Social Icons

marți, 29 iunie 2010

............

Eu: Dna. dr. A. este?
Ea: Da
Eu: Vrei sa o chemi, te rog?
Ea: Este dna. dr. A2 dincolo.....sau tu cu cine ai nascut?
Eu:(negru in fata ochilor, tensiune 700 cu 800, glas zero, lacrimi deja in ochi) Eu....nu am nascut
Ea:(cu o fata de tampa si cu o ironie in ochi) Aaaaa tu esti cu a............., gata stiu
Eu(sfasiata) : Nu, stii gresit si plus de asta nu ..........(tacere, o usa inchisa, noduri in gat, lacrimi ucise in ochi)



Si ustura pe suflet!

In loc de cafea

Nici nu mi-am savurat cafeaua, scriu orbecaind printre literele de pe tastatura. Mi-am amintit ca trebuia sa ridic un premiu de la dna. Pansy. Mi l-a oferit de ceva vreme, dar eu uituca, dorm in papuci.
 De fapt uite ca sunt doua premii. Multumesc tare mult. Nu stiu ce fac de le merit.
Dau si eu mai departe premiile urmatorilor: Ana, Ochi verzi, Alison, Broscuta gravidoasa, Manu si Vlad si tuturor celor carore le plac si le vor in colectiile lor :)))

luni, 28 iunie 2010

Tarta ciocolato-strugurata

Sambata dupa repetitii aveam un chef de treaba, ceva de groaza. Nimic nu ma atragea si nimic nu imi facea cu ochiul. Si scotocind eu prin camara am dat peste un borcan de compot de struguri negri, fraga din aia frumos parfumata care lasa in urma ei un miros de te imbeti pe loc. Si pentru ca am gresit compotul facandu-l extrem de dulce, nah asa e cand faci prima data singura si fara alte ajutoare auxiliare :))). Nici rece de la frigider nu-l voia nimeni. Si cum munca mea nu se arunca, cam ce-as putea face cu boabele de struguri? Si becul rosu s-a aprins: TARTA!
Am mai avut eu o incercare de tarta cu struguri cu bezea. A fost super OK, numai ca nu am scos samburii si fiind cam maruti, iti cam crasneau dintii. Dar, ma repet, a fost apreciata cu calificativ maxim.
M-am dat pe bloage, vorba Anei si nu am gasit nimic care sa ma satisfaca pe deplin, bah nu va ganditi aiureaa. Adica ce retete am gasit ba nu-mi convenea aia, ba ailalta. Ehh asa e femeile, unele dintre ele, mai greu de multumit. Si mi-am amintit de cartile cu prajituri. Si am ales o reteta de tarta mai deosebita. Si pentru blat am avut nevoie de:
  • 300 gr faina
  • 125 gr zahar
  • 125 gr unt
  • 15 gr cacao
  • 10 gr scortisoara macinata
  • un galbenus
  • un praf de sare 
Am facut un aluat din cele de mai sus si l-am lasat jumatate de ora la rece.
Intre timp am pregatit o budinca de ciocolata. Am pus la fiert 400 ml de lapte, iar 50 de ml i-am amestecat cu praful de budinca. Cand a dat laptele in fiert am adaugat praful dizolvat. Am fiert budinca pana s-a ingrosat dupa care am lasat la racit.
Domnu M, ajutor de bucatar, mi-a scos samburii din boabele de struguri pe care le-am lasat sa se scurga.
Am uns o forma de tarta cu unt si faina si am pus aluatul de tarta. L-am intepat din loc in loc cu furculita si l-am copt 20 de minute la foc mic.
 Dupa 20 de minte am adaugat budinca si boabele de struguri. Si am dat din nou in cuptor pentru 30 de minute.
Inainte de coacere
 Dupa coacere
 Nu am mai apucat sa fac o poza estetica, asa de revista, pentru ca niste musafiri s-au batut pe tarta mea. Promit sa mai fac una cu crema de vanilie si boabe de struguri albi.
Asta a fost desertul pentru asta
  Nu dati cu rosii ca asta a fost chiar dorinta mea :))) surprinzandu-l pe domnu M.
Si tot mie mi-am facut dovlecei pane cu lapte :))))
 

