Menu-ri de dieta

Reiau :))) 

Postarea am scris-o aseara, frumos, cu poze, insa la final, Mariuca s-a  trezit plangand si cat am lasat laptopul pe pat s-a dus tot. Am apasat eu o combinatie halucinanta de taste si dusa a fost postarea mea. Era salvat doar pagina goala, caci pana am linistit eu copilul si l-am readormit, s-a salvat nimic :))

Cum spuneam, de undeva de sus sau de jos, mi-a venit cheful de dieta. Si ma tine, inca. Sper sa ma tina cat mai mult. Am ales regimul disociat pt ca pot sa mananc ce vreau, in limitele bunului simt, nu pana pocneste matu. In fiecare zi am altceva la masa si pot sa imi diversific menu-rile cum vreau. 

Si cam ce mananc eu? In ziua de lactate si branzeturi m-am desfatat cu o bucata de cas de oaie cu busuioc si putin-putin ulei de masline. E prea bun, ca e de la tara!

Asta e un pranz. Si va jur ca nu ma infometez. 

Mai pe seara am frecat niste branza de vaci cu usturoi, am adaugat si putin busuioc. Nu aveam cum sa pozez asa simplu, drept pt care am apelat la niste "barcute" de gogosari

5 barcute din astea si cina a fost mai mult decat suficienta. 

Cand trebuie sa mananc legume, nu ma feresc sa mananc salate. Cu ce am, cu ce iese.

Mai jos e o salata cu rosii, castraveti, gogosar, care s-a dovedit a fi foarte iute, ceapa, sare si ulei de masline. Nu pun ulei in cantitati industriale, pun cat sa ii dea un strop de luciu :))

Din portia de mai sus am mancat si la pranz si la cina :)))

Ce mi-a placut mie extrem de mult, intr-o zi de legume si fructe, am pregatit niste legume la cuptor in oala de lut, facute la foc mic, in tihna, nu grabite.

Inainte

Si dupa vreo 2 ore si jumatate de stat la taclale in cuptior :)))

Gustul??? Senzational. Nu prajeala, nu ulei, totul in suc de rosii. Cu putin busuioc pe deasupra e nebunie curata.

Cam cu bunatati din astea tin eu regim. Si bucuria e mare cand vad ca acul cantarului s-a mai dus in jos. 

O sa mai revin cu asemenea bunatati!

La fix!

Am deja o saptamana si cateva zile de cand tin dieta. E banalul regim disociat cu care eu ma impac foarte bine. L-am mai tinut si in tinerete, nu ca acum as fi tare batrana :)), m-am impacat super cu el, am slabit foarte frumos. 2 luni am tinut strict, dupa care alte 2 luni am inceput incet incet sa le combin.Rezultatul final a fost de -16 kg. 

Am terminat cu alaptatul, care pe mine una nu m-a slabit deloc :((, am asteptat poate imi vine cheful, am tot sperat sa ma intalnesc cu motivatia, mi-am dat intalnire cu vointa si nimeni nu a aparut la intalnire. Esec total!

Pe zi ce trecea ma enervam si mai tare. Si am zis:"Taci, ca acum ii de mine. Eu cand ma enervez, mi se pune pata, ca-s si dintr-o bucata asa eu si cine stie, poate ma apuc si eu de vreo dieta ceva, ca ele de mine mai greu" Dar ti-ai gasit, retete si retete mi se perindau prin fata ochilor, gusturi care mai de care mai sofisticate gustam in sec. Deci  nu e de mine! Dar nici asa nu ma mai suportam. Si cad la pace cu mine sa mai incerc mai tarziu, poate cine stie, vreo minune se intampla. Ma amageam mereu si mereu ca trebuie sa gatesc pt copil si pt sot si, ca dupa nastere am devenit extrem de pofticioasa si de doritoare de a experimenta diverse si uite ca de asta nu pot tine eu dieta. Ete fliosc Marie!!! Scuza care ma acuza :))

Si uite asa ma invoiesc cu mama intr-o lune dimineata sa vina sa stea cu Mariuca, ca sa pot ajunge sa imi fac niste analize. Imi fusese rau si asta o alta scuza. Cred ca eram nealimentata corespunzator :)))))))))))) Si atunci s-a intamplat. Cand am venit acasa am refuzat sa mai mananc ce era si m-am apucat sa imi pregatesc ceva pt ziua de dieta. Si faza ca nu am ce-mi trebuie pt dieta era o scuza imbarligata. Si uite asa, usor-usor se mai duc din multele kilograme in plus si la oferta. Vrea careva? Simte cineva nevoia de kilograme in plus?

