Social Icons

joi, 28 februarie 2013

Ma fac rea!

Nu se mai poate! Esti bun, esti luat de prost! Sa incercam si cealalta varianta, cea rea! Vedem ce-o iesi!
Eu sunt un om civilizat in trafic. Nu iau fata nimanui, ma deplasez regulamentar, dau prioritate, nu-mi fortez norocul, parchez acolo unde trebuie fara a bloca pe vreo careva. Fac foarte urat cand ma sicaneaza vreun mascul in trafic, cand imi ies in cale, crezand ca daca sunt femeie merg in reluare sau sunt mai inceata. Nu sunt eu pilot de formula 1, dar nici a mort nu merg. Sa n-o ma lalaiesc aiurea, sunt un conducator auto normal in trafic.
Am renuntat la autobuz si folosim masina, daca tot o avem. Mariuca inca nu are rabdarea necesara sa astepte in statie, inca nu intelege ca mai trebuie sa mai mergem 2 statii si apoi coboram cand ea VREA sa coboare cand s-a oprit autobuzul; are momente cand vrea sa o duc in brate, iar eu deja sunt pomul de Craciun, decorata cu fel si fel de plase, sacosele, ghiozdanele. 
Marti, dupa ce isi rezolva treburile, Mihai mi-a lasat masina undeva in centru, regulamentar, fara sa incomodeze pe nimeni. Am luat copila de la cresa, era foarte frumos afara si am mers pe jos. Redescoperim mersul pe jos! Si cum mergeam noi din balta in balta, ajungem intr-o zona de unde puteam sa ne reperam masina, blocata de o alta. Dar cum noi nu mergem de sa ne ia radarul, m-am gandit ca o sa apara proprietarul si noi o sa plecam linistite la ale nostre treburi. Intr-un final ajungem la masina, nici urma de proprietar. Eh, o sa vina. Doar e constient ca a blocat o alta masina. Mi-a placut ca a apasat butonul de avarie! Pai daca ai avarie, unde esti? Sau tu esti avariat la bunul simt?! Si dau un claxon! Iar lumea se uita ca la urs. Dar insist, ca poate aude omu si isi aduce aminte ca si-a lasat masina aiurea.
Deja ma uitam dupa vreun politist local, de ce nu, unul de la rutiera. Dadeai cu pusca si nimeni nu era in centru. Si cand nu ai treaba cu ei, te impiedici de lesurile lor. Si mai dau 3-4-6 claxoane ca poate se scoala omu de pe buda. Atat eu cat si Mariuca ne pierdeam rabdarea. Dau copila jos din masina si asteptam. Si cautam cu privirea orice fiinta in 2 picioare mergatoare care sa-si urneasca masina din loc.
Il sun pe al meu sot si il intreb ce se intampla daca sun la politie, copila deja plangea, rabdarea mea era nervi maximizati. Si cum vorbeam la telefon, un brebenel tamp rasare cu ochii holbati intr-un telefon. Face cativa pasi, se opreste, butoneaza iar telefonul, copila plangea si mai tare. M-am rugat la toti sfintii sa nu fie el, ca sterg cu el pe jos la cati nervi aveam. Si el era. Culmea nesimtirii s-a oprit in spatele masinii si si-a mai butonat de cateva ori telefonul. L-am facut albie de porci. Am sters toate cocinele cu el. Regret amarnic ca nu am sunat din prima la politie. Mai ales ca 2 masini departarea de a mea erau locuri goale de parcare, care pe toata perioada asteptarii noastrte si inainte, nu au fost ocupate.
Asta e masina brebenelului tamp, nesimtit si ipocrit! Daca il cunoasteti, spuneti-ii ca i-am urat numai de bine. Data viitoare il pun in bataia pustii. Oricum nu va mai fi nici o alta data viitoare in care sa astept. M-ai blocat, chem militia sa te amendeze. Imi pare rau pt tine, dar de mine mi se rupe sufletul. Asa ca, aveti grija pe cine blocati, sa nu fiti amendati!

luni, 18 februarie 2013

Si daca tot e luni si iarba nu creste, cat savurez o cana cu ceai sa mai scriu ceva. E asa, o chestie, pur personala. Un naduh, Ca ma termina de creier prostimea. Cine i-a inventat pe prosti? 
Nu am de ce sa imi cer scuze, insa exista multi prosti pe lumea asta. Si nu ii doare frate. Ca nesimtirea si lipsa de bun simt nu doare. La ei e ceva firesc, face parte din structura ADN-ului.
Eu stiu asa. Si nu stiu daca e bine sau rau, dar cand traiesc si imi desfasor existenta :)) intr-o colectivitate, ma dau cu lumea, cu majoritatea. Dar altii, nu. Mai catari decat asinii si mai inganfati decat prostii fuduii sa nu mai fie nimeni. Doar ei si atat. Ca prostu pana nu-i si fudul, parca nu-i prost destul.
Nu-mi place deloc sa fiu codasa codasilor. Sa ma astepte o lumea intreaga pe mine, sa ma termin de fasait.  Ca asta imi gadila mie orgoliul de sub cur. 
Am depasit faza de pus la suflet, dar ma scoate din sarite fudulia prosteasca. Ma zgarie pe retina. 
Dar cum am zis mai sus, prostu pana nu-i si fudul, parca nu e prost destul. 
Si in loc de incheiere, ofer spre didicatie tuturor paduchilor societatii asta
"Cu prostu nescolarizat
Te lupti putin si ai scapat.
Dar duci o munca colosala
Cu prostu care are...scoala"

Bretele aveti?