La targul Iesilor

Vineri am fost la Iasi unde s-au deschis cele doua targuri: Targul de ceramica "Cucuteni 5000" din Parcul Copou si Targul mestesugarilor din Parcul Expozitiei. A fost urat, a plouat aproape tot drumul pana la intrarea in Iasi, a fost frig. Din pacate am gasit Iasul in haine uricioase, ude si cam neprimitoare.
Targul de ceramica mi-a placut. Curat, fara kitschuri, doar ceramica traditionala. Am vazut cele mai importante centre de ceramica din tara: Horezu, Olt, Baia Mare, Corund, Iasi, Miercurea Ciuc, Valcea, Branistea-Galati, Mehedinti, Dorohoi-Botosani, dar si din Chisinau. Targul asta da, mi-a placut foarte mult, am avut ce vedea. 
Nu prea am facut poze. Incepuse sa ploua si era atat de frig, ca aveam impresia ca-mi ingheata mainile afara din buzunare. 
Ceramica din Chisinau
Ceramica din Olt
Stiva de scaune
Masca
Mobilier rustic
Ce nu mi-a placut? M-a usturat sufletul sa vad in acelasi targ mesteri populari, care-si castiga existenta din munca lor si comerciantii de kitschuri. Imi venea sa fac o ditamai rascoala. Nu e posibil asa ceva sa pui la un loc mesterii populari si comerciantii de taraba, care cumpara diverse prostii de prin nu stiu ce mari talciocuri si vin si le vand ca fiind produse traditionale. M-a scarbit complet acest aspect. Si ma bucur si sunt mandra ca nu am permis sa vina la manifestarile organizate de mine asemenea mojici care se dau drept mesteri populari. Sa nu-i vad in ochi. 
Si pun numai cateva exemple de mizerii intitulate "obiecte traditionale"
Probabil acei ponei sunt traditionali domnilor organizatori. Sincer, nu regret nimic, dar sa va fie rusine. 
Si m-a mai deranjat un aspect: comerciantii de kitschuri au fost pusi la intrare unde trona un banner mare "Targul mestesugarilor", iar adevaratii mesteri populari erau pititi prin diverse colturi, fara vad de vanzare. RUSINOS! 
La plecare m-am delectat cu ei

duminică, 27 iunie 2010

Leapa cu cartea!