Si dandu-ma pe diverse site-uri si site-ulete, vorba cuiva, am dat peste blogul ei la care sunt abonata si il citesc. Iar ultimul ei articol a venit la marele fix. Oare nici astrele nu au vrut sa ma ajute?

Oricum cu ajutor astral sau nu, am reusit sa ma urnesc din loc in lupta cu kilele multe. Si culmea, nu am scop, nu am motivatie. Pur si simplu, asa mi-a venit. Cam greu, dar bun ca a venit si acum! Decat niciodata!

Suzi dependenta

Mariuca e dependenta de suzi. Nu exista viata fara suzi. Afara, in casa, la joaca, pe oala, ori s  unde trebuie sa fie suzi. Iar eu am prins o ciuda pe aceasta suzi de nu mai pot.

Primul contact cu suzi l-a avut la 2 saptamani de la nastere. Intr-o seara, in care plangea de ziceai sa ies plamanii afara. Sotul le-a facut cunostinta. Eu am fost mereu contra, desi EU am cumparat una, in caz de... Si uite ca a venit cazul :)). Si nu la mult timp Mariuca mea s-a apucat de supt si la san. Era sa o ridic pe suzi la rang de sfanta. Sa o pun langa icoana.

De atunci si pana acum am tot schimbat cateva suzi. Pe unele le-am pierdut, una chiar in avion :))

Avusese o vreme cand o mai lasa, statea cu orele fara ea, cerand-o doar la somn. Chiar si dupa ce s-a intarcat singura am avut perioade lunge, ore ma refer, in care suzi nu exista. Insa de vreo doua saptamani, sa fie, didi in sus, didi in jos, did la stanga, didi la dreapta, didi=suzi. Si daca nu e didi, e apa. Si daca nu e apa, e didi si uite asa trec zilele noastre intr-o didi si o apa continua. 

Daca doarme si realizeaza ca nu o mai are, se ridica si mai nou, nu si-o mai cauta, ci plange pana vine careva, adica eu, si i-o bag in gura. Si de multe ori o las sa si-o caute, dar ea plange si mai tare.

Are iesiti deja toti cei 8 dinti, 4 masele. Umflaturi de la canini nu se vad. Dar mereu si mereu o cere pe "didi". 

Daca as mai fi alaptat-o, i-as fi scos-o. Dar asa cum s-a lasat singura de san si eram ferm convinsa ca imi va fi foarte greu sa o intarc, asa as vrea sa cred ca o va lasa si pe didi. Numai ca ea o vrea mereu si mereu.

Fluturasul a zburat

"Fluturas nu mai ai aripioare,

Domnul conte ti le-a retezat!"... sau in cazul nostru, doamna asistenta ti l-a scos.

Cum scriam o postare in urma, Mariuca a fost bolnava. S-a vindecat, sper, acum astept sa treaca perioada de pauza si sa refacem diverse analize sa vedem de am scapat de e-coliat sau nu.

Si cat a facut tratamentul i-a fost pus la mana un fluturas, celebrul fluturas, pe care am observat ca majoritatea copiilor refuza sa le fie pus, dar mai apoi se indragostesc de el.

Cu timpul si Mariucai incepuse sa-i placa "la udat fluturasul", caci, daca nu stiati, cand este administrat ce e de administrat pe vena, atunci se uda fluturasul sa prinda puteri, sa i se faca aripile mai frumoase si mai lucioase :))) Prosteala pe fata! Dar trebuie, ca de nu, e vai si amar de coco-steaua lor! 

Duminica seara a fost ultima udare de fluturas, drept pt care trebuie sa pregatesc copilul pt despartirea de fluturas. Si cat am urcat cele 5 etaje pana sa ajungem in sectie de pediatrie, i-am explicat Mariucai despre zborul fluturasului. Ca s-a facut suficient de mare sa poata zbura singur, ca doamna ii va mai pune o singura data apa sa ii ajunga si apoi nu va mai sta pe manuta ei.  A stat cuminte, a avut loc procesul de udare si cand sa zboare, uite ca ea nu mai voia sa zboare. A cam jelit dupa el, dar usor-usor a inteles ca el trebuia sa zboare la mama lui. 

Pana una alta, inca mai imi arata manuta si imi spune ceva inca nedescifrabil. Insa ridica manuta sus, semn ca fluturasul a zburat!

