Social Icons

vineri, 12 februarie 2010

Eu si internetul

In urma cu ceva vreme am citit pe blogul Marianei despre inceputurile in spatiul internautic. Si apoi am citit postari care mai de care mai frumoase. Si am zis sa povestesc si eu despre inceputurile mele pe veveveu    Prima data contact cu un PC am avut prin clasa a opta. Mergeam sa stau cu baiatul vecinilor si il deschideam pe furis sa ma joc solitaire. Habar nu am de unde stiam sa joc, cert e ca, castigam. Apoi prin liceu, eram deja mare, aveam si eu pretentii de la mine, si tot auzeam in stanga si in dreapta de internet, adrese de mail, chestii trestii. Am stat si am ascultat cuminte, m-am interesat ce si cum, dupa care mi-am indreptat pasii spre o sala de net. Erau la mare cautare, tin minte. Si merg eu plina de entuziasm la internet. Paf intru....wowow...  ce e aici fratilor??? calculatoare unul langa altul, lume, puzderie. Zic ispasita, ca si cand eram cu cersitu, ca vreau sa stau si eu pe net   Mi se arata unde sa stau, ma asez si ma uitam la calculator si el la mine, si eu la el, si el nimic. Indraznesc sa iau mouse-ul de cap si sa-l flutur pe mouse-pad. Iconite pe desktop, una mai frumoasa ca alta, dar nici una nu voia a-mi arata cum merge. Am realizat ca nu mai stiam nimic din ce ma documentasem. Tin minte ca pana la urma am apasat pe e si mi s-a deschis hotmailul. Si ma reped eu sa bag user si password. Aham, mai incearca. Da` cand ti-ai facut cont si eu am uitat? Si asa mi-am facut prima adresa de mail. Pe care am uitat-o pana am mers urmatoarea data la sala  
Si mai tin minte ca m-am chinuit strasnic sa ma conectez pe mIRC...Hehehehe cine isi mai aminteste? Si cine zice, din astia de-o teapa cu mine, ca nu au navigat pe mIRC, nu-i cred. Macar asa la vrajeala . Si nu am reusit atunci sa ii dau de capat. Dar mi-am promis ca voi reveni sa stam de vorba mai mult, sa imi arate ce ascunde el. Si cand mi-a aratat ce poate el bietu mIRC, adios cale de salvare.
Si atat mi-o trebuit. Stiti, in viata prima data e greu, apoi....e floare la ureche. Dupa mai multe utilizari, expert te poti numi.
A doua oara la net....l-am chemat pe tipu care administra acolo sa imi desluseasca si mie tainele mIRC-ului. Baiat fin Razvan, dupa a treia sedinta la sala, deja ne vorbeam bine. Pacat ca era mai mic decat mine. Si cand am descoperit eu cu ce se mananca IRC-ul...mai da-te fata mea plecata acasa. Aveam nick-uri garla. Unu si unu. Intram si eu la deruta. Si veneam cu agenduca de acasa. Si cu pix sa notez ce imi arata Razvan. Cand deja invatam si eu pe altii tainele IRC-ului   incepusem sa ma smecheresc. Deja vorbeam de servere, de ban-uri, de log-uri si multe altele.
Si vorbeam acolo pe IRC cu flacai si mandre fete din lumea larga. Unii mai cu scaun la cap, altii tamaie, fiecare cu cat putea. Eu puteam
, avusesem prof. bun  
Tot la o sala de internet o cunoscusem pe o buna prietena, pe Katty
Cu timpul imi facusem la adrese de mail....de veneam la sala cu hartia dupa mine. Noroc ca imi daduse prin cap sa imi pun aceeasi parola, ca de nu, ma incurcam ca curca-n lana.
Si apoi am plecat la Iasi...deja alta viata. Incepusem a lua la rand salile de net. Si cand mi-am luat primul full-night. O noapte de stat la internet....Doua pachete de tigari am terminat. A doau zi in loc sa nimeresc la cursuri si la seminarii, am nimerit direct in pat. 
Si pe net am legat multe prietenii. Mergeam la diverse intalniri, pleacam de nebuna prin orase invecinate la diverse intalniri. Imi dadeam intalniri cu baietii si daca nu imi placea de ei, le trageam teapa. Si mai frumos era cand ma dadeam baiat si chemam fete la intalneala. Ce amuzant mai era. 
Tot pe net l-am cunoscut pe Nicu, un baiat deosebit. Tecucean de langa mine. Si ce ne mai iubeam noi. O iubire de aia virtuala, dar plina de sentimente puternice, cel putin din partea mea. Si sa vezi emotie cand ne-am intalnit. A venit la Iasi sa ma vada. Si tremura inima in mine ca in sfarsit ne vedem. Am petrecut cu el o zi foarte frumoasa. Si la plecare mi-a dat o bricheta de-a lui, sa am grija de ea. Tinea la ea foarte mult. Si mi-a dat-o mie. Atunci, cu mintea de atunci, am inteles ca tinea si el la mine. Ca nu cred ca ai da ceva la care tii enorm cuiva, asa la voia intamplarii. Acea bricheta fusese ravnita si de nepotul lui cu care venise.  O bricheta in forma de delfinas. O am si acum. Ca semn al prieteniei noastre. Nu o pastrez gandindu-ma la el, ci pentru ca de la ea mi-a venit cu Delphinas. Numele meu de scena .
In 2001 mi-am facut prima adresa de mail serioasa pe yahoo...Am descoperit messu...Trai pe vatrai tata. Am renuntat la acel id si am facut altu. De fapt, cel de acum. Si de aici incepe distractia maxima. 
In timp am descoperit partea utila a internetului si multumesc Celui de Sus ca m-a tinut luminata la minte si nu dat in alte bazdaganii, gen fugit de acasa fiind indragostita de vre-o fantoma internauta sau alte cele, cate mai aud pe la TV, radio.
In blogosfera sunt cam de prin 2008. Uite ca nu mai stiu. Am creat un blogg de care nu am fost multumita. De fapt nu stiam cu ce se mananca si am incercat sa-l retusez, pana m-am enervat intr-o zi si l-am sters. Am mai avut tentative de resuscitare a blogului, pana cand l-am inchis cu colac si lumanare, creandu-l pe acestea. Si de aici in colo viata se va cerne dupa cum bate vantul.

3 comentarii:

ochi_verzi spunea...

Tare mult mi-a placut povestea.
Un premiu te asteapta,la mine-n "casuta".

Cris spunea...

Eu am terminat o facultate de birotică şi tot la fel mă simţeam şi mă comportam într-o sala de net, îţi dai seama cât eram de bâtă... dar nimeni nu s-a născut învăţat.

Mi-a plăcut foarte mult cum ai povestit, foarte bun articolul! ;)

Lillee spunea...

:) Mi se pare ca noi suntem de aceeasi varsta, deci m-am regasit in tot ce ai spus tu :)

A apărut o eroare în acest obiect gadget