Prima zi!

Dupa 1 an si vreo 9 luni, sa tot fie, m-am reintors la munca. Noua lege privind concediul de ingrijirea copilului prevede, ca si mamele care au nascut in 2011 si au optat pentru varianta sa stea 2 ani acasa, primesc acel stimulent de insertie, in valoare de 500 de lei. DA! Recunosc, m-am intors mai mult pentru acesti bani de care am nevoie ca de aer. 

Doar pe contul de Fb am scris, ca am reusit sa primim casa prin ANL. Inca nu am fost la tragerea la sorti sa va spun cum si ce, dar sper si cred ca va fi un apartament. Si aceasta noua casa, ca sa ne mutam cat mai repejor in ea, cere sa fie facute niste contracte cu diversi furnizori: gaz, apa, salubritate, lumina, internet si tot ce se cheama utilitati; contracte care trebuiesc onorate cu ceva bani. Unul dintre ele, extrem de scump, cel de la E-on, de numai vreo 700 de lei. Detii monopol, faci legea, ceri banul. Asa ca, stimulentul de insertie e cat se poate de binevenit.

Chiar imi era dor de ceea ce faceam la munca. Nu m-am rupt cu totul de serviciul, am spus, de cate ori erau manifestari importante, de au nevoie, ii ajut cu drag. Nu te solicita, nu te poti baga cu de-a sila. Asteptam cu mare interes sa revin, chiar am ceva idei de pus in practica, sper sa fie si aprobate, insa la cat de entuziasmata am fost, caci nu mai sunt, pe atat de urata mi-au facut revenirea unii colegi. La cine te astepti mai putin, aia ti-o dau cum nu se poate de urat. Stai sa vezi ca nu esti prinsa in buget, deci nu se stie de vei lua salariu in ianuarie. Ca nu ma intereseaza daca sunt sau nu bani, mie mi s-a casunat ca vreau inapoi la munca. Din pacate nu prea mi-a placut matematica, drept pentru care nu mi-a facut nici o deosebita placere sa urmez o facultate in domeniu, dar unele persoane, cred ca ma determina sa o fac si pe asta.

Am invatat ca atunci cand cineva iti raspunde nervos, taios, raspicat, pe un ton foarte acid, cu un ton grav, e ca sa te intimideze, poate renunti. NU RENUNT deloc. Chiar o sa cer parerea si altor contabili sa vad care e soarta mamelor ce se intorc din CIC mai devreme si spre nesansa lor, muncesc la stat. 

Nu mica mi-a fost mirarea sa ma conving definitiv si irevocabil, ca cel din coasta ta, te va impunge mereu si in loc sa se bucure cu sufletul si inima de bucuria ta, te invidiaza pana in maduva oaselor. Si in loc sa caute o solutie, sa obtina si el, te mananca de cur. Pofta buna, tocmai am mai pus un kil!

Per ansamblu, dezamagire totala azi, in primea mea zi de munca. Mai ca imi venea sa-mi iau geanta si sa renunt. Dar nu! Vorba reclamei, sunt cetatean european si imi stiu drepturile!

Am ajuns!

De 10 minute sunt in casa si cum am stat exilata fara net am intrat sa va salut si sa va pup pe toti. Mi-a fost tare dor de voi si abia astept sa vad ce ati mai facut.

Inca nu am fost la eco sa-l vedem pe bebe, cred ca saptamana viitoare voi ajunge. Inca nu a miscat asa cum mi-as fi dorit eu sa se intample de ziua mea. Insa a fost suficient de activ si si-a facut simtita prezenta.

Mama este bine acum, multumesc doctorului si Celui de Sus. O sa povestesc dupa ce desfac bagajele si le asez care pe la locurile lor.

M-a emotionat primirea sotului acasa, dupa 9 zile de stat fara el. Mi-a cumparat un tort deosebit pe care o sa-l servim abia duminica.

