...voi cei care aveti copii pe la liceu, scoala generala sau in orice colectivitate, cum reactionati cand cineva va spune o parere contrara propriei pareri despre odrasla dumneavoastra?
De cateva zile ma confrunt cu o problema cam ciudata pentru mine si in mintea mea, m-am gandit eu asa, ca ar fi mai bine, sa discut cu parintele copilului, ca deh, uzam aceeasi mocheta pe hol, deci ne stim. Si oricum copilul e cu fluturii lui in cap si am vazut ca e in stare de transmitere de informatii total eronate si contrare realitatii.
Si parintele se aprinde, ia foc si ma acuza pe mine ca ii acuz copilul de ceea ce acasa nu face, ca nu asa a educat-o. Dar eu nu ma refeream domna la educatia primita, ci la comportamentul lui in afara familie, unde dumitale nu mai detii controlul absolut. Ca trebuie sa recunoastem, unii copii intr-un fel se comporta acasa, cu mama si tata, si in alt mod cu colegii sau tineri de aceeasi varsta, in afara caminului.
Ca mi-s patita cu asa ceva, cat am facut practica pedagocica. Am fost servita la prima ora a unei dimineti de luni, dupa vacanta de Paste, cu o ditamai portia de organ reproducator masculin. Si cum "odorasul mamii drag" nu avea voie sa aiba nota scazuta la purtare, a chemat toata familia la scoala, sa-i ceara socoteala "aleia" ce-i tine locul profesorului. Si identic, mama ma acuza ca am eu nu stiu ce cu copilul ei, educat intr-un spirit total diferit de cum ii povestesc eu. Si m-am lepadat de orice rusine si am exemplificat mamei vorbele odorului, care din rosie ca focu de nervi, s-a facut neagra de rusine.
Deci oare am gresit eu atat de tare, spunandu-i mamei ca fetita ei draga nu e tocmai ce crede ea? Cu ea nu pot vorbi, ca nu e majora si cu minorii eu nu ma incurc si imi racesc gura degeaba, ca tinerii tot pe a lor o tin.
Si mai frumos, mama cu pricina, mi-a trantit direct in fata ca i-am stricat ziua, ca azi e si ziua odorului minunat si m-am gasit eu o nesabuita sa ii stric imaginea fiicei adorate. Ok, ziua ta ca ziua ta, dar ale mele cum ramane cu ele? Sau ale mele nu conteaza?
Si mai frumos, mama cu pricina, mi-a trantit direct in fata ca i-am stricat ziua, ca azi e si ziua odorului minunat si m-am gasit eu o nesabuita sa ii stric imaginea fiicei adorate. Ok, ziua ta ca ziua ta, dar ale mele cum ramane cu ele? Sau ale mele nu conteaza?
Acceptati si pareri diverite de ale voastre cand e vorba de copilul dumneavoastra sau copilul dumneavoastre e de pus cu busuioc si stergar frumos la icoana?
12 comentarii:
Ccu totii suferim atunci cand copii nostri gresesc , dar nici pe departe caa ar fi vre-un copil " de pus la Icoane". ei au o doaza de obraznicie pe care alte generatii nu au avut-o.Si eu am fost apostrofata de o mamica si chiar mi-au ssunat la usa ...dar ce sa spun am ssimtit ca inima din mica se facea mare ssi din mare mica, acceptand sspusele , dupa care am cereut scuzein numele copilului, si am asteptat momentul adevarului. care eraa pe laa mijloc . Unii parinti nu caauta buba , ei vad doar rana si se inflameaza foarte usor.Ce este de retinut ca ; anturajul strica, pubertatea le da o stare de euforie,copii uita incidentul si raman prieteni iar noi parintii nu vrem sa stim adevarul si ramanem dusmani!
Foarte bine ai facut ca ai spus parintelui ce e in neregula cu copilul lui! Ca parintele nu stie sa aprecieze e partea a doua! Tu trebuie sa fii cu constiinta impacata ca ai facut ce trebuia. Si apoi, tocmai ai aflat una dintre cauzele comportamentului copilului: parintii!
Vorbind din punctul meu de vedere , mama de adolescent fiind , trebuie sa recunosc ca analizez la rece criticile ce ii sunt aduse copilului meu.Tu sti prea bine , ca ai citit , reactia mea la laudele negative ale dirigintei fata de Alex , faptul ca a zis ca este plin de el , egoist si ingamfat , pentru ca imediat ce i-am spus sa ii scada nota la purtare , sa rectifice ca nu poate face asa ceva , ca ii strica media.
