Social Icons

duminică, 2 martie 2014

Metoda "ACCIDENTUL"

Am vazut la stiri, am auzit la radio si sincera sa fiu, caci trebuie sa mai fie si cate un Toma necredinciosul, credeam ca e o umflatura a mass-mediei. Am citit si in ziar despre asta. Si tot nu credeam. Dar tot romanu-i patit.
Dimineata, pregateam gasca de o noua zi: toaleta, schimbat de pijamale si restu. Suna fixul. Pentru o secunda ma gandesc ca-i maica`mea, caci ea ma mai suna pe fix, cand mobilul e mort. Sau rubedeniile din strainatate, dar e prea dimineata pentru discutii. Nu apuc sa vad numarul pe afisajul telefonului, caci dintr-o incalceala de degete, am ridicat receptorul si ca sa mai vad si afisajul, sa mai prind si receptorul bine, riscam sa inchid si nu mai aflam marea minciuna.
Spun de doua ori "Alo" si nu auzeam decat o respiratie grea la celalalt capat al receptoului. Initial am intrat in panica. Ma gandeam ca s-a intamplat ceva cu mama si nu poate sa vorbeasca. Intr-un final se aude un "Alo" disperat. Cu tonul vocii lui, m-a adus exact in starea dorita de el. Mi-a zis mama. Pfiu! Mai am mult pana sa aud de la Mihnea cuvantul magic. Si ma anunta ca a facut accident.
Imediat in capul meu s-a aprins un bec mare. Uite cum nu credeam ca exista aceasta metoda. L-am intrebat unde a facut accident. Voiam cat mai multe detalii de la el, insa omu a realizat ca e ceva in neregula cu mine. Si-a dat seama ca nu prind la vrajeala lui. I-am zis ca vreau sa vin sa-l vad si atunci mi-a zis: "Hai lasa!" si a inchis.
Si eu tremuram. Mi s-a intamplat! Mie. 
Asa ca, puneti si credeti ce ne informeaza astia pe la stiri, caci e pe bune. Insiintati-va rudele in varsta, sa nu cada in plasa lor. Cereti-le sa ia legatura cu voi inainte de a face ce li se cere. Rugati-ii sa nu se piarda cu firea, sa fie tari si sa-i ameninte cu politia, desi de politie nu le e lor frica. 
Fiti cu bagare de seama! "Aciidentul " exista!

marți, 7 ianuarie 2014

Bilant de-o luna

Si a trecut o prima luna din viata noastra in formula extinsa, de 4 persoane. Inca sunt vie. Cel putin asa cred. Sau, trebuie sa cred. Oricum ar fi, trebuie sa rezist, caci trebuie sa ma bucur de tot ceea ce am.
Cum a trecut prima noastra luna? Greu. E foarte greu cu doi pici mici. Am nimerit cam prost in prima luna, Mariuca a avut vacanta la cresa si acomodarea noastra a fost putin tensionata pe alocuri. E greu sa faci o berbeaca mai mult decat incapatanata, sa priceapa ca atunci cand il alaptezi pe fratiorul ei, nu poti sa te dragalaesti si cu ea, ca atunci cand ii schimbi pampersul celui mic, nu poti sa ii dai si ei, fix in acel moment, nu stiu ce jucarie, sau mai frumos, ca vrea si ea pisu. O reala nebunie. Dar e o nebunie extrem de frumoasa. Nu ca pana acum nu as fi simtit ca traiesc, dar acum simt ca traiesc la capacitate maxima.
E greu cu doi pici mici. Cumplit de greu. Fara ajutor, esti mancat. Am noroc de al meu sot si atunci cand nu e el, e mama. Vesnicile mele ajutoare! Va multumesc! 
Ne pregatim de increstinare. Pe 24 va fi, imediat dupa ziua sotului. Dubla aniversare, zic! Viata noastra impreuna e un sir de date care au legatura unele cu altele. Avem nanuti, o familie cu un suflet mare.
Si cum o prima luna nu a putut trece neobservate si neserbata, nanutii ne-au incantat cu un minunat tort. Va multumim din suflet. 
Iar astia sunt ingerasii nostri. Ii iubim nespus si ne dorim putere maxima sa ii crestrem frumos!

Poza este de la prima intalnire a lor acasa.
A apărut o eroare în acest obiect gadget