Prima spitalizare

Nu stiu cum se face, dar in ultima perioada s-au cam tinut lant de noi problemele de sanatate. Am inceput cu febra mare, apoi infectie urinara cu e-coli si am continuat cu varsaturi. Si toate ni se intampla cand suntem singure acasa. Parca e un facut, dar asta ma intareste foarte mult pe mine si imi da o putere magica de undeva dinauntru.

Marti am plecat sa facem diverse cumparaturi, iar in drum spre casa Mariuca a varsat. Prima data putin, s-a speriat groaznic, tremura si a adormit. Am spus ca poate ceva nu ii picase tocmai bine la stomacel de la masa de pranz, deja incepusem sa derulez in minte ce mancase, ce bause, a vomat si acum s-a linistit. Dar de unde, la vreo 30 de minute vad in carut o adevarata fantana arteziana. Nu stiu daca m-am panicat, nici timp de reactie nu am avut, nu stiam cum sa o scot mai repede din carut sa nu se innece. Eram harcea-parcea amandoua si carutul solidar cu noi. A inceput sa planga foarte tare, voia doar in brate si sa doarma. Intr-un final am ajuns acasa unde a continuat sirul de varsaturi. Faza proasta e ca nu voia sa bea nimic. Tot ce ii dadeam, varsa. Era si foarte somnolenta, cauta numai sa doarma, nu coopera deloc. La un moment dat statea cu ochii intredeschisi si atunci, cred, m-am cam panicat. Nu stiam daca doarme sau era treaza si nu reusea sa isi tina ochii deschisi. Parca era in coma. Si am actionat. Am sunat la 112, stai si detaliaza unde vrei, adresa. Ma preia telefonic Serviciul de ambulanta si sa stam de povesti: cate varsaturi, febra, cum sunt scaunele, unde vine adresa, intrarea prin gang, explic ca la strada si ma intreaba iar daca intra in gand. Intra tu unde poti, numai trimite-mi o ambulanta mai repede ca, copilul meu e rau de tot. Stau relativ aproape de statia de ambulante, vreo 10-12 minute de mers lejer, la pas. Ei au facut cu masina vreo 20. Am coborat cu Mariuca, desi la telefon mi s-a spus ca va urca asistenta sus sa vada starea copilului. De unde atata boierie pe capul meu! Sa cobor cu copilul la masina! Spun ce s-a intamplat, nu bea apa, nu coopereaza si imi spune ca a varsat de la antibioticul ce-l lua pt infectia urinara. Ajungem la spital si aici incepe partea frumoasa.
Tanara din triaj era semi-adormita, probabil o furase somnul in camera din spate. Stai sa-si revina, ne recunoaste, dar nu stie de unde sa ne ia. O luminez sa isi aduca aminte ca poate se misca ceva mai vioi, copilul meu dormea sau altceva grav se intampla cu ea. Sa faca foia. Dar nu anunti doctorul?? Aaaa, nu acum, dupa ce termin foia. Futu-i ma`sa de foaie! Eu vin cu copilul semi-lesinat si tu ma pui sa stau pana faci tu o foaie de internare?? Da nu poti sa anunti doctorul intai si apoi sa faci foaia? Sau nu esti suficient de apta sa faci doua lucruri in acelasi timp? Un pistol de aveam, ii zburam creierul. Si stau sa scrie adormita. Aaaa, dar uite ca ati  mai fost! Faaa vaco, acum 2 minute ti-am zis ca am fost! Tu dormi in papuci???? Scoala! Sa o trezesc, nu pe ea, ci pe Mariuca, sa o cantareasca? Imi venea sa-i dau cu cantarul in cap. Jur! Trezesc copilul sa o cantareasca ca altfel nu termina foia sulii si a aventurii si nu il cheama pe medic.  

Cu chiu, cu vai a terminat foaia. Suna infirmira sa coboare. Nu de ea am nevoie, ci de medic. Intr-un tarziu il suna si pe ciufutnic. Coboara Maria sa doctorul Lupu. Eu deja cu nervii pusi pe sarma, el intr-un calm nesimtit. Reiau cele intamplate in cursul zilei, ii spun ca suntem sub tratament cu antibiotic pentru.... Cine ne-a dat antibioticul? Eiii aici e aici. Mancatoria de cur e la cele mai inalte cote. Nu pot sa descriu mimica fetei lui la auzul medicului ce ne-a prescris antibioticul, oricum nu  era de bine. Ca i-a picat copilului greu antibioticul. Ei sa mori tu! Chiar asa? Da` a baut antibiotic pana i-a cazut greu? Mariuco, data viitoare sa fii mama mai precauta cu antibioticele astea, sa nu-ti mai pice mama greu la stomac.
Trageam de mine sa raman calma. Ii stiu reputatia de doctor nebun si tampit la creier. Vede copilul si se apuca de scris. Macar a avut bunul simt sa ma lase sa stau jos, deja coloana mea incepea sa cedeze de la stat in brate cu Mariuca. 

