Fluturasul a zburat

"Fluturas nu mai ai aripioare,

Domnul conte ti le-a retezat!"... sau in cazul nostru, doamna asistenta ti l-a scos.

Cum scriam o postare in urma, Mariuca a fost bolnava. S-a vindecat, sper, acum astept sa treaca perioada de pauza si sa refacem diverse analize sa vedem de am scapat de e-coliat sau nu.

Si cat a facut tratamentul i-a fost pus la mana un fluturas, celebrul fluturas, pe care am observat ca majoritatea copiilor refuza sa le fie pus, dar mai apoi se indragostesc de el.

Cu timpul si Mariucai incepuse sa-i placa "la udat fluturasul", caci, daca nu stiati, cand este administrat ce e de administrat pe vena, atunci se uda fluturasul sa prinda puteri, sa i se faca aripile mai frumoase si mai lucioase :))) Prosteala pe fata! Dar trebuie, ca de nu, e vai si amar de coco-steaua lor! 

Duminica seara a fost ultima udare de fluturas, drept pt care trebuie sa pregatesc copilul pt despartirea de fluturas. Si cat am urcat cele 5 etaje pana sa ajungem in sectie de pediatrie, i-am explicat Mariucai despre zborul fluturasului. Ca s-a facut suficient de mare sa poata zbura singur, ca doamna ii va mai pune o singura data apa sa ii ajunga si apoi nu va mai sta pe manuta ei.  A stat cuminte, a avut loc procesul de udare si cand sa zboare, uite ca ea nu mai voia sa zboare. A cam jelit dupa el, dar usor-usor a inteles ca el trebuia sa zboare la mama lui. 

Pana una alta, inca mai imi arata manuta si imi spune ceva inca nedescifrabil. Insa ridica manuta sus, semn ca fluturasul a zburat!

Prima spitalizare

Nu stiu cum se face, dar in ultima perioada s-au cam tinut lant de noi problemele de sanatate. Am inceput cu febra mare, apoi infectie urinara cu e-coli si am continuat cu varsaturi. Si toate ni se intampla cand suntem singure acasa. Parca e un facut, dar asta ma intareste foarte mult pe mine si imi da o putere magica de undeva dinauntru.

Marti am plecat sa facem diverse cumparaturi, iar in drum spre casa Mariuca a varsat. Prima data putin, s-a speriat groaznic, tremura si a adormit. Am spus ca poate ceva nu ii picase tocmai bine la stomacel de la masa de pranz, deja incepusem sa derulez in minte ce mancase, ce bause, a vomat si acum s-a linistit. Dar de unde, la vreo 30 de minute vad in carut o adevarata fantana arteziana. Nu stiu daca m-am panicat, nici timp de reactie nu am avut, nu stiam cum sa o scot mai repede din carut sa nu se innece. Eram harcea-parcea amandoua si carutul solidar cu noi. A inceput sa planga foarte tare, voia doar in brate si sa doarma. Intr-un final am ajuns acasa unde a continuat sirul de varsaturi. Faza proasta e ca nu voia sa bea nimic. Tot ce ii dadeam, varsa. Era si foarte somnolenta, cauta numai sa doarma, nu coopera deloc. La un moment dat statea cu ochii intredeschisi si atunci, cred, m-am cam panicat. Nu stiam daca doarme sau era treaza si nu reusea sa isi tina ochii deschisi. Parca era in coma. Si am actionat. Am sunat la 112, stai si detaliaza unde vrei, adresa. Ma preia telefonic Serviciul de ambulanta si sa stam de povesti: cate varsaturi, febra, cum sunt scaunele, unde vine adresa, intrarea prin gang, explic ca la strada si ma intreaba iar daca intra in gand. Intra tu unde poti, numai trimite-mi o ambulanta mai repede ca, copilul meu e rau de tot. Stau relativ aproape de statia de ambulante, vreo 10-12 minute de mers lejer, la pas. Ei au facut cu masina vreo 20. Am coborat cu Mariuca, desi la telefon mi s-a spus ca va urca asistenta sus sa vada starea copilului. De unde atata boierie pe capul meu! Sa cobor cu copilul la masina! Spun ce s-a intamplat, nu bea apa, nu coopereaza si imi spune ca a varsat de la antibioticul ce-l lua pt infectia urinara. Ajungem la spital si aici incepe partea frumoasa.
Tanara din triaj era semi-adormita, probabil o furase somnul in camera din spate. Stai sa-si revina, ne recunoaste, dar nu stie de unde sa ne ia. O luminez sa isi aduca aminte ca poate se misca ceva mai vioi, copilul meu dormea sau altceva grav se intampla cu ea. Sa faca foia. Dar nu anunti doctorul?? Aaaa, nu acum, dupa ce termin foia. Futu-i ma`sa de foaie! Eu vin cu copilul semi-lesinat si tu ma pui sa stau pana faci tu o foaie de internare?? Da nu poti sa anunti doctorul intai si apoi sa faci foaia? Sau nu esti suficient de apta sa faci doua lucruri in acelasi timp? Un pistol de aveam, ii zburam creierul. Si stau sa scrie adormita. Aaaa, dar uite ca ati  mai fost! Faaa vaco, acum 2 minute ti-am zis ca am fost! Tu dormi in papuci???? Scoala! Sa o trezesc, nu pe ea, ci pe Mariuca, sa o cantareasca? Imi venea sa-i dau cu cantarul in cap. Jur! Trezesc copilul sa o cantareasca ca altfel nu termina foia sulii si a aventurii si nu il cheama pe medic.  

