Plimbare cu imagini

Cum am spus in postarea de aseara, Furie si nervi, incepusem sa scriu despre drumul la Baia Mare. Si intr-o mega incalceala de degete pe tastatura, am reusit sa sterg absolut tot, nimic nu a mai ramas. Acum ca au trecut gargaunii nevriciosi din cap, am realizat ce am facut. Am vrut sa apas Shift+A si am apasat Ctrl+A, deci am selectat tot ce am scris, si dai si butoaneaza urmatorul cuvant. Si hop, imediat s-a si salvat si uite asa am ramas eu cu buza umflata. Postarea mea fuse si se duse.

Azi o sa incerc  sa imi dau creierul prin storcatorul de idei sa impartasesc cate ceva despre drumul meu catre noi meleaguri romanesti, si anume la Baia Mare.

Drumul a fost unul obositor. 32 de ore am fost plecata. Si cu toata oboseala, spun cu mana pe inima ca a fost foarte frumos. Soferii au ales traseul Vaslui-Piatra Neamt-Reghin-Bistrita-Baia Mare. Cica e mai bun drumul. Oricum drumurile de la noi din Romanica sunt cam jalnice. Asa ca ori pe unde ai merge, tot dai de portiuni unde zici ca acum se rupe masina, unde faci jaloane printre gropi. Ne-au tinut companie Muresul, Bistrita, Somesul si alte rauri si raurase, paraiase si tot neamul lor. Nu m-am intalnit cu zapada decat dupa ce am trecut de Cheile Bicazului, dar asa foarte putin. Ziceai ca erau niste fulgusori rataciti.

Am purces pana la Baia Mare sa cumparam o buburuza mergacioasa

Cica pentru vanatoare. E frumusica in felul ei masina, dar eu nu as fi dat banii aia pe ea. In fine, gusturile si comenzile nu se discuta.

Am ramas muta de uimire ce peisaje frumoase sunt in zona. Tipu de la care am luam masina locuiam intr-o zona absolut fantastica.

 

O liniste ce este in zona aia, ceva de vis. Daca nu latra cate un caine cand si cand, sau nu auzeai fosnetul frunzelor smotocite de veverite, iti cam tiuiau urechile de plictiseala.

As fi lasat orice sa locuiesc acolo. Nu mi-ar fi trebuit nimic in schimb.

Si daca am pozat peisajul, adica noi nu ne putem incadra in peisaj??

 

Am pus burtile la ospatat si pe cai ca se filmeaza. Avem de impins pana acasa numai vreo 500 de kilometri.

La intoarcere una bucata sofer ma zabzauceste de cap sa-i pozez bisericile. L-o fi lovit ceva dupa cap. Ii explic ca sunt in miscare, fortele gravitationale si alea de frecare, o camera foto nu tocmai extra-mega performanta, el nu si nu, vrea pozate turnurile de biserica. Ca eu cum imi pozez fiecare mancare?? Vrea si el. Pai atunci lasa mai incetu` si lasa-ma sa-ti pozez turnurile

 

Si sa-i pozez musai, mort-copt anul de pe turn

 

Pot sa ma pun eu rau cu sotu meu??? Neahh.

I-am gasit pe amicii mulitistii in trafic. Numai ca erau in pauza de masa. Ei mereu au pauza

Am reusit in fuga sa prind si cateva cadre cu peisajele din jur. Frumos, deosebit de frumos.

 

 

Asta e un lan de porumb necules. Lasat asa de izbeliste pe camp.

Ne-am intalnit si cu cateva cuiburi de berze, dar goale. Si am fost intrebata daca vreau sa le umplu?? Pai crezi ca eu as putea face barzauci mici???

Mi-a placut nespus intrarea in orasul Reghin. Ceva deosebit

Ne-am oprit sa mai servim o cafea intr-un complex comercial, cu nume straniu. Si aici, surpriza. Ne-am intalnit cu Vaca Milka. Ei si cum sa nu ne pozam noi cu ea?

 

Intuiti unde se uita Max al meu????

Ei da. Numai ca doamna Milka nu da lapte. L-a muls altcineva mai harnic sa-l puna in ciocolate. Drept pentru care a plecat dezamagit.

Si-am mai gasit o fantana. Frumos amenajata. Si cum se pozau si altii, de ce sa nu ne pozam si noi.

Am pus si un banut, ca asa am vazut.

Am castigat chiar si un ban cinstit.

 Am spalat parbrizul

Si pentru final am lasat cateva agatamente stradale. Unele frumoase, altele mai ciudatele, unele banale.

  Astea sunt interesante in felul lor, dar ochiul meu sturlubatic le-a perceput drept chestiile alea de protectie, ca sa nu ramai gravida

 

 

Si in final ACASA!!!

 

Si-am incalecat pe-o sea si v-am zis plimbarea mea.