De la Cora, cea mai noua prietena a mea de aici, pe blogspot, am primit o noua provocare. Sa povestesc despre dragostea mea pentru carti. Primul contact cu cartile a fost inca din frageda pruncie cand Mos `calae sau fratele sau mai mare, Mos `aciun imi aducea mereu carti de colorat. Tot carte e, nu? Se pune?:))) Sigur ca da. Imi placea nespus sa colorez, chiar si acum la 28 de ani pe muchie. Aveam mereu grija sa nu depasesc conturul. De fapt asta era singurul mod de a desena care imi placea, ca sa desenez eu ceva?! Neah, antitalent total sunt. Tarziu, abia prin clasa a V-a-a VI-a am inteles eu de ce usa unei case trebuie sa o desenezi la nivel cu geamurile. Ehh, e grele. Dar sa revin la carti, alea cu litere si cu mai putine desene.
La gradinita si la camin nu ne stresau cu invatatul literelor sau al cifrelor. Eu nu fac parte din generatia X, generatia "stie tot", care merge la scoala deja cu literele invatate, care stie deja sa citeasca si sa socoteasca. Eu in clasa-ntai m-am chinuit mult sa invat a scrie si a citit. Si acolo a fost primul meu contact propriu-zis cu cartile. Eram fascinata de imaginile din abecedar, care a ramas cartea de capatai a formarii mele ca om astazi. Insa timpul a trecut si Mos `calae si fratele sau mai mare, Mos `aciun au uitat sa-mi mai cumpere carti de colorat si de la an la an imi aduceau altfel de carti, carti adevarate, din alea de citit. Nu mai retin care a fost prima carte primita. Cand am primit prima data carti am fost tare dezamagita, nu intelegeam de ce trebuie sa citesc si nu sa colorez. Dar urmatorul dar cu carti a venit cu o asa-zisa scrisorica cu explicatiunea ca am crescut si eu mare, sunt la scoala si ca de acum trebuie sa ma dezvolt si sa devin o eleva culta, cu un bagaj bogat de cuvinte noi, de notiuni si cunostinte noi. Si atunci s-a produs socul, devin om mare :)))) Tare mult imi mai doream sa fiu mare si sa nu mai fiu mica, sa ii intrec pe mama si pe tata. Vise, draga mea, vise. Toc mica esti si acum:)))
Mi-a placut mult sa citesc. Citeam cartile de la scoala si tot ce primeam lectura suplimentara. Prima carte care mi-am dorit nespus sa o am a fost Minunatele aventuri ale lui Nils Holgerson prin Suedia. Am citit-o si-am rascitit-o de multe ori. O stiam pe de rost la un moment dat. M-a atras foarte mult coperta la aceasta carte
Voiam sa stiu de ce acel baietel zboara pe acel gascan? De fapt eu vazusem o lebada initial. 
De cand am inceput sa invatam gramatica m-am cam lasat de citit. M-a preocupat tare mult gramatica si am uitat sa mai citesc. Insa mosii de sfarsit de ani tot imi mai aduceau carti. Si curiozitatea, caracteristica mea de baza m-a impingea de fiecare data sa vad despre ce e vorba in cartea cu pricina. Imi formasem asa o mini-biblioteca a mea.
Deja intrata la liceu incepusem sa dau de gustul vietii. Si am cam uitat sa citesc. Dar prin nu stiu ce minune mi-am impus sa citeasc macar operele ce le faceam la clasa. Si asta mi-a ajutat extrem de mult la bacalaureat. Insa dintre toate genurile existente, nu-mi place poezia. Nu stiu de ce. Imi plac romanele de dragoste, nu cele de Sandra Brown, desi am citit si din alea pe ascuns :)))) ca nu ma lasa mama, cica nu am nimic bun de invata din ele, dar poeziile nu mi-au placut. Mi se par prea languroase si nu am rabdare sa le citesc. Recunosc nu sunt punctul meu forte.
La facultate, recunosc, ca m-am lasat pe tanjeala rau de tot. In primul an, am citit o multime de carti de arheologie, voiam eu sa devin arheoloaga :))) Si pentru ca nu imi permiteams a mi le cumpar, le xeroxam. Mai tarziu le-am vandut, ca cineva a avut grija sa-mi displaca arheologia. Nu m-a pasionat absolut deloc istoria si asta datorita profesoarei din liceu, o betiva ordinara care din nefericire mai imi este si vecina pe scara :(((. Si daca carti de istorie citeam doar pentru seminarii si examene, timpul mi-l umpleam cu alte carti. 
Am avut o perioada cand incepusem sa recitesc anumite carti din liceu si asta pentru ca mi-au ramas in suflet si mi-au placut extrem de mult.
Datorita ciobanului de Becali am inceput sa citesc cartile lui Coelho. Si recunosc ca am fost mai mult decat carcata de opera ra. Mi-a placut. Am citit cu sufletul la gura "Veronica se hotaraste sa moara". De ce? Penru ca treceam printr-o pasa super-mega proasta si am crezut ca ma pot identifica cu personajul lui Coelho si poate voi muri sau nu. Dar cartea m-a intors la 370000000000 de grade latitudine sudica si mi-am recapatat increderea in mine, in fortele mele si de atunci sanchi ganduri negre. 
Acum citesc carti de etnografie si folclor, ceea ce ma intereseaza pe mine. Vreau sa am cunostinte cat mai solide in meseria mea. Recunosc ca facultatea care am terminat-o m-a ajutat doar sa ma angajez unde lucrez acum, dar din punct de vedere al cunostintelor in domeniu=zero barat. Si de asta vreau sa fiu cat mai competenta in ceea ce fac.
Si in afara de carti de specialitate pentru meseria mea, cand prind cate o carte buna la biblioteca, precum un soricel pitit sub grinda, asa stau si o citesc. As vrea sa am mai mult timp sa citesc, dar din pacate timpul este atat de scurt si mereu imi gasesc cate ceva de facut din care sa-mi iasa un banut cat de mic pentru a ne fi un pic mai bine. 
Cam asta este povestea mea legata de carti. Si cred ca Ana are multe lucruri interesante sa povesteasca despre carti. Si Vlad cred ca are o istorie interesanta despre intalnirea lui cu cartile. Si FJ13 cred ca ar vrea sa povesteasca. :))

