Azi ne-am adunat cu mic, cu mare, putini, intimi, familie si atat, sa ne bucuram de cei 5 ani de cand eu am devenit dna. Maxim, iar dn. Maxim s-a pricopsit cu povara pe cap :)))) Nu-s eu chiar atat de povara, doar ca uneori cam sar calul si chiar rau, dar ma domolesc repejor si, uite asa viata noastra merge pe un drum frumos. Voiam un menu dichisit, un peste la cuptor cu diverse, o ciorba de burta, insa cum mama a fost cu treburi pe la tara, am ramas la varianta de cina usoara, ceva bruschete, marca dn. Maxim, pizza home made si tort.
Nu am poze cu bruschetele, deci au avut succes. Au fost cu icre, vreo doua feluri de branza, cu gogosari, ceapa, adica improvizatie de-a noastra. Si cum ce e improvizat e si bun, s-au topit repejor. Am mancat!! DAA!!! Ca ma serbam si eu, ce nu aveam voie sa gust? Nu am mancat ca popa la praznic, pana sa se intinda pielea pe burta, am mancat asa, de bun simt.
Pentru pizza home made am ales varianta cu blat foarteeee subtire. Nu-mi place blatul gros, ca nu mananc paine si ce mai pun acolo. Am ales un blat din faina, ierburi, sare de mare, ulei de masline, putina drojdie, apa calduta si framantat pana a curs sudoare pe spate. Am inteles si eu acum, despre ce spun cucinaresele experimentate, ce-i ala aluat elastic. L-am lasat sa se hodine vreo 30 de minute la loc caldut si ferit de curenti. Atat am reusit sa mai prind
Ma asteptam sa ramana un blat crocant, dar nu. A fost bun.
Pentru tort m-am inspirat din tortul pregatit de Cornelia Rednic pentru Mihai Morar, tort de mere cu crema de zahar ars. Am inceput sa cercetez si citind si ici si colo, mai ca imi placea cum suna. Nici greu de facut, nu complicat, peste tot spuneau ca e racoritor, asa ca ASTA E!
M-am oprit la aceasta reteta, caci am incredere in Miha, imi place ce deserturi bune face. Insa eu am mai schimbat pe ici pe colo, adica merele nu le-am pus intregi, ci taiate felii.
Ce ma ingrozea pe mine era timpul asta mult la cuptor. Bagi merele, scoti, pui crema de zahar ars, tii 30 de minute, scoti, pui blatul de pandispan, iar coace. Da` nu se arde frate? Dar am zis asa, de se arde, scriu peste tot ca iese un tort ars. Dar pot sa spun ca e un tort super bun.
Voiam sa-l ornez cu frisca, insa frisca ce am cumparat-o cred ca era prea batuta de soarta si nu a mai rezistat si la o bataie din partea mea, asa ca a decis sa se sinucida singura. PANICA! Cu ce ornez eu tortul? Asa ca am cautat alternativa. Inca de cand am caramelizat zaharul pentru tort, mi-a venit ideea cum vreau sa arate pe deasupra: alune caramelizate, insa am schimbat cu nuci. Nu stiu de ce, dar aceasta combinatie, desi nu o facusem inca, imi inunda narile si ma trimitea cu gandul la copilarie. Nu-mi amintesc amintiri legate de nuci caramelizate, insa mirosul acolo ma trimitea. Daca partea de deasupra am rezolvat-o, ce fac cu marginile??? Pai daca nu e frisca, sa fie ciocolata, ca tot aveam cam 500 de grame prin frigider. Asa ca am topit la aburi ciocolata, am pus unt, am intins si la rece. Arata mai bine asa decat daca as fi ornat cu frisca
Calitatea pozei lasa de dorit, e cu telefonul facuta, insa va prezint si sectiune
Luceste de sirop. Nu e gretos de dulce, e pe bune ca e racoros. Nu prea intelegeam eu cum o sa se insiropeze blatul, insa dupa o noapte de stat la frigider, blatul a tras tot siropul si a iesit atat de moale, ca ti se topeste singur in gura, fara sa-l mesteci.
Am mancat si tort. Stiu, sunt la dieta, dar ma serbam si eu cu ai mei dragi. De maine iar interzis la diverse, revin la obiceiurile mele.
Chiar daca am fost putini, m-am simtit atat de bine, relaxant, atmosfera calda si placuta.
Si cam asta a fost! Speram ca urmatoarea aniversare sa o facem in casa noastra. Pana atunci, va doresc de bine!
1 comentarii:
Sa traiti fericiti pana la adanci batraneti.
Ma bucur ca ai avut incredere si ati papat un tort delicios. Iar eu am scapat de ocara ca fac "tort ars" :)))))
Trimiteți un comentariu