Si cum se gandea el ce sa scrie si cum sa scrie, ma pune sa ii povestesc de cum a facut ea febra prima data si nu a cedat sub antitermic, cum am avut "curajul nesimtit" de a sta acasa cu copilul febril cu 40.8. M-a desfiintat complet ca mama, ca femeie, ca persoana. Imi muscam buzele sa nu scap vorbele afara din gura. Nu stiu de unde si cine mi-a trimis o doza de calm si i-am explicat ca eu nu dau antibiotic asa dupa ureche fara a sti EXACT cauza. "Sunteti iresponsabila!" Am vrut sa sar la jugulara lui, va jur! Daca aveam cutit, ii dadeam drumu la sange. Cum duhania ma`tii ai tupeul sa imi spui asa? 

A scris el juma` de pagina, parafeaza, semneaza si pleaca. Am avut totusi bunul simt sa las sa-mi iasa printre dinti un "multumesc". Ne preia infirmiera si plecam pe sectie.

Aici am dat de niste doamne foarte dragute. Isi reamintesc de noi de cand am fost sa-i fac analize. Si acum iar analize! Iar plansete cu lacrimi de croncobazaur. Era in jur de ora 23 si un pic. O liniste deplina! Asta pana cand a inceput sa planga Mariuca. Mai tarziu am realizat ca fata  mea plange fin si delicat! Exista si mai rau de atat. I-au pus vestitul fluturas la manuta, pe care doamnele cu halat alb sa il ude la 6 si la 8 ore. 

Deci care va sa zica, domnu` doctor, ne-ati scos antibioticul nostru, Cedax si ne-ai bagat dumneavoastra doua? Cefort si gentamicina. Pai bine doctorasule, dar asa stii matale a trata copiii? Sa ii indopi cu antibiotice? Te-ai razbunat cumva ca nu am venit la spital cand avea febra 40.8 ca erai tot tu de garda si stiam ca ma vei interna?? Ardealu`ma`tii! Sau ca nu ti-am dat bani inainte, asa ca la curve. Ca numai pe alea le platesti intai si apoi iti presteaza serviciile.

De la 23.30 pana a doua zi la 17.50 Mariuca a stat in continuu in perfuzii. In salon mai erau copilasi si asa ar fi vrut sa se joace cu ei. Striga mereu: cupii, cupii! Si ei veneau si o vedeau si ei mititica asa se mai bucura. Mi se rupea inima in mine cand o vedeam cu manuta cu atela legata de pat, sa nu isi traga fluturasul, sa stea cu manuta intinsa sa poata curge perfuzia mai usor.
Am gasit ingaduire si intelegere la pediatra la care mergem noi, era de garda si ne-a permis sa mergem acasa, numai sa venim la tratament. Am convenit cu doamnele asistente asupra orelor la care sa venim si duse am fost. Nu mai vrem spital in veci. Atat timp cat nu e nimic grav, care sa necesite internare, ne tratatm ACASA.
Nici acum nu stiu diagnosticul cu care am fost internate. Probabil il voi afla la externare. Ca pacient nu ai voie sa stii de ce si pentru ce esti internat. Ai venit, stai, indoapa-te cu antibiotice si cand isi aduc aminte si de tine, poate vei pleca acasa.
Analizele erau varza datorita starii de deshidratare in care se afla. Le vom repeta dupa cateva zile de pauza de la terminarea tratamentului cu antibiotic.
Si cum scria o buna amica pe FB, "Cand copilul e bolnav, lumea mamei se sfarseste brusc". Si in acest sfarsit brusc trebuie sa iti gasesti resursele necesare sa fii tare si puternic, caci ei se bazeaza mereu pe noi, MAMELE. Cel putin cat sunt mici.
Iar in Romania lui cur prajit, intai facerea hartiilor primeaza si apoi daca nu mori te baga cineva in seama!