Din alea de prins pantalonii, sa nu se duca la vale. Aveti? Am nevoie. Maxima nevoie.
Dukan al meu da roade. Si inca bune. Intr-o luna si un pic s-au dus 10 kile. Nu pun poze, nu cersiti. O sa pun doar atunci cand efectul va fi cu adevarat WOW! Sa se ramana, nu ca la dentist, ci mai rau.
Si cad, bre, lume hainili di pi mini! :))) Incepand cu chilotii, terminand cu ce se termina. Si mai este de dat jos. Multisor. Nu mi-e rau, nu mor de foame, mananc si dupa 20 daca ma injunghie. Deja e un stil de viata. Altul. Mai sanatos. Prea sanatos as zice. Trecerea la acest nou stil de viata a fost asa lina, nimic nu am simtit.
RECUNOSC, mai calc in strachini. Si uneori o gafez la modul cel mai murdar. Gen imbucat o ciocolata neagra intr-o fractiune de secunda. Voi dukanei nu incepeti sa trageti cu pietroaie. Mi-am revenit. Mai are si omul slabiciunile lui. 
Dar sa revin la bretele, pachesti, paschete, cum le ziceti voi. Aveti? Trimiteti si la mine. Sau, daca nu e prea mare rugaminte, un card cu multe zerouri in cont, aveti? Sa fac garderoba noua. Nu se mai poate in asa hal. 
Si pana termin cu slabitul, eu cate haine o sa trebuiasca sa-mi cumpar?
Dar azi e luni, iarba nu creste, hainele curg, bretele nu am. Va pup si va doresc de bine. Sa fiti sanatosi! HA!

miercuri, 13 februarie 2013

Cu nino-nino!

Din pacate aseara am ajuns iar la spital. Vechea problema, manuta stanga. Din joaca cu papusile a sarit si ea in sus fugindu-i mocheta de sub picioare si a aterizat pe burta. S-a sprijinit mai brusc in mana si atat a fost. Am consultat imediat garzile pe net si imbracarea. Era doctorul nostru preferat. Cu ce mergem? Nu cu masina personala. Toate experientele la spital cu masina personala se sfarsesc cu tone de nervi, injuraturi printre dinti si ore de asteptare. Venind cu masina persoanala, suferinta si plansul copilului nu reprezinta o urgenta. Asa ca am apelat numarul unic de urgenta, 112. Stam, discutam, explicam si sa asteptam venirea ambulantei. Nu am asteptat foarte mult, stam si departe de statia de ambulante, drumul este foarte rau, adevarate cratere existand in asfalt. Am avut parte de o asistenta draguta, amabila, care a inteles de ce am apelat la serviciile lor si nu am venit cu masina personala. 
Nu stiu cum se face, dar avem o bafta ceva de speriat, mereu dam de aceeasi asistenta atotstiutoare. Nu cheama medicul, indiferent de urgenta, pana nu tasteaza ea, litera cu litera, datele necesare pentru intocmirea fisei pacientului. Poti sa mori, sa crapi in acel moment, ea trebuie sa isi faca fisa intai si apoi cheama medicul.
Am tras aer in piept si am asteptat. Imediat a aparut nenea doftorul, ne-a vazut, a pus osciorul la loc si gata. Amabil, dragut, sociabil cu copii. Aaaa si fara sa astepte spaga. 
Speram sa nu mai ajungem atat de degraba la spital. Pana atunci va doresc de bine.