joi, 24 iunie 2010

SANZIENELE, sarbatoarea soarelui si a dragostei

Pe 24 iunie se sarbatoresc Sanzienele, cea mai mare si mai spectaculara sarbatoare pagana a anului si singura admisa, chiar cu numele ei, in calendarul crestin-ortodox. Ea marcheaza inceputul verii, pentru ca pe 21 iunie este solstitiul de vara sau vara astronomica. Soarele se afla pe bolta in cel mai inalt punct deasupra Ecuatorului, iar pe pamant este ziua cea mai lunga si noaptea cea mai scurta. Cerul se inalta si el dupa soare si ziua se transforma in eternitate. Timpul se face bun, ingaduitor, creste si cuprinde gandul omului, purtandu-l peste campurile si poienile pline de flori de Sanziene, parfumate cu miros de Rai. Este momentul in care orice muritor care bate la vamile nevazutului si nestiutului poate sa intre, doar purtand pe cap o coronita galbena de flori sau folosind un fir de Sanziana. Sarbatoarea este una cu totul speciala, tinand o noapte si o zi. Iar noaptea de Sanziene este una cu adevarat magica. Este noaptea focurilor de vara, fiindca este vara in cer si vara pe pamant, este vara in suflete si trupuri, este anotimpul dragostei si al vietii plenare. 
 
Sfintele. Frumoasele. Fata Padurii 


Sanzienele sunt in primul rand flori de camp, galbene-aurii, cu inflorescente marunte, pline de polen aromind puternic a fan si a miere. La cea mai mica atingere, din ele se scutura o ploaie fina de aur, pentru ca sunt florile solstitiului de vara, iubitoare de soare, iar viata lor este scurta, de numai doua-trei saptamani, atata vreme cat astrul zilei se afla in taria lui. Imaginea lor suava le-a facut Doamnele Florilor, Sant-zianele (Sfintele zeite sau zane), poate si pentru ca parfumul lor nu seamana cu al nici unei alte flori si, totusi, il inglobeaza pe al tuturora. Dar in traditia populara, Sanzienele sunt si niste fapturi ireale, fantastice, numite Sfintele, Frumoasele, fapturi luminoase de aer, albe, frumoase, binefacatoare. Din cauza acestei denumiri, sunt adesea confundate cu Ielele, Maiastrele sau Vantoasele, care de regula sunt zane rele. Parerile specialistilor, dar si ale taranilor sunt extrem de amestecate cand este vorba despre Sanziene, incat, pana la urma, totul ramane cat se poate de neclar. Ca sunt diferite de Iele este absolut sigur, pentru ca au numai insusiri bune: fuioare de vant usoare in timpul zilei, noaptea se transforma in zane cu parul galben si rochii albe de abur, ce danseaza sub razele lunii (astrul celor nascuti in aceasta zi) prin gradini, mutandu-se de la un loc la altul, cantand pe sus, cu glasuri nemaiauzit de armonioase. Pentru ca sunt din alta lume si sunt atat de frumoase, „cine le vede nu le crede si cine le-aude nu le raspunde”. Despre ele se stie ca iau glasul cucului, pentru ca incepand de pe 24 iunie, cucul amuteste, pleaca in munte si se transforma in uliu pasaresc, razbunandu-se pe toate celelalte pasari cantatoare. In realitate, ziua exacta cand, cu adevarat, cucul pleaca, pierzandu-si orice speranta de recapatare a glasului, nimeni din lumea oamenilor n-o stie existand si exista o spusa foarte subtila in acest sens: „Atunci va sti femeia gandul barbatului, cand va sti ziua cand pleaca cucul”. Uneori, din mila, Sanzienele ii mai dezleaga limba sa cante o data sau de doua ori si dupa 24 iunie, dar „bine ar fi daca nimeni nu l-ar auzi”, fiindca numai de rau canta atunci, pentru cine-l aude.

