Sadica?

Nu stiu cum sunt alti copii, insa Mariuca mea e ALTFEL. Stiu, fiecare copil e unic in felul sau, insa mai toti se tem de injectii, de doctori si cate si mai cate. De cele mai multe ori, parintii recurg la un santaj urat: daca nu papi, mergem la injectie, daca faci pe tine, te duc la doamna doctor, daca nu ai, zbang vine bau-bau.

Asa cum povesteam, Mariuca s-a pricopsit cu scarlatina. Ne-am vindecat, suntem bine acum. Insa pe toata perioada tratamentului fata mea a ajuns sa prinda drag de asistente, medic si tot ce e imbracat in halat alb. De cum intram pe poarta spitalului, striga: "Doa`na dotor, a` vinit! Doa` do`tor!" Ajunsa sa i se faca tratamentul, lucrurile luau o alta intorsura. O durea teribil. Mi se rupea inima pentru ea. Dar cu toata durerea trasa si cu toata suferinta, ea vrea in continuare, la doamna doctor.

Dupa o perioada indelungata acasa cu noi, reintorcerea la cresa e cam dificila. Se lasa cu plans, mai cu lacrimi, mai mult fara lacrimi :)). Ieri, spre exemplu, a plans, fara lacrimi, cam o ora, ca ea nu voia sa se debrace de pijamalele cu "vonane", "nu chesa", "nu pisu". 

"Si ce vrei sa faci Mariuca?"

"Doa`na do`tor `je`tie"

Atunci la doamna doctor la injectie sa mergem. A stat la imbracat, repede sa mergem, sa se incalte. 

Azi, la fel a ieri. Deja traim ca-ntr-un serial. Vreau finalul sa vina mai repede.

Dimineata la cresa, mai mult fara lacrimi, ca ea vrea sa doctor sa faca injectie. I-o fi placand mai mult tortura decat joaca? Atat de sadica sa fie?:))

In rahat, fara voia mea

Duminica trecuta i-am facut Mariucai aerosoli cu un medicament nou. Spre seara i-a aparut o usoara iritatie in jurul gatului, insa am zis ca e reactie adversa la noul medicament. Numai ca in peisaj a aparut si febra. Usoara, 38. Am dat antitermic, seara a fost ok. Insa dimineata burtica, spatele, mainile erau pline de eruptie. Asa ca, incolonarea si la medic. 

Ne-a consultat, ne-a verificat si am primit bilet spre sectia de boli infectioase cu observatia de scarlatina. 

In spital, lunea dimineata e un haos TOTAL! Internari, recoltari, vizite, toate odata sa se intample, de se poate. Ne vede medicul de garda si se decide internarea, sub aceeasi observatie de scarlatina. Plecam acasa sa ne aducem bagaj de spital, fara sa ni se recolteze intai analize sau macar sa ni se spuna ca trebuie si asa ceva pana la ora X. Cand am ajuns din nou la spital era trecut de ora de recoltare, deci nu i se puteau recolta analize si duse la laborator. Si cum spitalul asta nu e prevazut cu sectie de UPU, nu ai ce face.Toti iti dau cu flit. Doar ca dna. dr. a rugat sa se ia proba de exudat si sa se duca la urgente. Restu nu puteau fi duse si ele la urgente, avand in vedere ca e un copil?? Nu, copiii nu reprezinta o urgenta!

Asa cum am zis, numai lunea dimineata sa nu vii in spital cu treburi. O nebuneala cumplita era! Si profit de acest haos, sa mai smulg ceva ore acasa cu copilul. Noi trebuia sa fim izolate, caci scarlatina e boala contagioasa. Saloane libere nu erau, rezerve nici atat. Ce m-a oripilat, e faptul ca, in acelasi salon stateau mamici cu sugari si batrani. Cum e posibil asa ceva?

Si dna. dr. e deacord cu mine, sa revin mai pe seara, sa incepem tratamentul si sa fim internate intr-un salon singure. M-am interesat in sus si in jos, ne puteam trata si la domiciliu, doar ca trebuia sa mergem la tratament la orele stabilite. Perfect! Asta trebuia sa obtin pt linistea mea mintala si pt siguranta noastra. Caci, in spital te duci cu o boala si pleci cu mai multe. Dar cum sa obtin asa ceva? Inima imi spunea ca asa va fi!

Pana seara am pus si branula copilei, am bocit amandoua, una de durere fizica, eu ca nu pot face ceva sa ii alin durerea.

