Social Icons

miercuri, 9 iunie 2010

De`ale sofatului!

Pornind de la acest ghid practic scris de doamna Lillee, m-am gandit sa povestesc cum m-am decis sa dau de permis. Si eu cu teama in suflet, nu ma vedeam in veci conducand. Imi placea sa fiu trasa cu masina, dar nu sa conduc eu. Locul din dreapta e cu mult mai confortabil si mai relaxant decat cel de la volan, uneori. Insa din tineretea mea imi placea nespus mirosul de benzina. Nu ma treceau ganduri sinucigase, doar imi placea mirosul si atat.
 Timpul a trecut, iar gandurile de sofat nu-mi sagetau absolut deloc cap`sorul. Nimic neobisnuit. Insa dupa ce l-am cunoscut pe domnul M totul s-a schimbat. El cu permis de 4 ani pe vremea cand l-am cunoscut eu. Oricum intalnirea cu el mi-a dat peste cap tot sistemul de valori si credinte. Totul luase o cu totul si cu totul alta intorsatura. Negrul era alb, cand stationam langa il imi parea ca plutesc. Ehh, dragostili!! Stiti voi cum e cu ele. E mai grele decat cufureala :)))
Insa domnu M nu avea masina personala. Dar imprumuta una de la un amic bun si imi face surpriza de a ma duce in vizeta la cea mai buna prietena, la Tecuciul meu drag si iubit. Si de acolo cred eu ca a pornit totul. L-am studiat tot drumul. M-am uitat la picioarele lui cum e cu pedalele, cum e cu sucitorul de mamaliga, aka schimbatorul de viteze. L-am ischitit eu ce si cum. Oricum flacarica era deja aprinsa. Relatia noastra a continuat, insa flacarica nu s-a stins. Dupa ce ne-am bantalit si destrabalat la nunta noastra, ne-am gandit noi ca daca tot nu putem sa ne luam casa, sa luam o masina. Ca cine stie, poate masina va creste in timp si se va transforma in casa. Si o sa avem unde sta. Glumesc. 
La vremea aceea eu imi dorea o Super Nova. Nu stiu de ce aveam eu capsa pusa. Dar asta imi doream.
Sa precizez de la inceput ca nu ma atrag masinile "aspiratoare de femei". Pentru mine masina trebuie sa ma duca de la A la B si de la B la C, sa nu consume mult si sa nu-mi manance multi bani la revizie si la piese. Mai scurt sa mearga cu aer daca se poate si sa se repare de la sine, fara implicatii financiare. Insa vrabia malai viseaza si tiganul praznic.
Si cum cautam noi masini, ce-l trece pe domnu M? Sa ne luam masina noua. Tu esti cu capu?? De unde atatia bani? Si pana la urma  ca el a fost: masina noua.
Cat cautam noi masina, intre timp m-am apucat la indrumarea domnului M sa fac scoala de soferi. El ma impulsionase, ca o sa ma ajute si el, ca o sa aiba rabdare cu mine, ca o sa ma mai invete ce si cum. BUN!!!  
Dupa ce am terminat legislatia si am facut 26 de puncte din 26 la sala mica, bucuroasa m-am apucat si de practica. Teoria fusese floricica la ureche. Scuzati-mi modestia, dar le dadeam clasa la toti barbatii la legislatie. Stiam cartea foarte bine. Intram mereu in polemici cu partea masculina detinatoarea adevarurilor supreme in materie de sofat. Insa inevitabilul a venit: prima zi de practica. Mi-am ales instructor pe baiatul unei colege de serviciu. Il stiam, ma inteleg super cu el. Si m-am gandit eu, ca daca tot il stiu asa bine o sa-mi permit sa-i spun ce nu stiu, sa-l ciuruiesc(am observat ca acest cuvant e la moda acum, deci o sa avem prezentari de moda cu cuvinte:)))) cu intrebarile. Si vine Sebianul meu sa ma ia la prima ora de condus. Ma duce intr-o parcare imensa, imi prezinta bordul, toate butoanele, imi spune rolul si importanta lor, eu eram cu mult pe langa subiect. Il ascultam cu o fata tampa. Intelesesem totul si nimic. Dar in timp le-am deslusit. Imi explica cum e cu pornirea de pe loc, apasat ambreiaj, rotit cheia in contact, asigurat in oglinzi si incet cu`antaia sa pornim. El a zis, el a auzit, eu culegeam floricele pe campii. Se da jos si ma invita pe locul lui. Ma asez confortabil in scaun si ioc ajuns la pedale. Imi spune sa-mi trag scaunul? CUM??? Cum mi-a spus? Dar mi-a spus? Eu nu am auzit? Sau eram ocupata cu parcarea goala. Imi repeta procedeul in sine, deci repetitia e mama invataturii:)) si sa pornesc masina. Va spun sincer, am avut o super mega emotie in suflet in momentul in care am auzit motorul. Era o mare realizare pentru mine pentru ca nu ma vedeam in veci capabila sa pot porni o masina. Am reusit sa-mi infrang o teama. Dar stai ca era doar o parte din teama mea cea mare. Urma si restu. Scot masina pe liber si analizam ce si cum se intampla. Dupa ce-mi revin din starea euforica, hai sa mergem, ca nu `om sta in parcare 2 ore. Stiti vorba:"greu e prima data" asa si cu condusul. Greu a fost pana am nimerit prima treapta de viteza si am reusit sa plec de pe loc. Restu venea de la sine. Si dupa ce m-am invartit precum o curca beata prin parcarea imensa, mi se spune ca iesim in trafic? CUM??? Tu vrei sa mor de inima din prima zi? Si am iesit in trafic. Am iesit in prima banda, pas-pas, mai cu teama, mai cu frica, pana cand ajung in spatele unui tractor. Si ma intreaba instructorul:"Acum ce facem? Stam si mergem in spatele lui sau il depasim" CE??? Ce e aia depasire? Cum se face? Unde e ala de semnalizeaza? De ce s-a oprit? Offf o gramada de intrebari intrebatoare si incuietoare pentru mine. Dar cu amabilitatea si rabdarea instructorului am izbavit. 
Si la un moment dat imi spune sa urmez un anumit traseu si imi spune sa opresc: time is up! Serios??! Da mai vreau. Data viitoare.
Am terminat orele de condus prin noiembrie, insa sfolocii de le militie nu mai primeau dosare. Era peste puterea examinatorilor sa le faca fata. Asa ca a trebuit sa astept luna ianuarie sa ma programez pentru examen.
Pe 19 ianuarie am avut examenul, am facut 25 de puncte si pic cu o ceapa degerata de examinator. Primesc instructiuni despre modul ciufut al domnului examinator, cum trebuie sa ii conduc ca sa-i fie lui pe plac. Si dupa un traseu fara greseli, mi-a spus sa mergem intr-o parcare sa incercam o parcare. Si acolo s-a rupt filmul. Mi-a tras frana de mana ca nu i-am acordat prioritate de dreapta unuia ce se punea in miscare din capatul celalalt de strada, la vreo 300-350 m. Si nu am mai facut parcarea. Mi-a tinut bouleanu ala o morala pana sa se dea jos. Imi venea sa ma dau eu jos si sa-l las sa manance in tihna dejunul.
Am fost foarte dezamagita. Am si plans atunci. Chiar mi-a fost ciuda ca pentru un kkt din ala m-a picat. Insa instructorul mi-a explicat ca daca nu ma pica acolo, ma pica la parcare. Ca lui mereu ii pare ca il atingi pe cel de langa tine, iti pune frana si te pica. De fapt omu nu trece elevii la prima incercare. Ca uite asa are el o buba-n cur ce-l jeneaza ca eu chiar pot sa conduc fara sa incurc pe nimeni in trafic.

