Social Icons

miercuri, 10 martie 2010

Sedinta cu parintii


Dintr-o data sunt parinte . Si nu orice parinte. Sunt parinte de copil in an terminal la liceu   Clar o minune mi s-a intamplat. Pacat ca nu una placuta.
Ieri am fost la sedinta cu parintii la cumnata mea la scoala. Trebuia musai sa mearga cineva si cum sotul era la serviciu, soacra nu poate ca nu stiu ce are, restu sunt plecati pe plantatie, cine sa se duca?!   Si pica magareata pe mine sa merg. Ma informez de eventualele belele sa nu cumva sa fac vreun infart pe acolo sau sa pic din cosmos, beau o cana de curaj si plec. Pfuai, am crezut ca ii bat pe toti de acolo. Parinti limitati, cu viziuni inguste, cu mentalitati de cand era bunica fata mare. Un singur parinte era mai dezghetat, fusese presedintele comitetului de parinti la clasa baiatului. Deh, om cu functii grele in trecut .  Pe de o parte ii inteleg pe acei parinti. Incercand sa le ofere tot ce au mai bun copiilor, lasandu-se pe ei pentru a-si vedea copii bine, cum sa nu iti iei odrasla de perciuni cand auzi ca e corigent la 3 materii, absente cu duiumul si mai e si impertinenta, raspunde profesorilor.
O clasa mai slaba decat asta nu cred ca mai exista. Promovabilitate 28%   WTF! Da mai au putin si au BAC-ul si eu sunt coringenti grupa mare. In fine, ne explica situatia fiecarui copil in parte si incep discutiile. Sabii si cutite ascutite erau in aer. Si o diriginta cam delasatoare. Sau probabil deja plictisita de nesimtirea copiilor ce-i are in grija. Imi venea sa-i bat pe toti parintii pentru modul cum vedeau lucrurile.  Si ma incumet sa deschid gura. Nu sa iau apararea copiilor, ci sa le arat ca se poate gandi si altfel. Cuvantez eu ce cuvantez, pana cand iar incep parintii:"Ca ii dau tot ce am, ca nu-l pun la treaba, ca nu are nimic de facut decat sa invete." Clar, degeaba am urat eu aici ca voi tot pe ale voastre le stiti. FIGHT!
Dar mai apoi mi-au venit in gand sedintele cu parintii la care mergea mama. Biata mama cat i-a mai fost dat sa asculte la sedinte despre odrasla ei. Abia acum ii dau dreptate si o inteleg perfect. Chiar am fost ieri pe la ea si i-am sarutat mainile si i-am multumit ca m-a mustruluit si pedepsit la timp, ca ma batea pana nu aveai loc sa pui un deget de vanatai de rea ce eram. Recunosc ca i-am intins nervii la maxim uneori. Acum o inteleg desi nu am pe cineva care sa-mi faca ce-i faceam ei. Si ii multumesc ca datorita educatiei de acasa am ajuns cine sunt.
Am plecat cu un gust amar de la asa zisa sedinta. Mai bine nu mergeam. Si nu o sa mai merg asta e clar.

1 comentarii:

Lillee spunea...

Stiu despre ce vorbesti, asa patesc eu de fiecare data cand merg la sedintele de la frate'miu. Plec de acolo mai demoralizata decat am venit. Si nu din cauza ca ar fi micul artist slab la invatatura sau mai stiu eu ce, ci pur si simplu mi-e sila de tot sistemul asta...de invatamant, minti incatusate...

A apărut o eroare în acest obiect gadget