Insa ma doare daca imi este criticata odrasla , recunosc si ai sa vezi si tu ce sentiment ai sa incerci in astfel de cazuri , insa -personal vorbesc- sunt deschisa catre comunicare.Totodata sunt deschisa solutiilor de remediere a necazurilor creeate si , nu in ultimul rand , stau de vorba cu propria-mi odrasla pentru a afla si versiunea paratului si caut sa fiu cat mai subiectiva pot...ideea este ca greseala nu trebuie sa ramana nepedepsita , altfel se repeta.
In general vorbind acum , opinia mea este sa spui verde in fata , parintelui , ce ai de zis.Am observat ca de obicei adevarul doare si socheaza , insa efectul este scontat.Daca iei parintele pe ocolitelea , iti mai auzi si vorbe.Daca nu ai sanse cu mama respectiva , discuta si cu eleva respectiva.Daca nu ai urechi nici la una , nici la cealalta...treci la represalii...trebuie sa fi ascultata undeva...
Mult succes , Veronicule si nu te zbate prea tare...Te pup cu mult drag!
subscriu la ceea ce a spus Cora!
Eu sunt perfect constienta ca fiecare ciora isi apara puiul, insa trebuie sa vedem si dincolo de aceasta dragoste materna. Poate cel de langa noi care ne trage de manuta, poate are si el dreptate, iar copilul nostru nu e chiar atat de sfant precum ne place sa credem.
Nu am absolut nimic impotriva sa nu discute cu mandra ei, insa la anii mei si in situatia de fata chiar nu-mi permit sa fiu acuzata ca pun cuvinte in gura unor minori, ca sa ce?
Bine punctat CORA, cauza comportamentului copilului rezulta din atitudinea aprintelui.
Ana tocmai mi-am dat seama inca o data, ca facerea de mama e futere de mama. Asa ca, aleg varianta sa ma retrag din acest proiect minunat, mai devreme de termen si sa-mi vad de linistea mea. Si culmea, imi dau seama ca nu ma mai atrage absolut nimic la cei pe care ii credeam "ca fratii mei mai mici"
Deh, ce sa faci, mult subiectivism, unor parinti le este greu sa accepte ca odorul este cu totul altcineva decat persoana pe care si-o imagneaza ei. Eu una zic foarte bine ai facut ca te-ai tinut pe pozitie, ce-a depins de tine ei facut; maine poimaine se trezeste si mama ca odorul adorat ii face figura aia sau ailalta - Doamne fereste de ceva foarte grav - si nici nu stie ce-a izbit-o.
Pot sa imi dau si eu cu parerea din partea ailalta a baricadei? Adica a plodului care facea probleme si cu experienta matusalemica in chematul mamei la scoala?
Opinia mea este ca, indiferent de situatie, chematul mamei la scoala este total inutil. Faptul ca ai ignorat complet elevul chemandu-i mama la scoala e considerat umilitor de catre fatuca (si minorii au opinii :D ). Probabil acum esti “….. aia de profa” care a lovit sub centura chemand parintii la scoala. Daca mi-ai fi facut-o mie as fi considerat ca esti lipsita de onoare si nu rezisti la o confruntare directa. Drept care as fi considerat de onoarea mea sa te chinui pana absolv scoala.
Cu alte cuvinte pe termen lung si etologic vorbind reactia ta a fost extrem de contraproductiva. In final, scopul tau nu este sa ostracizezi/umilesti fatuca ci sa o calmezi sa nu te mai deranjeze.
Ca sa-mi argumetez opinia:
Eu eram cam ca Alex al Annei adica cu maxim la tot, olimpic, dar cu nota INEVITABIL scazuta la purtare. La noi profesorii n-aveau genul de jena ca-mi strica media (ma si umfla rasul). Oricum, nu-mi pasa nici de frica (din nou, scazutul notei -> sub centura -> lipsit de onoare -> contraproductiv).
a) Maica-mea mi-a spus ca o doare in pix ce fac eu la scoala atat timp cat NU trebuie sa PIARDA TIMP sa se deranjeze sa vina la scoala. N-a avut parte saraca. Era invitata saptamanal (chiulea si venea lunar, cand boacana exceda o anumita scara de intensitate :P ). Venea, i se spunea ce am facut, platea daunele (daca erau), ridica din umeri, ii zicea profei sa se descurce ca de aia are meseria asta, ca treaba ei e acasa si nu poate sta dupa mine la scoala (nu statea nici acasa :P ). In general i se falfaia. La intervale regulate isi iesea din minti si ma batea pana obosea. Si mi se rupea fix in paispe de isteriile ei (mi se rupe in continuare, o ascult doar cand e calma). Deci vezi, autoritatea materna no.1 nu era eficienta. Degeaba o chemau la scoala. Asta in conditiile in care ea n-avea nici un dubiu ca eu eram pacatosul. O credea total pe profa.
b) Profa de rusa -> In timpul orei de rusa eram sfintisor. Nu miscam. Tipa nu credea o iota din ce auzea in cancelarie, i se parea ca sunt acuzat pe nedrept. Se certa ca o leoaica pentru mine cu toate colegele. Cum sa fac eu vreo boacana? Nimic n-a convins-o de contrariul. Ca atare, o mama aflata in exact aceeasi situatie cu biata femeie de mai sus e inutila ca educator.