Cu chiu, cu vai a terminat foaia. Suna infirmira sa coboare. Nu de ea am nevoie, ci de medic. Intr-un tarziu il suna si pe ciufutnic. Coboara Maria sa doctorul Lupu. Eu deja cu nervii pusi pe sarma, el intr-un calm nesimtit. Reiau cele intamplate in cursul zilei, ii spun ca suntem sub tratament cu antibiotic pentru.... Cine ne-a dat antibioticul? Eiii aici e aici. Mancatoria de cur e la cele mai inalte cote. Nu pot sa descriu mimica fetei lui la auzul medicului ce ne-a prescris antibioticul, oricum nu  era de bine. Ca i-a picat copilului greu antibioticul. Ei sa mori tu! Chiar asa? Da` a baut antibiotic pana i-a cazut greu? Mariuco, data viitoare sa fii mama mai precauta cu antibioticele astea, sa nu-ti mai pice mama greu la stomac.
Trageam de mine sa raman calma. Ii stiu reputatia de doctor nebun si tampit la creier. Vede copilul si se apuca de scris. Macar a avut bunul simt sa ma lase sa stau jos, deja coloana mea incepea sa cedeze de la stat in brate cu Mariuca. 

Si cum se gandea el ce sa scrie si cum sa scrie, ma pune sa ii povestesc de cum a facut ea febra prima data si nu a cedat sub antitermic, cum am avut "curajul nesimtit" de a sta acasa cu copilul febril cu 40.8. M-a desfiintat complet ca mama, ca femeie, ca persoana. Imi muscam buzele sa nu scap vorbele afara din gura. Nu stiu de unde si cine mi-a trimis o doza de calm si i-am explicat ca eu nu dau antibiotic asa dupa ureche fara a sti EXACT cauza. "Sunteti iresponsabila!" Am vrut sa sar la jugulara lui, va jur! Daca aveam cutit, ii dadeam drumu la sange. Cum duhania ma`tii ai tupeul sa imi spui asa? 

A scris el juma` de pagina, parafeaza, semneaza si pleaca. Am avut totusi bunul simt sa las sa-mi iasa printre dinti un "multumesc". Ne preia infirmiera si plecam pe sectie.

Aici am dat de niste doamne foarte dragute. Isi reamintesc de noi de cand am fost sa-i fac analize. Si acum iar analize! Iar plansete cu lacrimi de croncobazaur. Era in jur de ora 23 si un pic. O liniste deplina! Asta pana cand a inceput sa planga Mariuca. Mai tarziu am realizat ca fata  mea plange fin si delicat! Exista si mai rau de atat. I-au pus vestitul fluturas la manuta, pe care doamnele cu halat alb sa il ude la 6 si la 8 ore. 

