Muma sau ciuma

Pe unul il strangi in brate, il iubesti, ii zambesti si-ii spui "Baiatul mamii", de altii ti-e indiferent, iar pe unii nici sa nu-i vezi. 

Spre bine

Asa cum scriam in postarea anterioara, micuta mea domnisora a fost bolnavioara. Am facut analize si alte investigatii, concluzia: infectie urinara cu e-coli. De unde si cum ma`sa l-a luat nu pot sa imi dau seama.. Pe cine intrebi nu iti da un raspuns ferm si clar, toti iti spun ca poate de colo, poate aia sau ailalta. Si cum in globul de cristal nu pot sa o pun si sa o cresc, ii administrez antibioticul o data la 24 de ore si vedem cum va mai fi.

Oricum Mariuca incepe sa redevina ea, o zvarluga zvapaiata, care acum e sus, acum e jos, acum e in camera, acum scoate formele de briose din dulapul din bucatarie, ca mai apoi sa traga dupa ea sticlele de 5l cu apa din baie. Sincer, nu-mi place sa o vad bolnava, e apatica rau, nu rade, nu are chef de nimic, mai scurt e ciufutica naspa. Mai bine sa stau cu ochii in 4 si mari cat cepele dupa ea. Mai bine ii spun de fiecare data ca nu e voie cu recipientul de Cif ca face buba-buba si mami sufera, decat sa ii pun termometrul la jumatate de ora sau o ora sa vad daca i-a scazut sau nu febra. 

Suntem pe Cedax timp de 7 zile, facem pauza si apoi repetam urocultura. 

Dar ce ma bucura e faptul ca i-a revenit pofta de mancare. Sincer nu ma asteptam ca acest apetit sa revina asa de repede si atat de in forta. Mai sa scap copilul in foamete pana era gata masa. Am inceput sa o las sa manance singura. Nu conteaza ca se face de nu o mai vezi, important ca reuseste sa duca si la gura. Mai intervin si eu cu cate o lingurita-doua sa fiu sigura ca are ceva in stomacel, restul e CANCAN :)))

Antibioticul, cheia succesului.

Din pacate sau din nefericire am ajuns iar la spital. Prima data, sa vedem daca cauza unei febre de 39,1 este sau nu vestitul "rosu in gat". Si asta pt ca febra nu scadea, iar Mariuca imi arata destul de des limba. Nici nu mancase in ziua cu pricina, doar apa, nici lapte, nici nimic. O vad doi medici, nu otita, nu rosu in gat, primeste reteta si plecam acasa cu indicatiile de rigoare cu privire la antitermice, impachetari si restu`, in cazul in care fabra nu cedeaza. Ma uit pe reteta, antibiotic. Nu cumpar, nu-i dau. Nu vreau! Am dat o singura data si nu mai imi trebuie. Si acum regret ca nu am cugetat mai mult la momentul respectiv. Am decis ca antibioticul sa fie ultima varianta in caz ca toate celelalte remedii nu imi vindeca copilul. Nu dau antibiotic fara sa stiu clar pt ce il dau. Seara face 40,8. Sa inlemnesc pe pat si nimic altceva. Apelez la supozitoarele de novocalmin, dezbrac copilul la pielea goala si sa dansam in hora. Am iesit pe balcon sa se mai racoreasca. Nu suporta sa o ating. Nu lapte, doar apa si iar apa. Bun ca se hidrateaza.

Al meu sot cica daca mergem la spital. Si ce sa fac? Ca ce ii fac eu ii fac si ei. Doar daca ii pun o perfuzie in plus pt hidratare, dar ea cere apa, asa ca, stam acasa. Plus ca spitalul la noi acum e varza. Nu stii la ce etaj esti si in ce sectie. Cica se modernizeaza. Un praf si o nebuneala ca mai bine stai acasa.

Dimineata febra trecuse, a reusit chiar sa si manance putin. Prinde Mariuca mea ceva curaj, iesim afara, ne hlizim, dupa somnul de pranz, iar 38.5. Deja gluma se ingrosa rau, asa ca trebuie sa iau masuri. Decid sa-i fac niste analize sa vad cauza exacta a acestei febre care creste ca nebuna, scade, se mentine si apoi iar ne arunca termometrul in aer. Asa ca ieri dimineata, cu mic, cu mare, ne infiintam la spital. Spunem ce si cum, ne cauta la catastif, si ala de mana si ala electronic si vede tanti ca am primit printre altele si antibiotic. Si ma intreaba foarte zambitoare si sigura, daca am inceput sa ii dau. Raspuns frumos si cat pot de calm ca nu. Si de aici se declanzeaza furia. "Cum sa nu ii dati antibiotic? De ce nu i l-ati dat? Ca poate ii trecea". Intr-un calm de nu stiu unde l-am gasit, raspund ca apelez la antibiotic doar atunci cand altceva nu merge si plus ca eu nu dau copilului antibiotic asa de dragu` lelii, fara sa stiu exact ce are. Si furia de dezlantuie iar."Ca, de ce nu am dat? Ca ii scadea febra! Ca asa facem noi mamele, ne credem mai destepte decat medicii. Ca daca medicul a prescris, eu trebuia sa-i dau." Pai de la ce face febra? intreb si eu ca o mama curioasa? Nu se stie de la ce, dar trebuia sa dau antibioticul. Plec. Astept sa vina medicul, cu ea am ce discuta. Fata in fata cu  medicul spun cat se poate de clar si frumos ca am refuzat sa dau antibioticul fara sa stiu exact pt ce il dau. Si nu mare imi fu mirarea sa vad ca si doctorul imi impartasea ideea. Dar mi-a scris antibiotic ca asa e in trend. Ca mamele prefera antibiotic, sa scada repede febra, copilul sa-si revina mai rapid, sa-si reia somnul linistite. Chiar ele insele vin si cer direct antibiotic, fara alte variante mai usosare. Eu nu sunt asa. Prefer o noapte alba in plus, dar sa stiu exact pt ce dau antibiotic. Si daca e cazul sa dau, daca nu, nu bag pastile si siropuri degeaba. Matracuca care mai avea un pic si stergea cu mine pe jos, ca de ce nu am dat antibioticul daca tot mi-a fost prescris, mai avea putin si isi inghitea limba. 

Nu pot sa inteleg cum unii iti baga pe gat antibiotic fara a sti exact cauza unei febre atat de mari care acum scade, acum urca. Nu conteaza ca e rosu in gat, ca e otitaa ce poate fi tratata usor cu altceva mai usor, tu sa-i dai copilului antibiotic. 

Ne-au iesit doar o parte din analize, mai asteptam altele. Si se pare ca undeva e infectie. Anumite chestiuni au valorile nasoale, ceea ce indica infectie. Asteptam si restul rezultatelor si sa vedem ce luam. Pana atunci Mariuca ba doarme la buca goala, ba imbracata.

Operatiunea olita

In cartile de specialitate si mai putin de specialitate s-a varsat multa cerneala despre perioada optima de a invata copilul cu oala. Bunicii, rudele si restu au pareri care mai de care mai "minunate" si mai ciudate. Treci printre ele si alegi ce e mai bine pentru tine si copilul tau.

Prima data, Mariuca a facut cunostinta cu olita pe la 8 luni. "Asa tarziu??", se minunau multi. Da, tarziu, devreme, atunci am vrut eu si a acceptat si copilul. I-a placut, a stat, uneori facea, alteori nu. Ii dadeam mereu jucarii in jurul ei, sa ii fac sederea cat mai placuta. Dar se pare ca nu era maxima nevoie de obiecte auxiliare. Fata stia ce avea de facut. 

Si-a pastrat simpatia pt olitia. Dupa fiecare trezit o asez frumos, dam la "sine"(desene), povestim ce se intampla. Acum, uneori o fura atat de tare peisajul, are si cui semana, si uitata sta pe oala. Cand o ridic are funduletul rosu. Dar nu riposteaza, nu vocifereaza. Are si momente cand nu vrea, o las in legea ei si revin cand s-a mai calmat.

