.....exact de ziua ei.
Am primit vestea de la sotul meu, dimineata. Inca nu dadusem drumul la radio sau TV. Cantr-o ultima zvancnire am reusit sa ma trezesc 100% cu aceasta veste.
De o ora ma uit la TV si nu pot sa cred. Speculatii peste speculatii.
Ce nu pot sa inteleg e de ce azi, de ziua ei?
Il ascult acum pe Mike Godoroja care vorbeste de sufletul artistului, de emotiile puternice ce le traieste un artist in decursul carierei lui in spatele a ceea ce afiseaza pe scena, de neacceptarea sa nu mai tii prima pagina a ziarelor. Dar nu cred ca ar fi vorba de asa ceva in cazul Madalinei. Am auzit interviul din mai cand i se citea bucuria in glas ca este mamica unui baietel, ca este iubita de sotul ei, de noua casa.
Asemeni tuturor artistilor care s-au dus, asa se va intampla si acum: se va asculta si mai mult muzica Madaline, se vor scrie pagini intregi despre viata ei. La ce folos. Ei nu mai sunt.
Consider ca trebuiau apreciati mai mult cand erau langa noi, nu atunci cand nu mai sunt.
Mi-e scarba de acesti jurnalisti care intra cu gumarii plini de noroi in intimitatea unei familii indurerate.
Ramas bun Fata cu parul de foc!
3 comentarii:
Din cate am citit s-a sinucis. Ca atare cred ca momentul a fost bine ales si nu e doar o simpla coincidenta. In opinia mea, esecurile sunt cel mai greu de suportat de ziua ta. Faptul ca s-a declarat fericita intr-un interviu nu inseamna nimic. Am vazut o statistica foarte serioasa, care arata ca oamenii care planuiesc serios sa se sinucida (adica nu istericii si hiperdemonstrativii) se comporta absolut normal pana in momentul mortii. Cu alte cuvinte suntem programati sa facem ce ne sta in natura sa facem si sa ne indeplinim toate obligatiile pana la sfarsit. Pe scurt, o persoana care vrea sa sinucida in seara zilei asteia tot isi va face cumparaturile pentru maine, se va enerva ca i-a scazut salariul, va plange ca a luat amenda la RATB si isi va programa DVD-ul sa inregistreze programele de saptamana viitoare.
Eu zic ca alegerea doamnei trebuie respectata, motivele pentru care a vrut sa moara sunt ale dansei si nu trebuie judecate. Moartea ei trebuie tratata cu demnitate si nu cu rauri de lacrimi si ochi dati peste cap (cum o sa vedem in curand la TV).
In final, teoretic vorbind nimeni nu are dreptul sa o judece, sinuciderea este o optiune viabila pentru iesirea din situatii imposibile, daca persoana respectiva nu e ingradita de aspectul religios al problemei.
Vladen
Acum cativa ani am citit undeva ca Iulie e cea mai depresiva luna si duce la sinucideri.
Nimeni nu stie ce a fost in sufletul ei,in minte ei,nici chiar apropiatii.Nimeni nu are niciun drept s-o judece,stiu,nu-i drept,probabil televiziunile inca dezbat ce si cum,iar ea de undeva ne priveste pe toti cu mila.Pacat ca multi abia acum si-au reamintit de ea.
Dumnezeu sa o odihneasca,iar familiei sa-i dea puterea de a trece peste.
Nu o judec, departe de mine. Pur si simplu dimineata nu intelegeam de ce tocmai de ziua ei. Dar de fapt ea a transmis un mesaj tuturor celor ce o cunoasteau.
Citeam undeva o barfa cum ca ar fi aflat ca are cancer, dar totusi moartea nu e o solutie. E parerea mea si mi-o asuma: nu vad in moarte o iesire din ceva ce ne pare fara scapare, fara iesire, fara solutie. Totul sta in puterea noastra de a depasi aceste momente absolut halucinante pentru existenta noastra.
Vlad, as vrea sa te contrazic un pic. In tineretea mea plina de suisuri si mai ales coborasuri, am avut 2 incercari de a-mi incheia socotelile cu viata. Si de ambele dati am realizat ca de fapt nu moartea imi rezolva problema, sau ma scotea din starea de totala depresie, de negare a mea ca persoana. M-am dus sa mi se spele matele ca ingerasem niste pastile, iar a doua oara mi-am luat streangul din gata. Si acum nu mai am nici un gand de asa ceva. Si niciodata pana acum nu m-a mai batut acest gand, de a renunta la viata mea, asa cum este ea.
Trimiteți un comentariu