1 AN

24 martie 2011

24 martie 2012

 Intre cele doua date, 1 an. Nu pot sa scriu acum despre. Nu ma simt in stare sa dezvolt.
Am prea mari emotii. Imi vine sa plang, dar sunt lacrimi de bucurie.
Am sufletul plin de bucurie. Ma simt completa. MA SIMT MINUNAT!!!

LA MULTI ANI IUBITA NOASTRA!!!

Noi vom fi mereu acolo cand tu ne vei chema!

De primavara

Inca de sambata ne putem bucura de o vreme primavarateca, cu temperetura numai buna de iesit la o baie de soare. Drept pentru care am scos garderoba de primavara de prin dulapuri si hai afara.
Putin cam nemultumita, dar treaca-mearga

Putem pleca cand terminati de pozat

Dar ei imi pun si haina

Ehh, sunt putin mai mult roz.
Intai va cant ceva si apoi mergem

Oooo, nu!!! Caciula!

Hai sa mergem odata!!!
Am ajuns afara.

Nu ratam nimic

Oare pot ajunge la flori?

Si cand ne-am intors acasa, am mai probat o alta rochie

Dresurile sunt cam nepotrivite, dar eram in casa :)))
Ehhh, am basca!!! Voi aveti?

Si cum vremea continua sa ne surprinda cu temperatura ei numa` buna de plimbat, ieri am fost la piata.
Aici oare ce s-o vinde?

Stabileam cu tati ce sa mai cumparam

Faceti-mi putin loc.

Dar morcovi oare unde gasesc?

Cred ca am cumparat de toate!

Carutul plin, eu pe jos, acum sa mergem acasa

Banii

Chiar pot cumpara totul? Chiar toate se rezolva cu bani? Chiar si viata omului?

Azi cand ne intorceam de la plimbarea ritualica am asistat la un eveniment mai putin placut. O doamna a fost acrosata pe trecerea de pietoni. Cam dadea sa fuga de la locul accidentului soferul, dar lumea a strigat dupa ea, caci o EA era la volan, si a oprit. Femeia lovita s-a ridicat cat de cat, ajutat si de lumea de pe strada, EA s-a coborat de la volan, mai mult de 20 de ani nu ii dau, o piti grabita catre undeva probabil. Tremuram, mi-am amintit de un alt accident ce l-am vazut si instinctiv am pus mana pe telefon sa sun la 112. Si am sunat, am fost redirectionata catre serviciul de ambulanta, am spus ce si cum, doamna m-a intrebat de e constienta, eu nu stiam ce sa zic si m-am dus sa vad cu e femeia, daca tot eram cu asistenta in telefon. Cat o intrebam cum e, unde s-a lovit, ce si pe unde o doare, EA ii spunea ca ii ofera bani si o sa fie bine. CE? Chiar banii astia pot face totul pe lumea asta? Lumea o apostrofa foarte aspru pe EA, eu socata. Femeia voia sa plece, eu stati ca am chemat salvarea, e numarul meu de telefon acolo, e numele meu, nu am sunat la misto. Si ma uitam la EA, fara nici un pic de remuscare, nici un regret nimic. Probabil stia ca banii o vor ajuta sa scape cu bine. Chiar s-a tipat la cineva din public, spunand ca ii venea soarele in ochi si nu putea sa opreasca. Deci soarele e de vina. Pe el oare il poate cumpara cu bani? Daca nu ea, poate atunci tati, care a aparut ca din piatra seaca sa-si apere odorul. 

Sa aibe dreptate cei de la Holograf cand canta melodia asta?

Chineza

Suntem mari de acum. Mai avem mai putin de 2 saptamani si serbam primul an al Mariucai. Ofaa, ce de emotii. Cred ca si astea au stat si inca mai stau la baza starii mele de ciufuteala. Nu-s chiar ciufuta, dar am asa un feel-ing mai naspa. Ma uit la ea si ma intreb cand a trecut atat de repede timpul? Uneori am sentimentul ca retraiesc din emotiile si starile din urma cu un an. Dar simt si am incredere ca o sa-mi revin. Dar sa revin la ce vreau sa va spun.

Despre majoritatea copiilor se spune ca vorbesc limba chineza la inceput. Scot niste sunete care nu le intelegem, dar ne amuzam copios. Iar Miru nu este exclusa din tipar. Incepem sa trecem de faza monosilabelor si incerca sa scoata cuvinte noi, numai ca i se cam incurca limba-n gura si ies niste chestii total de nedeslusit. Dar e atat de fericita de numa`.  De multe ori stau si o ascult, sa vad poate prind vreun fir despre ce spune ea in cuvantarile sale, dar nimic. E atat de concentrata si are o mimica a fetei mai ceva ca omul mare. Ca exista si oameni mici :))

Miru stranuta si noi de fiecare data ii spunem "Sanatos!". Azi asa, maine asa si tot asa, ieri stand si gatind cu ea pe langa mine a stranutat si mare imi fu mirarea sa aud niste chestii alambicate iesind din gurita ei, care  mai ca ar fi insemnat "Sanatos!". M-a cautat cu privirea aprobator, iar eu eram muta de uimire. Copilul meu creste si eu ma minunez ca la extraterestri. Nu am reusit sa imortalizez nici un moment pana acum, dar timpul nu-i trecut.

Ar cam fi cazul sa deschidem un jurnal cu expresii chinezesti a la Miru :))

Marti 13?

Aceasta magnifica zi am serbat-o ieri in calendar. Si desi e zi cu sarbatoare pentru  noi, ziua nasei noastre, ieri m-am simtit tare aiurea. Da prost rau de tot. Cred ca mai prost ca niciodata.

Intai m-am ofticat de numa ca soarele a fugit si a lasat loc norilor uriciosi. