Social Icons

marți, 15 decembrie 2009

A NINS!!!!

De cand a inceput luna decembrie, in fiecare dimineata imi proptesc ochii in geam in cautarea zapezii. Dimineata de dimineata asteptam zapada. Eu de fapt asteptam zapada aia mare, adevaratele troiene, sa facem partie sa ajungem la servicii. Dar uneori trebuie sa te multumesti si cu ce ai.
Iar in dimineata asta, acelasi ritual, sunat ceasul la 6.30, pupat si imbratisat de buna dimineata, dat jos din pat si via geam Mi-am frecat ochii mai bine, crezand ca ma lasa vederea, nu ca nu m-ar fi lasat mai de timpuriu si intr-un glas de copil fericit, bucuros, am exclamat "Mihai, a nins!!!! URA!!!"
Am uitat ca e inca dimineata si poate multi dintre vecini nu s-au trezit, dar eu nu mai puteam de bucurie.
DAAAA!!!! A NINS!!!! URAAAA!!!!
A mai fulguit sambata, dar abia reuseam sa vad fulgii, dar asta noapte....a nins de s-a asezat.

 
 
 
Sunt cateva poze facute in graba de la geamul casei si de la birou.
De acum simt cu adevarat ca vine Craciunul. Pentru mine Craciunul implica automat zapada, multa zapada!!!
Inca din copilarie, vacantele de iarna erau marcate de multa, multa zapada. Si uite ca si dupa atatia ani, sufletul meu este inca de copil, se bucura asemeni unui copil de lucruri minore. Este cel mai frumos dar ce l-am putut primi in avans de Craciun. Nu mai vreau absolut nimic, decat sa ninga, sa fie frumos, sa fie o atmosfera deosebita.
De mica mi-a placut poezia "Iarna pe ulita" de George Cosbus. Si mereu si mereu, de fiecare data cand o citesc, cu ochii mintii incerc sa-mi imaginez tabloul descris. Si pentru mine este ceva de vis. Si poate de asta iubesc atat de mult iarna.

Iarna pe uliţă
Iarna pe uliţă

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,
Şi pe râu e numai fum.
Vântu-i liniştit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coastă vin ţipând
Şi se-mping şi sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.

Gură fac ca roata morii;
Şi de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureşe, când norii
Ploi vestesc.

Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puşi;
Cei mai mici, de foame-aduşi,
Se scâncesc şi plâng grămadă
Pe la uşi.

Colo-n colţ acum răsare
Un copil, al nu ştiu cui,
Largi de-un cot sunt paşii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.

Haina-i măturând pământul
Şi-o târăşte-abia, abia:
Cinci ca el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!

El e sol precum se vede,
Mă-sa l-a trimis în sat,
Vezi de-aceea-i încruntat,
Şi s-avântă, şi se crede
Că-i bărbat;

Cade-n brânci şi se ridică
Dând pe ceafă puţintel
Toată lâna unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.

Şi tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc - să mi te ţii!
Colo, zgomotoasa gloată,
De copii!

El degrabă-n jur chiteşte
Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar copiii l-au văzut!
Toată ceata năvăleşte
Pe-ntrecut.

- "Uite-i, mă, căciula, frate,
Mare cât o zi de post -
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dânsa şapte sate
Adăpost!

Unii-l iau grăbit la vale,
Alţii-n glumă parte-i ţin -
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să-mbete-n cale
Pe creştin!

Vine-o babă-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Şi încins cu sfori de tei.
Stă pe loc acum să vadă
Şi ea ce-i.

S-oţărăşte rău bătrâna
Pentru micul Barba-cot.
- "Aţi înnebunit de tot -
Puiul mamii, dă-mi tu mâna
Să te scot!

Cică vrei să stingi cu paie
Focul când e-n clăi cu fân,
Şi-apoi zici că eşti român!
Biata bab-a-ntrat în laie
La stăpân.

Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
Şi-o petrec cu chiu cu vai,
Şi se ţin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.

Nu e chip să-i faci cu buna
Să-şi păzească drumul lor!
Râd şi sar într-un picior,
Se-nvârtesc şi ţipă-ntruna
Mai cu zor.

Baba şi-a uitat învăţul:
Bate,-njură, dă din mâini:
- "Dracilor, sunteţi păgâni?
Maica mea! Să stai cu băţul
Ca la câini!

Şi cu băţul se-nvârteşte
Ca să-şi facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Şi mulţimea năvăleşte
Iarăşi stol.

Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n sân şi face cruce
De Satan.

Ba se răscolesc şi câinii
De prin curţi, şi sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc miraţi bătrânii
Din bordei.

- "Ce-i pe drum atâta gură?
- "Nu-i nimic. Copii ştrengari.
- "Ei, auzi! Vedea-i-aş mari,
Parcă trece-adunătură
De tătari!
 

 

0 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget