Din nou

Azi am ajuns iar la Primire urgente chirurgie :(((
Eram la tara, ceva banal. Voiam sa punem niste ceapa, cam tarziu, dar asa avem noi timp. Miru era in grija bunicii si dintr-o data plange din nimic. Nimic nu voia, doar sa planga. Buni nu reuseste sa o linisteasca, asa ca intervine MAMA. Dar observam ca isi tine mana, tot stanga, de-a balalau pe langa ea. Incerc sa o ridic. Si plange isteric. Echiparea si la spital.
Ajungem si suntem anuntati ca domnul doctor ortoped, culmea acelasi ca la evenimentul trecut, este plecat la contra-vizita. Si suntem poftiti AFARA ca si asa copilul este linistit. In secunda urmatoare Mariuca a izbucnit in plans. Am iesit spunand ca mergem sa plangem pe hol, ca acolo e camera de primire urgente. Dar pana sa ies, rog totusi sa fie anuntat doctorul, ca poate dupa contra-vizita merge si sa fumeze o tigara sau mai stiu eu  ce si eu nu vreau sa-mi tin copilul in chinuri pe HOL. Foarte iritata duduia imi tranteste ca o sa-l anunte.
Ies cu copila plangand si asteptam. Ma simteam ultimul om de pe pamant. Eu, mama ei, nu stiam ce i s-a intamplat copilului meu. Vedeam in fata ochilor scenarile groazei: ca vin cei de la protectia copilului si ma decad din drepturile parintesti. Logic, exageram, insa in momentele alea judecata  mea era praf. Ma gandeam ca vine medicul si normal ma va intreba ce s-a intamplat si eu voi sta si ma voi uita ca vaca la poarta noua si o sa ridic din umeri si o sa-i spun :"Nu stiu!" Cum dracu sa nu stii ce i s-a intamplat copilului tau?
Pt mine Miru inseamna TOT. Nu mai repet, nu mai zic nimic, doar ca nu imi pot ierta sa nu stiu ce i se intampla. Mai ales ca sunt in zona. Stiu, o sa ziceti ca se intampla, OK. Dar eu nu stiam cum de s-a ajuns iar in situatia asta. Iar buni se uita la mine. Nu pot sa descriu ce era in sufletul meu. Dar va pot spune ca eram un vulcan gata sa erupa. Lava era in varful buzei, dar ceva de undeva a potolit-o.
Sincer il apreciez pe acest doctor, Ciocarlea se numeste. Este unul dintre putinii medici care isi face datoria fara sa se uite daca te cauti in buzunar sa ii dai o atentie. Si-a amintit de noi, mi-a zis el ce si cum s-a intamplat. In tot acest timp acceptam orice de la oricine numai sa-mi vad copila bine. Momentul fixarii a fost iarasi groaznic. Lacrimi care imi strapungeau inima, fiecare lacrima era un pumnal infipt in inima mea.
Asa am aniversat azi 1an si-o luna :(((