Seara ne prezentam din nou la spital. Febra era tinuta sub control. Nu urcase mai sus de 38, eram ok. Tonusul ei era ok. Ni se explica tratamentul, cum, de ce, cat, pana cand. Acum sa vedem cum facem cu internarea. Acolo e ocupat, acolo nu se poate, acolo erau tigani si indraznesc sa intervin. Si fac o rugaminte MAXIMA sa fim lasati acasa, ne izolam singuri, venim la tratament. Ii explic ca daca totusi e boala contagioasa, nu putem sta in salon decat tot cu caz de scarlatina. Dna. dr. ma aproba. BUN! Si in incercarea de a ne gasi un loc singure, eu mai rog o data, daca nu se poate sa stam acasa. Si primim raspuns afirmativ. O asigur ca daca febra urca mai sus de 38,5 trecem strada si ajungem la spital. Ii spun ca m-am descurcat si cu febra 40 acasa, fara spital sau medic. Da, mi-am asumat un risc, dar am ferit copila cateva zile de antibiotic, dat asa, doar ca e febra mare, fara sa se stie de la ce. Ii este administrat prima doza de penicilina si multumim inca o data si acasa cu noi. 

Anunt la cresa ca Mariuca nu vine si ca e suspecta de scarlatina, FARA sa spun ca e luata din colectivitate. Mereu am spus ca nu se stie cauza. A doua zi, ne-am facut si noi parintii cate un exudat, sa vedem de nu avem chiar noi acest streptococ, fara ca boala sa erupa. 

Intrasem intr-o rutina de acum: casa-spital-casa. Febra scazuse, bubitele se terminasera de erupt, copila isi recapatase pofta de mancare. 

Se confirma ca Mariuca are streptococul beta hemolitic de grup A, deci facuse scarlatina ca la carte, cu a afirmat dna. dr. 

Rezultatul lui Mihai era negativ, la mine iesise ceva, trebuia sa mai astept. Pardalinca inima incepea sa imi spuna, ca eu sunt purtatoare de streptococ. Dar pana la confirmare, asteptam. 

Intre timp cei de la DSP au facut o vizita la cresa, ei autosesizandu-se; erau in cabinet, la triaj, cand am ajuns noi la spital.

Daca va intrebati unde e rahatul, o sa spun doar atat: cine mi-a citit postarea pe o retea de socializare, unde am spus ca Mariuca are scarlatina, sa faca bine si sa REINFOREMEZE asistenta sefa de la cresa, ca EU NU AM SCRIS NICI UNDE ca Mariuca a luat scarlatina de la cresa, ca nu eu am trimis DSP-ul in control la cresa, ci ei erau deja in cabinet cand noi am ajuns si s-au autosesizat; NU EXISTA nici o sesizare din partea mea, iar cine si-a permis sa divulge rezultatul analizei mele, facuta la un laborator privat, va fi tras la raspundere. 

In ce hal am ajuns??? Ce as avea de castigat sa fac reclama negativa cresei??

Voi, parsivestilor, RUSINE sa va fie! Sunteti inadmisibil de NESIMTITI! Si ma voi rascula impotriva voastra! Cu totii veti plati!

Timp pentru mine

Asa cum era de asteptat, intrarea in colectivitate a atras si o serie de muci acompaniati de tuse, la inceput asa de control, apoi a devenit productiva. Si mucii s-au schimbat. Asa ca de marti mandra mea iubita a facut pauza. Normal, cum sa nu! 
Rezumatul primelor patru zile de cresa este cam asa: bucuria intalnirii cu copiii s-a transformat in plans la intrare, plans fara lacrimi, miorlait pisicesc, insa cu ochii dupa copii; a inceput sa manance si ce nu voia sa manance acasa; un program de masa, ceea ce noi nu aveam, ca ea manca cand cerea; program de somn, aici mai are de intrat in ritmul grupei. Adorme prima :)) se trezeste cand ceilalti copii dorm, cere papa :)) si apoi iar adoarme :)). Am observat o evolutie in bine in procesul nostru de despemparizare. Si ar mai fi cate ceva, dar sunt maruntisuri. 
Marti si miercuri am facut pauza. Pentru linistea mea am dus-o la medic sa nu aiba ceva la plamani, am eu un fix cu asta, plus doua reprize de febra de la un canin ce sta sa iasa. Si ce sa vezi, fata mea din 100% mamo-dependenta a devnit 1000000000%. Ce nu puteam sa stau doua secunde singura pe buda, acum nici una nu rezista fara mine. Am ramas uimita cand ne-a vizitat buni. Din "Pa!" nu o slabea. Sa plece, sa nu cumva sa ramana cu ea. ????? De ce?? S-a intamplat ceva si eu nu pot sa vad? Help me! Nici cu tati nu vrea sa stea. De ce??? Stiu ca sunt universul ei si ea al meu, dar...??? 
Imi place santajul ei de dimineata cand ne pregatim. Cand vede ca pregatesc hainutele cere mereu si  mereu sa stea pe oala. Acum pregatim hainutele impreuna, o intreb daca vrea bluza/pantalonii respectivi si zice "NU!", dar ii scoate din sertar :))) Imbracatul e cu cantecele si pisici la ochisori. Si cand suntem pe picior de plecare, stai ca ea vrea la oala :))))) Dar pana la cresa nimic nu face pampers. Ii pun pentru siguranta! 
Si dupa doua zile de week-end plus alte doua de la mami putere, reintalnirea cu copii de azi a fost cu inevitabilul plans! Insa i-a trecut! Am revenit cam in 15 minute sa ii duc niste pastilute si deja facea legea la baie, la statul pe oala :))) Oare calca pe urmele maica`sii? Vedem!
Pana atunci eu ma bucur din plin de timpul pentru mine! Timp doar pentru mine...wowowo! De cand nu am mai avut asa ceva?