La trei zile dupa solstitiul de vara, ziua incepe deja sa scada; orice inceput presupunand si existenta unui sfarsit. Intreaga vegetatie isi pierde cate putin sevele si aromele. De aceea, ultima zi de culegere a plantelor vindecatoare este ziua de Sanziene, fiind socotita pana la urma si cea mai buna zi din an, florile potentandu-si puterile si mirosurile inainte sa le inceapa declinul. Se spune ca din noaptea zilei de Sanziene, Fata Padurii rupe varfurile florilor, adica le ia puterea si se pisa pe ele, luandu-le mirosurile, ea fiind stapana absoluta a florilor de leac, a florilor rare, a celor magice, a apelor minerale si termale, a vanturilor, a muntilor, a codrilor, putand sa apara fie singura, fie multiplicata. Sanzienele sau sfintele zane ar putea fi ipostaza benefica a Fetii Padurii, Marea Zeita a vegetatiei - fiindca florile de Sanziene intra tot in patrimoniul ei. Dupa cum se vede, acest cult precrestin a fost foarte puternic din moment ce supravietuieste chiar si in zilele noastre. 


Galbene spicele, galbene coronitele, galbena luna, galben soarele 


Sarbatoarea se porneste in ajun, dupa-amiaza, mai ales in satele din lunca Somesului. Fetele tinere pleaca in grupuri sa culeaga florile galbene de pe campuri si de pe braturile dintre lanurile de grau date in parg. In timp ce culeg, ele canta impletindu-si propria coronita, pe care o inchina soarelui si si-o aseaza apoi pe cap. Pentru cateva ore, pana cand vor impleti cate o coronita fiecarui membru al familiei, fecioarele sunt chiar Sfintele zane ale florilor galbene, asa cum sunt Dragaicele in sudul tarii. Ajunse acasa, fetele dau coronitele tuturor locuitorilor casei si inainte de asfintit, adunati in curte, incepe dialogul mut cu nestiutul ce va sa vina. Fiecare isi arunca propria coronita pe acoperisul casei. Fetele, pentru a sti cat de repede se vor casatori si cu cine, dupa semnele pe care Sfintele le vor lasa in timpul noptii pe flori, batranii, pentru a sti cati ani mai au de trait sau de vor mai ajunge alte Sanziene. Daca le cade coronita de pe casa, avertismentul este pentru anul in curs.

Mai lipsiti de curaj, flacaii prefera uneori o procedura pe cont propriu: pun un fir de Sanziana in fereastra, lasand-o deschisa, si se culca. In timpul noptii, Sanzienele aduc pe floare un fir de par sau un alt semn care spune ceva despre cea ursita, asta insemnand si ca se vor casatori in anul acela. Daca trei ani la rand nu vine nici un semn, poate ca flacaul n-are ursita.

Noaptea de Sanziene este asemanatoare din acest punct de vedere cu noaptea Sfantului Andrei sau Andrelusa. Pana nu demult, acum treizeci-patruzeci de ani, in Tara Codrului, la Asuaj, de Sanziene se tinea un targ de fete, o serbare cu muzica si joc, la care nu aveau voie sa participe copiii sub saisprezece ani, fiindca tinerilor li se permitea sa se sarute si sa se imbratiseze in public, iar ochii copiilor nu trebuiau sa vada asemenea lucruri. Targul si-a schimbat infatisarea, dar si data, mutandu-se la 14 septembrie, de Ziua Crucii. 