Deci care va sa zica, domnu` doctor, ne-ati scos antibioticul nostru, Cedax si ne-ai bagat dumneavoastra doua? Cefort si gentamicina. Pai bine doctorasule, dar asa stii matale a trata copiii? Sa ii indopi cu antibiotice? Te-ai razbunat cumva ca nu am venit la spital cand avea febra 40.8 ca erai tot tu de garda si stiam ca ma vei interna?? Ardealu`ma`tii! Sau ca nu ti-am dat bani inainte, asa ca la curve. Ca numai pe alea le platesti intai si apoi iti presteaza serviciile.

De la 23.30 pana a doua zi la 17.50 Mariuca a stat in continuu in perfuzii. In salon mai erau copilasi si asa ar fi vrut sa se joace cu ei. Striga mereu: cupii, cupii! Si ei veneau si o vedeau si ei mititica asa se mai bucura. Mi se rupea inima in mine cand o vedeam cu manuta cu atela legata de pat, sa nu isi traga fluturasul, sa stea cu manuta intinsa sa poata curge perfuzia mai usor.
Am gasit ingaduire si intelegere la pediatra la care mergem noi, era de garda si ne-a permis sa mergem acasa, numai sa venim la tratament. Am convenit cu doamnele asistente asupra orelor la care sa venim si duse am fost. Nu mai vrem spital in veci. Atat timp cat nu e nimic grav, care sa necesite internare, ne tratatm ACASA.
Nici acum nu stiu diagnosticul cu care am fost internate. Probabil il voi afla la externare. Ca pacient nu ai voie sa stii de ce si pentru ce esti internat. Ai venit, stai, indoapa-te cu antibiotice si cand isi aduc aminte si de tine, poate vei pleca acasa.
Analizele erau varza datorita starii de deshidratare in care se afla. Le vom repeta dupa cateva zile de pauza de la terminarea tratamentului cu antibiotic.
Si cum scria o buna amica pe FB, "Cand copilul e bolnav, lumea mamei se sfarseste brusc". Si in acest sfarsit brusc trebuie sa iti gasesti resursele necesare sa fii tare si puternic, caci ei se bazeaza mereu pe noi, MAMELE. Cel putin cat sunt mici.
Iar in Romania lui cur prajit, intai facerea hartiilor primeaza si apoi daca nu mori te baga cineva in seama!

Sistemul lui cur prajit-episodul 2

Aici am prezentat un prim episod despre contactul meu de parinte cu sistemul sanitar. Si pentru ca febra Mariucai nu scadea, am sunat pediatru. Ne-a recomandat el ceva, numai ca Mariuca a vomat licoare nefermecata. Sun din nou pediatru. 5 telefoane i-am dat si intr-un final raspunde sotia sa-mi spuna ca nu e acasa, sa revin intr-o ora. M-am enervat la culme pentru faza asta si inclin sa-mi schim pediatru. Dupa mintea si inteligenta mea, eu zic asa: ti-ai ales o meserie, gen doctor, avocat, adica o meserie cu care intri foarte des in contact cu oamenii si mai presus de astea pretinzi cavrei sa-i ajuti, atunci TINE-TI IN PANA MEA TELEFONUL DESCHIS SI RASPUNDE CAND TE SUN, ca nu te sun sa te intreb ce mancare ai in blid sau daca ai tras apa la buda. Te sun pentru ca, copilul meu e febril de 3 zile, ca toate antitermicele si impachetarile nu au facut decat sa-i scada pe moment febra, iar mai apoi ardea, ca nu am un dignostic concret si nu admit administrarea de antibiotic fara un diagnostic CLAR si PRECIS, ca nu imbratisez ideea administrarii anumitor leacuri fara sa-mi fie vazut copilul de un medic, ca eu ca parinte poate vad intr-un anume fel problema, iar tu ca MEDIC SPECIALIST o vezi in altu. Eu nu am pregatirea ta, ca de as fi avut-o, te asigur ca nu te-as fi deranjat de la somnul de frumusete. Asa ca decid sa mergem din nou la spital. Ajungem si ce sa vezi. Ne intampina infirmiera, aia de spala pe jos, duce pacientii la saloane daca sunt internati. Si mi se spune sec ca vine dna. asistenta. Mai era o mamica in sala de asteptare. Si asteptam, ca de asta se cheama sala de asteptare. Si asteptam si asteptam si asteptam si mai indraznim sa intrebam, cand eu, cand mamica cealalta, daca mai coboara careva sa ne vada si noua copii. O ORA am asteptat sa vina duduia asistenta. Intrebare: daca in tot acest timp venea o ambulanta cu un copil la urgente CINE SE OCUPA DE EL? Va raspund eu: infirmiera, ca doar ea era acolo. Cei, asa zisi, competenti erau pe sectie. Dar pe sectie nu sunt asistente care sa se ocupe de pacienti? Sau s-a ramas doar intr-o asistenta atat pentru triaj, cat si pe sectie? 