Deci nici una din variante nu e eficienta. Va trebui sa te impui tu. Nu poti sa o ignori fiindca e minora. Vei pierde respectul.
Vlad
Pai da mai Vero dar ei te considera sora lor mai mare? Ce sora esti tu cand "o spui lui mama"? Fratii se bat intre ei, isi scot ochii, dar nu merg la mama. Mama...e dusmanul de clasa, ce mama dracu' :D.
Vlad
P.S: Neah, sa nu te superi, ia si tu cu moderatie ce-am scris amai sus, totul e din perspectiva de baiat rau, fetele obraznice or fi altfel... M-am gandit ca nu ti-ar strica sa stii si parerea "obraznicului" ca sa stii cu ce-ai de-a face.
Si ca sa raspund la topic (ca doar e doar al patrulea comentariu :D ):
NU. As crede fara sa ezit ca fi-miu a servit o injuratura de organ masculin profei/profului. Cum sa nu cred? Dar, exact ca mama mea, i-as zice respectivului: "Decurca-te. Esti autoritate, ai metode punitive? Foloseste-le." Si apoi i-as sugera, ca daca vrea alta reactie sa o cheme pe ma-sa la scoala :D. Lizu ar da cu el de pamant si i-ar tine o teorie de ar muri ala micul de plictis. :P.
Nu neg, probabil datorita tatilor ca mine sunt astia micii obraznici dar efectiv nu suport ideea cu chematul parintilor la scoala :D. Stii ce multa bataie am mancat? :P
Vlad (din nou :D ).
Veronicule , mai gandeste-te , poate mai tarziu sa nu iti para rau de o decizie luata suparata fiind....Eu zic , inca o data , ca ai facut bine ca i-ai spus parintelui respectiv opinia ta , da dovada de bun simt din partea ta si de faptul ca ai facut o fapta buna , pana la urma....Daca mama respectiva are urechile astupate si nu este deschisa comunicarii , sa fie sanatoasa...s-ar putea ca pe viitor sa regrete ca nu a fost mai atenta la cei ce i-au tras menaca si i-au spus adevaruri pe care ea nu a avut ochi sa le vada.
Pana la urma ceea ce duce catre linistea ta sufleteasca si trupeasca conteaza mai mult , decat sa ai zbucium si neliniste lipsite de multumirea unor impliniri.
Te pup cu drag si ai grija de tine!
Maine ma duc la scoala, sa vorbesc cu diriginta.M-astept la niste "minuni",nu-s mama, dar intotdeauna am acceptat,ceea ce mi s-a spus,pentru ca intr-un fel am banuit. (merg la scoala de cand era clasa I, acum e a Xa)
Vlad respect punctul tau de vedere, al copilului "problema". Am povestit doua chestii diferite: cea de acum si cea din perioada de practica didactica. La cea din practica nicidecum nu am chemat mama la scoala, a venit singura sa imi ceara socoteala de ce i-am scazut nota fiului. Si pana sa vina ea la scoala, am reusit sa-l pun pe Victor la punct si sa ma respecte, cu tot organul lui sexual ce nu-i mai incapea in nadragi si il oferea tuturor pe tava.
Cat despre problema de acum, mamica cu pricina m-a rugat sa-i primesc fata aici, era foarte incantata si a specificat, ca de apare vreo problema, sa o discut cu ea. Numai ca asta nu ii prea place mamei sa discute. Probabil voia doar sa auda numai cuvinte de bine, ca fata e seriosa si muncitoare, insa scopul ei nu este de a face performanta in dansuri, ci in barfit.
M-am daruit prea mult acestui proiect si am facut ca totul sa le fie bine lor. Daca ma mai considera "sora lor mai mare"? Pt unii inca mai sunt, pt cele puse la punct, nu. Dar, sincer, asta nu ma intereseaza.
Ana nu am luat decizia la nervi sau la suparare. Oricum peste o luna aveam sa ma retrag, dar acum bebe a crescut, are si el alte nevoi si la astea se mai adauga si alte motive de serviciu. Asa ca am ales ce e mai bine pentru mine si pentru copilul meu.
FJ13 si eu mergeam la cumnata mea la scoala si mereu am acceptat ce mi s-a spus despre ea. Si am cautat mereu sa vad si punctul ei de vedere si am incercat medierea problemei, nu agravarea ei.
Trimiteți un comentariu