La portile Soarelui. Noaptea focurilor de vara


De-a lungul anului, exista mai multe nopti ale focurilor, dar nici una ca noaptea de Sanziene din satele din zona Borsei si, mai ales, in cele trei Visaua: Viseul de Sus, Viseul de Mijloc si Viseul de Jos din Maramures. Dupa caderea intunericului, pe fiecare deal se aduna copii, flacai si barbati „inarmati” cu torte speciale, numite faclii sau fetere, pe care le invart ca sa arda cat mai tare si sa sara scantei. Cu cat mai multe fetere arzand frumos, cu atat mai fericit dealul si mai sus in clasament, pentru ca luminile sunt pe intrecere. Feterele cam de un metru si jumatate lungime se invart pana dupa miezul noptii, insotite de strigate si chiuituri. Seara, cand facliile se aprind, lumina se ia de la unul la celalalt, pastrandu-se o distanta de cel putin un metru si ceva intre om si om. Acest lucru se intampla in noaptea de 23 spre 24 iunie, ziua de Sanziene. Dupa ce feterele au ars aproape in intregime, barbatii coboara pe malul raului, pe prund, unde au voie sa vina si fete. Acolo se face un foc mare, peste care sare toata lumea si apoi intra in rau si se scalda, doi cate doi, perechile de indragostiti. Noaptea de Sanziene fiind si o mare sarbatoare a dragostei.
Inainte de rasaritul soarelui, pe dealuri si prin holdele de grau, fetele se scalda goale in roua, fara ca nimeni sa se apropie. Un ritual stravechi, respectat... In zona Borsei, sanziana galbena creste rar, unde si unde cate un fir, si de aceea este planta protejata si aproape nimeni nu se indura s-o rupa. In riturile de Sanziene, se folosesc alte flori, asemanatoare ca forma, dar albe si fara miros, foarte inalte si care cresc prin tufele de alun din abundenta. Cei din zona le numesc sanziene pentru a sustrage atentia de la Sanziana cea adevarata, care nu trebuie sa dispara.

Sursa foto: aici, aici, aici, aici


miercuri, 23 iunie 2010

Din bucatarie


Aduc in fata dumneavoastra o paine de secara de casa absolut dementiala. Facuta de mainutele mele doua :))) ca parca as putea sa am si 5 maini :)))
Ieri in pauza de masa am iesit cu colega mea la cumparat de cirese. Si ne-a impins pacatu sa intram si intr-un magazin de panificatie. Tocmai primisera paine. Un aer cald si frumos parfumat, mirosea a paine de casa atunci scoasa din cuptor. Mi-a atras atentia o paine de secara, zicea doamna ca e coapta pe vatra. Am ramas cu gandul la painea cu pricina. Degeaba am trecut in drum spre casa sa iau, nu mai era. Drept pentru care am scos hambatii din sertar si am framantat o mana de aluat, cu faina de secara, cu faina integrala si restu ingredientelor pentru paine. Si am lasat la dospit o ora si alte 20 de minute dupa aranjarea-n tava. Si a iesit asta:
 Am facut un miros in casa de-mi venea sa ies pe geam. Si daca tot m-a lovise cucinareala, am impletit si o ciorba de parsolici pistruiate si niste bureti, sper ca nu salbatici. Nu cunosc la ciuperci si din astea. Daca iau proaspete de la tarani, pun la fiert de fiecare data o lingura/furculita de inox. Daca s-a innegrit inseamna ca sunt otravitori si drumul cosul de gunoi scrie pe ei. Si pentru ciupercute am facut acest usturoi. Va spun sincer ca se merita incercat. E absolut DEMENTIAL. 
Iar in seara asta domnu` M si-a dorit garnitura la acest minunabil usturoi niste copanici superioare de aripi. La ceaun asa, cu uleum mult sa i se scurga printre des`te :)). Eu le-am fiert mai mult si apoi le-am perpolit. El si-a pus si ciuperci
iar eu...le-am asezonat cu felii de mamaliguta rece cu usturoi si branza de vaci sarata. Nu e absolut nici o ciudatenie. E o nebunie de gusturi si arome. Efectiv ti se dau peste cap simturile si papile gustative :)))
Seara buna tuturor!