Dupa o ora vine cucoana iritata toata intre buci. Sigur nu o irita tanga. Intra mamica cu copilul, intram apoi noi si ce sa vezi. Nu mi-a consultat intai copilul, ci se apuca de pitigaiat ca ce asa mare urgenta avem, ca ea a fost cu o urgenta la oxigen, ca nu a stat degeaba si ect., s.a.m.d. Ma uitam tamp la ea si in varful limbii mi-a stat sa-i spun: cine se scuza, se acuza. Dar m-am abtinut caci aveam un copil de consultat si nu voiam sa mi-o smuceasca. Ii iau EU temperatura, cu termometrul meu(am intrebat de ce mi se cere termometrul meu, cica nu toate mamicile accepta sa li se ia temperatura copiilor cu termometrul dn spital. Pai atat timp cat il dezinfectezi in fata mea, eu sunt. Dar de acum voi sti si nu ne va lipsi din geanta termometrul) si suntem poftiti afara sa asteptam doctorul. Si am mai asteptat inca 45 de minute. 1h45min atat am asteptat. Imi venea sa-i mitraliez pe toti. Nu se poate asa ceva. Sau se prea poate in Romania portocalie.

Stiti care a fost norocul nostru? A venit o mamica cu un bebelus de 2 luni plangand foarte tare. Mi se rupea mie sufletul de cum plangea acel bebelus. Si ca prin minune a rasarit si dna. doctor. Ca sa vezi! Deci pt ea urgenta reprezinta copil plangand. Data viitoare o inregistrez pe Mariuca plangand si cand ajung pun inregistrarea.

Si in tot acest haos am avut parte si de experiente bune. Pediatra de garda, cam molaie dupa parerea mea, ne-a trimis la un examen ORL. E singurul lucru bun ce l-a facut.

Am asteptat si acolo sa vina medicul. Era in UPU la o urgenta. Dar aici la ORL macar era o asistenta care a socializat cu noi despre starea copilului. Iar cand a venit medicul s-a si apucat de treaba, nu a mai stat 10 ore sa se scarpine dupa ceafa sa vada daca are matreata sau nu.

Acolo am fost tratati omeneste, culmea, de un medic NU roman, ci arab. E o diferenta de la cer la pamant intre medicii romani si cei straini. Cel strain ne-a vorbit extrem de cald, s-a comportat foarte bland cu Mariuca, ne-a explicat absolut tot. Iar cel roman ne-a expediat in 2 timpi si 3 miscari.

La final am plecat si noi dupa 3 ore din spital, dar cu un diagnostic clar, cu un tratament si cu specificatia sa revenim la control in 3 zile. Am intrebat si eu ca tampa: Unde aveti cabinet particular? Ca nah asa sunt doctorii nostri: te vede in spital, dar te controleaza la cabinet. Si nu te controleaza o data, ci de "n" ori, caci la cabinet platesti, in spital mai putin. 

Dar acest doctor ne-a chemat tot in spital, ca nu are omu cabinet. Nah, daca nu e roman, nu are cabinet.

Si asta este Romania noastra portocalie!