Social Icons

duminică, 27 iunie 2010

Leapa cu cartea!

De la Cora, cea mai noua prietena a mea de aici, pe blogspot, am primit o noua provocare. Sa povestesc despre dragostea mea pentru carti. Primul contact cu cartile a fost inca din frageda pruncie cand Mos `calae sau fratele sau mai mare, Mos `aciun imi aducea mereu carti de colorat. Tot carte e, nu? Se pune?:))) Sigur ca da. Imi placea nespus sa colorez, chiar si acum la 28 de ani pe muchie. Aveam mereu grija sa nu depasesc conturul. De fapt asta era singurul mod de a desena care imi placea, ca sa desenez eu ceva?! Neah, antitalent total sunt. Tarziu, abia prin clasa a V-a-a VI-a am inteles eu de ce usa unei case trebuie sa o desenezi la nivel cu geamurile. Ehh, e grele. Dar sa revin la carti, alea cu litere si cu mai putine desene.
La gradinita si la camin nu ne stresau cu invatatul literelor sau al cifrelor. Eu nu fac parte din generatia X, generatia "stie tot", care merge la scoala deja cu literele invatate, care stie deja sa citeasca si sa socoteasca. Eu in clasa-ntai m-am chinuit mult sa invat a scrie si a citit. Si acolo a fost primul meu contact propriu-zis cu cartile. Eram fascinata de imaginile din abecedar, care a ramas cartea de capatai a formarii mele ca om astazi. Insa timpul a trecut si Mos `calae si fratele sau mai mare, Mos `aciun au uitat sa-mi mai cumpere carti de colorat si de la an la an imi aduceau altfel de carti, carti adevarate, din alea de citit. Nu mai retin care a fost prima carte primita. Cand am primit prima data carti am fost tare dezamagita, nu intelegeam de ce trebuie sa citesc si nu sa colorez. Dar urmatorul dar cu carti a venit cu o asa-zisa scrisorica cu explicatiunea ca am crescut si eu mare, sunt la scoala si ca de acum trebuie sa ma dezvolt si sa devin o eleva culta, cu un bagaj bogat de cuvinte noi, de notiuni si cunostinte noi. Si atunci s-a produs socul, devin om mare :)))) Tare mult imi mai doream sa fiu mare si sa nu mai fiu mica, sa ii intrec pe mama si pe tata. Vise, draga mea, vise. Toc mica esti si acum:)))
Mi-a placut mult sa citesc. Citeam cartile de la scoala si tot ce primeam lectura suplimentara. Prima carte care mi-am dorit nespus sa o am a fost Minunatele aventuri ale lui Nils Holgerson prin Suedia. Am citit-o si-am rascitit-o de multe ori. O stiam pe de rost la un moment dat. M-a atras foarte mult coperta la aceasta carte
Voiam sa stiu de ce acel baietel zboara pe acel gascan? De fapt eu vazusem o lebada initial. 
De cand am inceput sa invatam gramatica m-am cam lasat de citit. M-a preocupat tare mult gramatica si am uitat sa mai citesc. Insa mosii de sfarsit de ani tot imi mai aduceau carti. Si curiozitatea, caracteristica mea de baza m-a impingea de fiecare data sa vad despre ce e vorba in cartea cu pricina. Imi formasem asa o mini-biblioteca a mea.
Deja intrata la liceu incepusem sa dau de gustul vietii. Si am cam uitat sa citesc. Dar prin nu stiu ce minune mi-am impus sa citeasc macar operele ce le faceam la clasa. Si asta mi-a ajutat extrem de mult la bacalaureat. Insa dintre toate genurile existente, nu-mi place poezia. Nu stiu de ce. Imi plac romanele de dragoste, nu cele de Sandra Brown, desi am citit si din alea pe ascuns :)))) ca nu ma lasa mama, cica nu am nimic bun de invata din ele, dar poeziile nu mi-au placut. Mi se par prea languroase si nu am rabdare sa le citesc. Recunosc nu sunt punctul meu forte.
La facultate, recunosc, ca m-am lasat pe tanjeala rau de tot. In primul an, am citit o multime de carti de arheologie, voiam eu sa devin arheoloaga :))) Si pentru ca nu imi permiteams a mi le cumpar, le xeroxam. Mai tarziu le-am vandut, ca cineva a avut grija sa-mi displaca arheologia. Nu m-a pasionat absolut deloc istoria si asta datorita profesoarei din liceu, o betiva ordinara care din nefericire mai imi este si vecina pe scara :(((. Si daca carti de istorie citeam doar pentru seminarii si examene, timpul mi-l umpleam cu alte carti. 
Am avut o perioada cand incepusem sa recitesc anumite carti din liceu si asta pentru ca mi-au ramas in suflet si mi-au placut extrem de mult.
Datorita ciobanului de Becali am inceput sa citesc cartile lui Coelho. Si recunosc ca am fost mai mult decat carcata de opera ra. Mi-a placut. Am citit cu sufletul la gura "Veronica se hotaraste sa moara". De ce? Penru ca treceam printr-o pasa super-mega proasta si am crezut ca ma pot identifica cu personajul lui Coelho si poate voi muri sau nu. Dar cartea m-a intors la 370000000000 de grade latitudine sudica si mi-am recapatat increderea in mine, in fortele mele si de atunci sanchi ganduri negre. 
Acum citesc carti de etnografie si folclor, ceea ce ma intereseaza pe mine. Vreau sa am cunostinte cat mai solide in meseria mea. Recunosc ca facultatea care am terminat-o m-a ajutat doar sa ma angajez unde lucrez acum, dar din punct de vedere al cunostintelor in domeniu=zero barat. Si de asta vreau sa fiu cat mai competenta in ceea ce fac.
Si in afara de carti de specialitate pentru meseria mea, cand prind cate o carte buna la biblioteca, precum un soricel pitit sub grinda, asa stau si o citesc. As vrea sa am mai mult timp sa citesc, dar din pacate timpul este atat de scurt si mereu imi gasesc cate ceva de facut din care sa-mi iasa un banut cat de mic pentru a ne fi un pic mai bine. 
Cam asta este povestea mea legata de carti. Si cred ca Ana are multe lucruri interesante sa povesteasca despre carti. Si Vlad cred ca are o istorie interesanta despre intalnirea lui cu cartile. Si FJ13 cred ca ar vrea sa povesteasca. :))

6 comentarii:

misha spunea...

Vero, noi sigur nu ne-am cunoscut demuuuuuult? Ca tare seamana leapsa ta cu a mea. :))
.....o sigura deosebire: cartile de acum au REDEVENIT cele de colorat :)))), numai ca nu mai sunt ale mele (si stiu ca am ramas restanta la ceva fotografii cu "operele" de arta din domeniu, ale lui Alex, ca de cand le astepti...... :)) )

Vlad spunea...

Ma bag. Sarut-mainile de invitatie.
Vlad

Veronica spunea...

Eu astept, poate intr-o buna zi iti vei aminti si de mine :)) CHiar o sa-mi cumpar creoane colorate sa ma reapuc de colorat.

CamiB spunea...

Frumos articol. Imi aduce aminte de primele mele intalniri cu cartile acum muuuuuuuuulti ani.

Veronica spunea...

Cami te invit atunci sa faci si tu aceasta provocare. Si orice doreste :)

Fetita Junglei13 spunea...

Am citit de atunci,am vazut,dar n-am avut timp de comaentarii.Mai tarziu,mai la noapte,deci s-ar putea sa trec deja in maine am sa scriu :
Multumesc

A apărut o eroare în acest obiect gadget