marți, 22 iunie 2010

De sambata

Am promis, ma tin de cuvant. Mai tarzior un pic, dar duminica nu m-a tras nimic spre calculator. Am lehuzit cu domnu M dupa toate pohtele iminioarelor noastre :))). Iar ieri la fel, doar am fost amandoi liberi...nu la mare, din pacate :(((
Vineri seara m-a luat asa cu furnici si apoi vermigali la stomac. Pai de ce? Pai ieseam cu 32 de copii sub 18 ani la un gratar si multa voie buna si desi am spus din capul locului "fara bauturi alcoolice", deja pasaricile imi ciripeau ca va fi jinuc, poate bericioaice. Ei nu au inteles implicatiile bauturilor alcoolice in peisaj, dar cand or fi si ei mai copti la mine, or sa ma inteleaga. E foarte usor sa conduci pe soseau gatului un vin rece sau o bere cu promoroaca, dar intr-un moment de neatentie, in plin proces de dezmat, poti sa cazi si sa ti se intample ceva. Cine raspunde in fata parintilor? Logic, cel major, care ar fi trebuit sa ii supravegheze. Deh e grele. Oricum chiar daca eu sunt mai cu drobul de sare, vreau sa-i stiu in regula cat sunt cu mine. Sunt destule cazuri de elevi morti cu insotitorii dupa ei. Prefer sa fiu considerata de moda veche decat sa sufere niste parinti.
Sambata dimineata am luat "cretele", Diana si Laura

cu mine si am terminat de cumparat pulpanele de pui, vreo 70 la numar, micii, vreo 7 kile, vreo 20 de paini si hai sa ne intalnim cu gasca. Noroc ca sefu a sunat soferii de microbuze sa le spuna ca noi suntem in parcare si-ii asteptam, ca de nu plecam duminica, cum le fusese spus lor.
Cat au venit microbuzele au mai facut si o miuta scurta in parcare
 Dupa care imbarcarea si la drum
In timp ce unii se acordau,
altii se incalzeau pentru repetitie,
dupa care hai la dans prin iarba
Dupa care au urmat alte dansuri si surprize :))
Bucataresele de serviciu
Vreti?!
Prietenii nostri
Si dupa atata zbantaiala, a venit si ora mesei
La proba scaunelor ne-am cumparat frumos bilete la loja sa avem o vedere cat mai buna spre concurente.
Concurentele
Juriul. Domnul cu camasa rosie a fost presedintele juriului
Voi ati platit bilet?
Batalia pe scaune a fost aprinsa rau. S-a lasat cu un scaun rupt. Normal ca cel mai destept cedeaza INTOTDEAUNA primul
Insa cu adevarat castigatoare a fost Simina, care a dansat absolut adorabil. Exact ca animatoarele profesioniste din cluburi. Bravo Simi!
Si dupa proba scaunelor a urmat "Limbo"! Adica trecerea pe sub coarda, in cazul nostru un cablu :))
Multi au ingenunchiat la aceasta proba, insa cineva a fost cel mai bun: Alin. Dap, un baiat. Se pare ca baietii sunt mai elastici decat fetele
Si dupa atatea arcuiri si onduleuri :))) a urmat proba de genoflexiuni cu fata in brate. Exercitiu de adevarata putere pentru unii :)))
Si castigatorii, el sportiv de performanta in devenire. Premiul: o medalie si multe multe aplauze.
Rabbit mare, un comic desavarsit
 Am avut si concurs de interpretare a unei melodii la libera alegere. Grea decizie aici. Dar am avut doua castigatoare: Ana Maria si Roxana
 Am avut concurs de topaita, un dans super ce pune in valoare bustul fetelor :))
Iar ei au fost pe departe cei mai buni
Si dupa atat zgaltaiala si dezmat ne-a toropit iar foamea. Si slava Domnului mancare ramasese
Masa de seara a dat o energie debordanta unora. S-a lasat cu dans pe masa
A mai fost un asa zis concurs latino, dar fara premiu :)))
Si ultimul dans inainte de plecare
Cam asa am petrecut 12 ore impreuna cu acesti copii minunati. Ce m-au intrebat la despartire? Cand mai facem o iesire din asta? Hahahha, dragii de ei. Sper sa fie cat mai curand.

Si albumul de poze.

A apărut o eroare în acest obiect gadget