A treia zi!

La noi minunea a tinut doar doua zile. A treia zi vraja s-a spart. Dupa doua zile fara plans la cresa, a treia zi, cand sa intram, sa rupa usa inapoi. "Pa! Pa! Pa!" Si dai cu plans de bocitoare. 

Din casa am plecat foarte bine, strigam copiii, anuntandu-i ca sosim. Numai ca acolo altul ne fu planul :))

Mi-a placut ca plangea fara lacrimi. Si mai plangea si mai cauta cu privirea copiii. Chiar i-a strigat o data. 

Sper sa fie ok. Stiu ca ma vor suna daca lucrurile nu intra pe fagasul normal.

Urmeaza doua zile acasa, luni ne asteapta vremuri grele!

Si am inceput...

... cresa. Dap. Desi imi planificasem sa incepem acomodarea cu aceasta institutie de prin ianuarie, ca pana la intoarcerea mea in campul muncii, undeva in martie, sa fie deja familiarizata cu statul departe de mami, uite ca nu totul se potriveste planului. De fapt tot ce tine de Mariuca este total imprevizibil, de la poposirea ei in burta, pana la nastere si totul dupa. 

Am mers sa mimam si noi ca doi parinti ce suntem, acel minim interes fata de ce ne-ar trebui ca sa ducem copilul la cresa. Si ne-am trezit a doua zi cu intrebarea "Nu ati vrea sa o aduceti mai devreme de ianuarie? Uitati ce frumos a reactionat la copii! Sunt copii care se crizeaza doar cand intra pe usa." Asa ca am facut Sfatul Parintesc, ne-am mai scarpinat pe dupa ceafa si am decis: "Sa fie! Vedem cum va fi!"

Cum e? Surprinzator de bine. Eu nu am avut emotii in ziua cu pricina. O seara in urma ma incerca ceva-ceva pe la stomac, dar m-am delectat cu niste suvite blonde scoase chiar de mine si pana la urma am pregatit rucsacelul barbateste. Dimineata ne-a gasit vioaie si pline de entuziasm. Ii tot povesteam ca vom merge la "copilu" cum spune ea, ea radea, eu la fel. Cum am intrat pe usa, sa o rupa la fuga si nimic altceva. A inceput sa strige cat o tinea plamanii: "Copiluu!!! Copiluu!" Ii anunta ca a sosit si sa i se faca primirea cuvenita. Am fost introduse la grupa si aici stapaneste "bestiuta" de mai poti! Sa mearga la "copilu" asa imbracata cu hainele de strada. Ce e aia rabdare sa ne schimbam, cum si papuci trebuie sa-mi pun? Hai mai mami si tati  mai repede ca-mi ard talpicile! Odata terminat procesul de schimbare, ce pup, ce pa, nimic. Directia catre copii, la jucarii, la baloane, "Ia uitiii!!!" Parca venise la cresa din prima secunda de viata, asa familiarizata era. Tarziu si-a dat seama ca mami nu mai e, dar il cauta pe tati pe sub o masuta.

Chiar a reusit sa manance, mai ajutata, mai singura. A dormit. SUPERR!!! 

Si in tot acest timp eu imi cautam de treburi. Sa nu o chem in gandul meu si sa ii transmit dorul. Am fost o mama rea?? Nu cred. Sincer ma uitam la telefon si imi doream sa nu sune! Voiam sa stea cat mai mult acolo, sa se familiarizeze. Am rugat doamnele sa nu o lase sa planga de sa-si dea duhul, ca totusi e prima ei zi. Si pe la 14 tzar-tzar!!! S-a trezit, nu era mami si dai cu plans. Ceilalti copiii inca mai dormeau, asa ca hai sa salvez botul de aur. 

Pana acasa mi-a transpus intr-o romano-chineza toata ziua ei cu copiii. Am intrebat-o daca mai vrea sa mearga si mi-a raspuns "Da!" si nu cred ca a raspuns mecanic sau fara sa constientizeze ce o intrebasem. 

Ziua doi?? Acelasi scenariu, dimineata: stapaneste "bestiuta" sa o schimbam sa ajunga mai repede in clasa. Ce pup, ce pa??? Alta data.

A mancat branza cu smantana si mamaliguta!! Asa ca I LOVE cresa!!!!

Eu nu stiu de ce aceste institutii, cresa, camin, gradinita sunt considerate un BIG bau-bau de catre mame. Pt mine este ceva firesc, normal, o etapa ce trebuie urmata. Dar nah, fiecare cu ale lui.

Vedem luni cum va mai fi, dupa 2 zile de pauza. Per ansamblu, sunt foarte multumita de tot!