Impresii de prima ninsoare

Am iesit vreun ceas si ceva cu treburi. Bucurie mare pe capu meu. In mintea mea se derulau deja imagini cu piesajul magnific de afara. Imi iau hartoagele si plec.

Dimineata cand am venit la munca, totul era ok. Parca-parca alunecam, dar eram prea beata de fericire ca a nins sa mai contientizez ca alunec au ba. Ei acum...imi fugeau picioarele in toate partile. Cred ca am fost tare caraghioasa. Eu, o lady prin definitie sa-mi pierd echilibru si mai mai sa ma adun de pe jos. Nu se poate asa ceva. Reusesc sa adun picioarele, mai fac doi pasi si iar patinez Hopa-sa....Alunec. Pai daca nu ma simt in stare sa merg patru pasi, ce ma fac eu pana unde am treburi?
Masina...nici gand....dimineata abia mergeau, ziceai ca sunt saniute. Dar chiar si asa, masina e prea departe de mine. Si ma incumet sa purced catinel. Am descoperit ca daca mergeam pe unde nu era batatorita zapada, nu alunecam. Asa ca dai si purcede in cautare de zapada nebatatorita. Adica asa

In drumul meu intalnesc doi pici care nu mai conteneau a se bate cu zapada. Imi venea sa las cat colo hartoagele si sa ma opresc la ei sa ne jucam impreuna.

 

Mai ceva decat el aratam si eu cand eram de seama lui. Veneam in casa cu hainele inghetate pe mine. Noroc de parinti ca ma mai chemau sa ma schimb, ca de nu, inghetam de tot.

Am gasit si un bradut impodobit pe unde am fost. Si nu m-a lasat inima sa nu-l pozez si pe el. E atat de frumos. Si sclipicios.

 

Dupa ce-mi termin treburile, avand in vedere ca eram la 200 de metri de casa, hai sa trec sa imi schimb amvelopele. Astea nu e bune. E lunecoase. Si pe scara ghici cu cine ma intalnesc. Cu o saniuta

 

Inca nu era rodata. Vai, asa ce as fi luat-o un pic si sa ma dau macar  o data. O data si gata. Mi-ar fi fost suficient. Oare?!

Si cum nu se poate sa fie totul ok, pe strada era sticla....Abia mergeau masinile. Normal ca mereu ii iau pe nepregatite pe cei din administratie, care raspund de drumuri.