipsa somnului ma face irascibila. Am nevoie de somn. Nu mai stiu de hat vreme cum e sa adormi si sa te trezesti dimineata. Poate ca o noapte plina de somn mi-ar ajunge, m-ar ajuta sa revin la liman. Perioada dintilor m-a prins total nepregatita psihic si fizic. Sper sa reusesc sa trec cu brio peste. Sa nu imi spuneti sa dorm cand doarme ea. Nu-i chip de asa ceva. In acest timp ii pregatesc urmatoarea masa. Sau daca nu, calc hainutele ei sau ale noastre. Mereu imi gasesc cu ce sa-mi umplu acest timp. Poate ar trebui sa renunt la diverse si sa ma odihnesc, dar nu imi iese. Nu pot.
Si cand vremea asta total nehotarata te apasa in crestetul capului, nu-mi vine nici sa respir.
Nu prea tin eu la chestii de genul: marti 13 sau vineri 9, dar ieri a fost rau de tot. Sa aibe totusi vreo legatura?

joi, 8 martie 2012

La multi ani iubite MAME!

Mame sau viitoare mame, adolescente sau copile in fragenda pruncie, tot ce e femeiesc pe lumea asta, 

LA MULTI ANI!!!

Sa fiti iubite, sa iubiti, sa fiti respectate. Sa fiti fericite!

luni, 5 martie 2012

De lunea

E luni, inceput de saptamana, nici iarba nu creste, nici eu nu am chef de nimic. Inca de aseara ma simt rau, incerc sa ma fac bine, nu prea imi iese, dar trebuie sa merg mai departe, sa fiu strong pentru mica-mare devoratoare de energie. 
Luna asta e luna plina pentru noi, ne pregatim cu mic cu mare de mare sarbatoare. Aniversarea primului anisor, taierea motului, ruperea turtei, deci veselie si chermez mare. Numai ca o sa amanam putin marea petrecere din motive multe si bine stiute:))
Si daca tot ma simt rau si nu am chef de nimic, daca nici de dormit nu pot, desi am mari restante la somn, am zis sa mai fac o vizita pe aici, sa va mai intreb de sanatate, cum stati cu dragostili? De ce doar luna martie e considerata luna femeii? Ce in septembrie nu pot sa fiu sarbatorita? Nu ca, daca as fi sarbatorita in fiecare zi mi-ar cadea greu la ficat :))) Va doriti ceva special de ziua internatioanala a femeii? Eu nu. Vreau sa ma fac bine pana atunci si sa ma dixtrez cat mai frumos si mai bine cu ai mei, adica Miru si Mihu, aka Max :))
Scriu fara noima si asta ma binedispune :)) cam ciudat, dar asta sunt eu.
Vreau sa vina primavara si vremea sa nu mai fie ciufaita. Vreau sa fie cald, sa iesim sa ne plimbam cat ne tin picioarele si cand obosim, sa stam 5 minute cat sa ne tragem sufletul si sa o luam iar din loc. Presimt o primavara si o vara plina de alergari si fugareli. Si la toamna tot asa vreau sa fie. Cine o sa alerge: io cu mandra mea si cand o putea si cu al nostru tata si sot :))
Aaaa, am uitat sa va spun ca Mariuca merge din ce in ce mai bine. Deja merge si singurica si pe distante mai mari. Va rog sa ma delectati. Un singur prag avem in toata casa si ala ne cam da batai de cap, dar daca are vreun mega interes il paseste de zici ca nici nu era acolo vreun obstacol. Exerseaza de zor si mersul de`a busilea. Putin mai diferit la noi, dar merge`asa!
O las sa exerseze din ce in ce mai des mancatul singura. E un deliciu, un act de mare satisfactie, dar si de maxima murdarie. Copilul sa fie fericit si implinit, masina sa spele hainele si mami sa le calce. Cearta cu bucatele. Scuzati finalul, dar deja era plictisita ca tot o filmam :)))
Gata, va las ca trebuie sa pregatesc o cina copioasa pentru duduta mea. Habar nu am ce, dar improvizez eu. Hai va pup si sa auzim numai de bine!