Si am stat pe bara pana pe 29 martie cand fara a mai pune mana pe carte am facut tot 25 de puncte la sala, iar la traseu am picat cu un alt examinator. Acelasi traseu am avut, insa am fost 2 elevi de la acelasi instructor, asa ca am impartit traseul. Recunosc ca am gafat-o un pic. Am vrut sa ii arat ca pot sa plec si cu`a treia de pe loc, numai ca nu accelerasem suficient motorul. Mi-a vorbit extrem de frumos si mi-a spus ca si ei cei cu experienta mai gafeaza, nu noi elevii cu emotiile in gat. Si la finish mi s-a spus ca am luat.
Bucuria era de nedescris. Au urmat emotiile cand am ridicat permisul. Era o mare realizare pentru mine. Reusisem sa-mi inving orice urma de teama cu privire la condus.
Primele iesiri in tracfic au fost nici prea-prea, nici foarte-foarte, insa doar in timp, cu exercitiu te perfectionezi. Domnu` M si-a uitat promisiunile de a ma ajuta si de a avea rabdare cu mine. De fapt el voia sa conduc cum conduce el cu permis de 4 ani. Dar nu se poate asa. Nu toata lumea se naste cu volanul in mana si cu sofatul in sange. 
Intr-o buna zi mi-am luat inima in dinti si am plecat singura. Si de atunci multe dichisuri si-au gasit raspunsul in cap`sorul meu. Incetul cu incetul am invata multe lucruri ce nu le afli in timpul scolii.
Cel mai lung drum facut pana acum si eram si cu semnele de incepator in geam, a fost de la Buzau la Vaslui cu pacientul operat langa mine. Mi-a fost teama, recunosc, dar am avut incredere in capacitatile mele si am ajuns cu bine acasa, fara sa ma claxoneze nimeni ca-l incurc.
Daca injur cand sunt la volan? DA! Pe toti cei care conduc cu fundu, pe toti cei ce-mi taie calea fara ca macar sa aiba bunul simt sa ridice o mana, sa apese butonul de avarie in semn de "scuze" si pe toti ceilalti care cand te vad femeie la volan te cred incompetenta si incapabila sa conduci.
Insa la fiecare iesire ma inarmez cu tot curajul din lume si infrunt cu brio toti caposii din trafic.
Cam asta e. Asa ca, draga Lillee pana nu te urci la volan nu ai cum sa simti magia condusului :)))

1 comentarii:

Lillee spunea...

Asa e, ai mare dreptate...numai ca mi-e frica de mor :)

A apărut o eroare în acest obiect gadget