Exces de zel sau cum sa te bagi in seama dimineata

Ceata. Foarte deasa. Trafic greoi. Mai mult de treapta a treia de viteza nu puteai sa-i dai. Abia vedeai botu` masinii. Ajung usor-usor in oras. La o trecere la nivel cu calea ferata un echipaj de politie. Aveau clienti la control. 

Imi duc copila la cresa si plec la serviciu. Parchez regulamentar si sa ma indrept spre locul de munca. In drumul meu, o balta mare. Ocolesc. O doamna ca mine nu poate trece prin apa precum gasca, ca nu am pene pe spate. Acelasi echipaj de la calea ferata, opreste langa mine, ca unde ma duc.

La muna, don` politist, nu la cersit. Ca de ce merg pe mijlocul strazii, ca pe ceata asta, ma poate accidenta o masina.

Si s-au aprins becurile rosii. TOATE! Si toate sirenele zbierau in cap la mine. Ba baiatule, tu ma vezi femeie, ma crezi si proasta. Tu crezi ca-s o pustoaica de 18 ani careia nu i s-a uscat cerneala pe permis si te-ai gasit sa te bagi in seama la mine, cu japca?! Cat tupeu! 

Ii spun ca numai gastele trec prin apa, iar o doamna veritabila ca mine nu se cuvine sa ma murdaresc pe papuci. Si ca vederea ea functioneaza INCA la capacitate MAXIMA, dar i-as fi vazut si mai bine, daca si ei ar fi avut proiectoarele de ceata aprinse. Le-am zambit si am plecat.

Cat tupeu! Cata nesimtire!

Sincer, ma astept la o opriri in trefic din partea lor. Ca militienii sunt scarbosi si razbunatori. Iar barbatii militieni sunt mitocani rau!

Vreme mohorata afara si inauntru

Doua zile. Atat a tinut vremea frumoasa. Dar cum orice inceput este mai timid si mai greoi, sper ca soarele si vantul cald de primavara sa revina. Am maxima nevoie de el.
Si cum nimic nu vine niciodata singur, vremea asta ciufutnica s-a cuibarit si in suflet. Si nu inteleg cum poti sa-l ranaesti pe cel de langa tine voit? Asta face parte din natura umana? Nu vreau sa cred.
Si in toata starea asta de rahat in care zac, si cu toata vremea asta care nici nu ploua, nici nu lasa soarele sa iasa, nici vantul nu bate asa cum ar trebui, eu trebuie sa fiu tare. CUM?
Azi ma obsedeaza melodia asta. Unde ma duc, unde intorc capul, o aud. Si vreau sa nu fi existat! Melodia, versurile care dor pana la mate, durerea sufleteasca.
Daca aveti ceva soare in plus, trimiteti si la mine o raza.

2

Doi ani frumosi, 

A implinit,

Miruna Mariuca!

Si noi o iubim

Foarte mult

Ca e tot ce-avem mai scump!

LA MULTI ANI RAZA DE SOARE!

LA MULTI ANI FETITA SCUMPA!

24.03.2011, ora 10.15

24.03.2012, ora 10.15

24.03.2013, ora 10.15

Sadica?

Nu stiu cum sunt alti copii, insa Mariuca mea e ALTFEL. Stiu, fiecare copil e unic in felul sau, insa mai toti se tem de injectii, de doctori si cate si mai cate. De cele mai multe ori, parintii recurg la un santaj urat: daca nu papi, mergem la injectie, daca faci pe tine, te duc la doamna doctor, daca nu ai, zbang vine bau-bau.

Asa cum povesteam, Mariuca s-a pricopsit cu scarlatina. Ne-am vindecat, suntem bine acum. Insa pe toata perioada tratamentului fata mea a ajuns sa prinda drag de asistente, medic si tot ce e imbracat in halat alb. De cum intram pe poarta spitalului, striga: "Doa`na dotor, a` vinit! Doa` do`tor!" Ajunsa sa i se faca tratamentul, lucrurile luau o alta intorsura. O durea teribil. Mi se rupea inima pentru ea. Dar cu toata durerea trasa si cu toata suferinta, ea vrea in continuare, la doamna doctor.

Dupa o perioada indelungata acasa cu noi, reintorcerea la cresa e cam dificila. Se lasa cu plans, mai cu lacrimi, mai mult fara lacrimi :)). Ieri, spre exemplu, a plans, fara lacrimi, cam o ora, ca ea nu voia sa se debrace de pijamalele cu "vonane", "nu chesa", "nu pisu". 

"Si ce vrei sa faci Mariuca?"

"Doa`na do`tor `je`tie"

Atunci la doamna doctor la injectie sa mergem. A stat la imbracat, repede sa mergem, sa se incalte. 

Azi, la fel a ieri. Deja traim ca-ntr-un serial. Vreau finalul sa vina mai repede.

Dimineata la cresa, mai mult fara lacrimi, ca ea vrea sa doctor sa faca injectie. I-o fi placand mai mult tortura decat joaca? Atat de sadica sa fie?:))

Rau la suflet

Aici scriam despre o situatie mai putin placuta in care am ajuns fara voia mea. Azi am reusit sa ma intalnesc cu partile implicate, sa vad si eu care minte si care rupe cu minciuna. Nu pun problema recunoasterii vinei sau asumarii a ceea ce au facut. NU EXISTA asa ceva! Ma scarbesc lasii care nu au pic de demnitate in a-si recunoaste vina. 

Vazandu-se puse in fata adevarului, au inceput s-o dea din colt in colt, ca nu cred ca am zis, ca poate mi-ati zis dumneavoastra si cate si mai cate scuze, care nu faceau altceva decat sa acuze. Am fost multumita sa vad cum se dau de gol unii pe altii.

Imi pare rau sa vad ca sunt astfel de oameni lasi, lipsiti de demnitate, care nu au puterea de a recunoaste ca au gresit si asta e, capul nu pot sa il iau.

DE CE au recurs la asa mojicii si au facut asa mare valva de la un rahat de boala al carei sezon e?

Ma mai gandesc daca o sa-i las copilul si la anul la aceasta cresa. As retrage-o ACUM, insa ar fi grea acomodarea pt ea. Si asa, dupa o saptamana si jumatate de pauza, reintoarcerea la copii si despartirea dimineata sunt cumplite. Dimineata a plans o ora sa o imbrac cu pijamaua, ca nu vrea la "chesa", ca ea vrea cu mami. Ne-am imbracat cu suspine si cu lacrimi in ochi. 

Azi mi-e rau la suflet!