...de durere, de lacrimi, de asteptare, de ganduri, de sperante, de vise si iar asteptare.
2 ani de deznadejde si furie.
2 ani cu pasi inainte, dar si cu multi pasi inapoi.
2 ani, atat au trecut. Parca a fost ieri si nu in urma cu 2 ani.
I-am gasit si tickerul
TE IUBESC PUIUL MAMII!
11 comentarii:
Vero, dacă este vorba despre ce cred eu, te rog să nu îţi pierzi speranţa. Exact când nu ne aşteptăm suntem binecuvântaţi.
Te îmbrăţişez cu drag şi sper să ţi se îndeplinească ceea ce-ţi doreşti!!
Offf, Doamne! Imi pare atat de rau! De obicei nici nu pot scrie.Ma inchid in mine,pentru a ma proteja.
Mergeti inainte si fiti tari. Mie chiar mi-ai dat impresia unei femei foarte bataioase.
:( Imi pare sincer rau...iti inteleg durerea.
Dumnezeu are grija de toti ingerasii si tot El ne da putere sa mergem mai departe.
Te imbratisez...
Draga mea...viata e un mare mister , de la atom si pana in varful muntelui...si eu am convingerea ca speranta ta straluceste si iti lumineaza sufletul si cred eu asa,ca un presentiment sau o premonitie a mea , ca ce e al tau e pus deoparte....
Te imbratisez cu drag!
bebe strunf?! heheheh
draga mea te inteleg perfectttt , la mine zilele astea s-au implinit 2 ani de incercari , totusi tu esti cu un pas inainte, s-a intamplat o data deci e posibil sa se mai intample , intr-un fel sau altul trebuie sa reusim , TREBUIEEEE , te imbratisez cu drag atat am vrut sa stii ca nu esti singura care trece prin asa ceva , o zi buna iti doresc
La chestii de acestea raman fara cuvinte.Tot ce pot spune,desi nu te cunosc personal,este ca sunt alaturi sufleteste de tine.Fi tare!
veronica, iti sunt si eu alaturi.
si la mine, in perioada asta ar fi putut fi prima aniversare si sa ii ia nasii din mot, dar nu e nimic din ce am visat candva. albinutele de mai-iunie 2009 sunt in sarbatoare. asa ar fi trebuit si la mine... si la tine... si la toate femeile care isi doresc mult de tot sa fie mame.
dar... trecem noi peste toate ca doar suntem femei puternice.
big hug.
Cris, Ioana, Alma si voua tuturor va multumesc.
GDC oricat de bataioasa as fi si plina de ganduri pozitive, sunt momente in care simt ca nu mai pot. Ma ustura prea tare duderea asta.
Ochi_verzi sunt 3 ingerasi deja.
Pisy bb strumf in ceruri din pacate
Ana stiu ca ce e al me e pus deoparte, dar uneori doare atat de urat. E ca si cum ar pune fierul inrosit in foc pe inima. Ustura al naibii de rau. Asa ma simt eu. Dar o sa merg mai departe.
Vero,inteleg perfect prin ce treci!Si eu am un ingeras,s-a intamplat acum 7 ani!Greu,dar am trecut peste,cand s-a nascut nazdravanul meu drag!Mare-i Dumnezeu!Nu-ti pierde speranta!Te pup!
Imi pare tare rau! Sunt alaturi de tine, te imbratisez si te pupacesc. Uite...iti mai zic ceva: eu cam am gura aurita. Pe cand lucram la un cabinet stomatologic ( pana anul trecut )ma imprietenisem la catarama cu doctorita de pe tura mea ( fata tanara, de-o varsta cu mine...poate cu un an mai mare ). Ea se chinuia de cativa ani sa faca un bebe dar mereu fara rezultat. Da-i si tratamente...cheltuieli, dezamagiri...ajunsese sa fiedisperata si bineinteles, ma dispera si pe mine. Deja eram compania ei peste tot...ginecolog, cand isi facea testul de sarcina trebuia sa fiu si eu de fata. Cand si-a pierdut orice speranta eu i-am zis:
-Mihaela, eu plec de la cabinet...dar stii ce-mi pare cel mai rau?
-Ce? ma intreaba ea
-Ca la inceputul lui 2010 nu voi aici sa-mi dai vestea cea mare.
Ghici cine m-a sunat in ianuarie...Mihaela. Ghici de ce? Bebeee... :) Pur si simplu asa am simtit eu! Si la fel simt si in privinta ta. Nu te da batuta...o sa vezi :)
Trimiteți un comentariu