sâmbătă, 9 februarie 2013

Impresii si pareri...pur personale

Primele impresii au fost bune, insa doar de aparenta. Odata mutati, vezi ca lucrurile stau putin invers. 
Si pornim de jos, din parcare. Asa ne-au ajuns timpurile si ne-am mutat iarna, pe o zapadalauca de mai aveam putin si sunam la comandamentul de iarna sa vina sa fac partie, sa poata intra masina cu calabalacuri. Dar au scapat de mine, caci primul bloc ANL este populat de diverse persoane care doar si-au sunat colegii sa vina sa ii dezapezeasca. Deci si pilele pupincuriste au rolul lor benefic, UNEORI. Si cum zapadalauca i-au prins pe diversi cu masinile deja parcate, chiar si in zona de acces in casa scarii, hai sa ne facem loc de parcare. Si apuca-te domnule Maxim si da zapada de-un loc de parcare. Numai ce sa vezi, cum pleci, hop apare un vecin tarsor si iti ocupa locul, ca daca e deja dezapezit, el de ce sa se osteneasca sa isi faca unul. Si cum sa nu te ia toti dracusorii??? Dragi vecini, va anunt ca am inceput demersurile sa imi inscriptionez loc de parcare pt care sa platesc impozit si sa va fereasca Sfantu Sfant sa parcati pe locul meu, jar mancati si fum va cacati. 
In mare s-a cam mutat lumea. Si cum minunatele blocuri s-au dat in folosinta fara utilitati, nu avem lumina pe casa scarii. Cam de o luna de zile avem fiecare curent in apartamente, pe casa scarii ba. TOTI avem nevoie de acest bun comun, insa NIMENI nu face nimic in acest sens. Doar nu sunt prosti.
Si ma mananca in dos sa ma interesez de ce e nevoie ca sa iluminam si minunata casa scarii. Fac un anunt si il postez pe usa de la intrare. Se face o sedinta, se dezbat diverse probleme si se trag concluziile: 
- sa se respecte in limita bunului simt locurile de parcare, asa cum si le-au dezapezit fiecare si sa nu vanam locuri goale;
- sa se adune o suma de bani si datele necesare pt a incheia contractul pt lumina, ulterior sa punem si interfon. Si cum TOTI au nevoie, NICIUNUL nu are timp sa se ocupe. Sa fiu a naibii, da` pt voi cum de ati avut timp? Dap, sa ne dam la fund, ca doar asa e romanul, fundist. Si daca tot eu am pus afis, in lipsa ma mandateaza sa ma ocup. Ma ocup, vad eu cum, ca VREAU lumina pe casa scarii, ca m-am saturat sa merg orbecaind. Se stabileste si o data limita pana la care sa se aduna banii si datele. Din 16 apartamente cate sunt, doar 6 au dat bani si de la inca 3 am cules doar datele, urmand sa primesc banii. Iar data limita e maine, deci mai e timp de o minune. Sa mai spun ca in ziua primirii cheilor toti erau plin de verva si de elan, ca fac, ca dreg, aduceau si femeie de serviciu pe scara, puneau si lumina, puneau si interfon, schimbau muntii din loc. Si uite cat de bineintentionati sunt acum. Pai unde va elanul dragi vecini? S-a pierdut pe drum? Stiu, stam cam departe de oras, dar doar nu v-ati lasat spiritul civic acolo, iar in zona ati venit fara. Nu mai doriti iluminat pe casa scarii? Aaaaa, va puneti bec cu senzor din casa, ca nu aveti nevoie lumina la comun? Dar nici de ala nu va puneti ca va e tarsa, ca eu care stau la 3, ma folosesc de lumina voastra sa ajung in casa. 
Oricum vine primavara de acum, ziua de mareste, luna viitoare trecem la ora de vara, asa ca pana la iarna nu o sa avem nevoie de lumina, stam la lumanare!
Si inca ceva, postul de sef de scara e vacant, va rog, concurati. Eu doar ma ocup de iluminat, restu e CANCAN!!!

sâmbătă, 2 februarie 2013

Acomodare

Avem deja o saptamana de cand locuim oficial la noua adresa. E bine, CALDDDD, uneori insuportabil de cald, desi caloriferele sunt date la minim. E liniste, suntem departe de aglomeratia si agitatia orasului. Acum pot sa-mi adorm in liniste copilul, fara ca vreun autobuz sau sofer afemeiat sa claxoneze dupa fuste scurte.
Si Mariuca s-a acomodat mai bine. In prima seara in noua casa a plans. Voia la casa ei. I-am explicat si i-am oferit timpul necesar acomodarii. Iar acum totul e bine.
Noi astia marii ne-am revenit cat de cat din raceala, insa pae Mariuca am trecut-o pe antibiotic. Am epuizat toate variantele pana la antibiotic si virusul nu a trecut. Asa ce ne-am vazut in fata faptului implinit. Nu sunt adepta antibioticului, dar cand se impune, mi se pune un nod in gat. Speram sa ne facem bine cat mai repede si sa nu se mai repete.
Ne acomodam usor usor si cu mersul cu autobuzul. Ne place, insa sa nu stationeze mult in statie ca deja ne ia cu plictiseala si nu e bine. 
Casa este inca cu susul in jos, asteptam mobila de sufragerie ca sa mai eliberam din cutiile depozitate haotic.
Sper sa le rezolv cat de cat saptamana asta, cat sunt nevoita sa stau acasa cu Mariuca. Avem interzis la colectivitate macar o saptamana, sa ne punem bine pe picioare. 
A apărut o eroare în acest obiect gadget