Si daca tot suntem asa prietene bune cu oala, lumea din jur, dai sa o dezvat de pampers. Sincer cred ca e cam mica, 1 an si 5 luni. Nu se cere! Cica sa o invat. O invat, dar ea nu vrea. E berbeaca, asa mi-am dorit-o. Cica sa o las doar in chilotei si daca se simte uda, nu ii va placea si se va cere. Nope! Senzatia de ud ii place maxim si nu o deranjeaza deloc. Deci asta nu functioneaza la noi.

Dar important e ca avem un ritual. 

Saptamana trecuta s-a iritat urat de tot la pasa. A dat in carne vie, cum zic batranii. Cremele nu-si faceau efectul. Ce sa fac, cum sa fac? Si imi amintesc de ce i-a zis medicul nostru de familie verisoarei mele, sa o las fara pampers. Bun! Si ce facem cu oala? Supriza! Copilul meu striga la mine "Caca!" si punand-o imediat facea. Chiar si cativa picuri, dar erau acolo. O ustura teribil bubuta. Nu am reusit sa salvez toti pipilicii, au  mai ajuns si in chiloti, dar rar. Insa, odata cu vindecarea bubutei, uita sa mai zica. Am avut si surprize mai putin placute si urat mirositoare. O data mi l-a adus in mana sa mi-l arate ca ea a facut. Am crezut ca lesin de ras. Nu a dus la gura. La al doilea incident a calcat in el. O sa aiba noroc!

Acum bubuta e vindecata complet si Mariuca a uitat sa se mai ceara. Face uitandu-se in ochii mei si zambindu-mi. O intreb de ce nu s-a cerut, de ce nu a zis, rade si pleaca. Ce sa-i fac?  

O mai las cateva ore pe zi fara, dar nu prea mai vrea. Cica sa insist? Cum? La ea cu insistenta mai rau faci. O pot face sa nu-i mai placa deloc. Stiu sigur si precis ca nu se ma marita cu pampers la fund, dar acum refuz sa o chinuii cu cerutul. Cere altele oricum!

O sa mai incercam mai tarziu!

Mai traim

Salutare natiune! Suntem aici, traim, crestem, mancam, cand mai bine, cand mai prost, ca nah, nici vremea nu e mereu stabila. Suntem mereu intr-o continua miscare, mereu in cautare de ceva nou, sa mai descoperim ce nu am descoperit. Avem un dusman declarat: TIMPUL. Nu ne ajunge sa realizam cand creste acest copil minunat. 

A inceput sa vorbeasca si pe romaneste, dar la baza tot chineza e. Spune cat se poate de clar "copii", cu un accent grav de "o". E fascinata de copii, ii iubeste, ii mai si pocneste, posibil tot din iubire. Azi, spre marea mea uimire a reusit sa spuna "banani". Nu stiu cum, de unde, dar era sa lesin cand am auzit. Indiferent ca vrea sa iti dea ceva sau sa ii dai, ea spune "na". O sa zica si "ia", sunt sigura, dar mai astept. Spune "baii" cand e timpul sa ne imbaiem, spune "caca" chiar si atunci cand vrea sa faca pisu. Nu se cere mereu la oala, dar reusim cand si cand sa mai salvam cate ceva.

E prea comica cand isi ia pernele si spune "nani". Nu adoarme singura, musai sa fie cineva langa ea. Ma topesc precum untul la 1000 de grade cand se intoarce catre mine si ma ia de gat sau de mijloc. 

Am demarat operatiunea cresa, sper sa ne reuseasca si sa se adapteze si la cateva ore fara mine.  Nici la buda nu pot sta singura, nici baia nu-mi tihneste. Mereu si mereu ma striga "Mama!!, Mami!" si mereu cu accent cat sa ma topesc cand o aud. E santajista, te face la sentimente pana obtine ce vrea. Are adevarate crize de personalitate, plange si tipa, se da cu fundul de pamant, cand nu ii este permis sa faca ce vrea. ea crede ca nu exista "NU", dar se pare ca se inseala. 

Aici gasiti cele mai recente poze cu noi!