Nu ştiu ce-mi veni azi, dar corectând o carte, mi-am amintit ce vremurile copilăriei mele. Şi din gând în gând, am ajuns la colţunaşii făcuţi de mama. Mi-am amintit cât de gustoşi si parfumaţi erau, cât de buni. Drept pentru care azi m-am hotărât să fac şi eu. M-am inspirat din cartea de aici. Nu ştiu dacă am respectat întru-totul cantităţile, mai sigur că nu.Dar au ieşit foarte buni. Dar nu sunt ca cei din copilăria mea.
Foaia de aluat întinsă atât cât am putut eu
Brânza de vaci cu ou, zahăr şi vanilie
Înainte de fierbere
Foaia de aluat întinsă atât cât am putut eu
Şi după fierbere
3 comentarii:
O!sunt pe placul meu!A mai ramas unul mititel?
Noapte buna!
daaaaaaa..... soacra-mia face din astia, dar le zice chirosti. si dupa ce le fierbe, le pune intr-o tava unsa cu marga sau unt sau untura sau ulei... ce are ea... si la baga la cuptor la soba. se parpalesc asa fain si sunt o minunatie... buuuuunnnnn tare...
Hehehehe....si bunica mea facea si tot chirosti le spunea...iamiii....mi-amintesc cu drag de vremea cand infulecam coltunasi ca ai tai! :-)))
Trimiteți un comentariu