Revenire

Cine-ar fi crezut ca mi s-antamplat ceva si am disparut de pe fata pamantului, sa-si ia gandul. Sunt aici, numai ca timpul fuge si se scurge atat de repede ca abia mai am timp sa deschid laptopul. Ce-i drept vreo saptamana nu am inteles nimic din comportamentul lui ciudat: CD-uri sau DVD-uri nu mai voia a scrie, se deschideau si se inchideau paginile singure. Am crezut ca l-a demonizat careva. Drept pentru care l-am dus la nenea doftorul de calculatoare. Stupize, stupize :))) Colcaia de virusi si balauri cu tot cu antivirus si antu-spy. Drept pentru care a intrat in blocul operator, dupa care l-am scos la terapie intensiva si inapoi acasa. Acum merge, e ok. De fapt el nu merge, doar imi fac treaba in regula cu el.

Am avut si am in continuare o stare de futu-i masa. Si asta din cauza sistemul boland in care imi desfasor activitatea. Chiar daca mi se reduce salariul cu 25% sarcinile sunt aceleasi si unde mai pui ca secretara pleaca si trebuie sa preluam fiecare din atributiile ei. Cred ca o sa facem cu randu la secretariat. Oricum e un adevarat talmes-balmes pe acolo. Dar dintre toti, ala de pute de ti se intorc matele pe dos si te iubesti cu buda de zici ca sunteti amici din frageda pruncie, ala nu are nimic de facut, nu i se spune nimic, nu este intrebat de ce sta 2 ore la serviciu si este pontat 8 si etc s.a.m.d. Din astea cred ca toti aveti pe la locul de munca. Peste tot e un bou si-o belea.

Am avut si o perioada mai plina si din cauze: familiare sau familiale? :)))) Familiale, desigur. Mai am putin si o sa-mi dau masteratul in psihoterapie. Sincer m-am uimit pe mine insami de capacitatile mele. Dar totusi, sa nu ma deochi singura, ca nu stiu leac de vindecare.

Si tot in aceasta lunga pauza, l-am ajutat si il ajut in continuare pe domnul M sa incerce marea cu degetul mic de la piciorul drept:))) 

Am prestat si teren mult in aceasta perioada. Am fost cu sfintele moaste, cum imi place sa-l "dezmierd" pe mosul urat putacios si cu alti colegi pe coclaurile judetului. Frumos dar prea obositor. De fapt nu e chiar asa obositor, dar te oboseste mirosul omului certat cu elementarele: apa si sapunul. Si pentru asta cer sa mi se dea spor de toxicitate, vorbesc serios. Dupa o zi cu el pe teren ma ustura in gat de la mirosul inhalat. 

N-am mai pregatit nimic spectaculos prin bucatarie, doar niste chiftele de dovleac, dar care au nimerit la cosul de gunoi, eu nu le-am putut manca.

Si ca sa inchei apoteotic, mi-am perfectat parcarile cu spatele, ca stiam doar cu fata si ca reflexele la condus masina, nu alea din bucatarie sau aia de spalat, ci aia cu 4 roate :))) si cu benzen in ea, sunt cu mult mai bune si mai rapide, aseara dandu-i o lectie de adevarata bravura domnului M. Si asta imi da un curaj nebun de a porni oriunde cot la cot cu el.

Si cam atat. Sper sa revin mai des. Imi doresc asta. Mi-e dor de blogareala si de voi prieteni virtuali.

Ana draga mea stiu ca sunt o mare purcea si ca te duc cu zaharica de o gramada de timp, imi fac culpa mia cat vrei, dar intelege si tu un copchil bezmetic la cap si cu fundu-n sapte luntre si de care toti trag ca de guma de la chiloti. Multumesc tare mult de intrebare. Cred ca sunt bine sau cel putin asa vreau sa cred.

Si cum memoria inca mai e la locul ei, dna Mariana m-a premit. Pentru absenta se premiaza? :))) Atunci o sa mai chiulesc.

Astea sunt premiile

Acum merg sa pornesc masina de calcat si sa intind hainele in fata ei poate s-or calca singure.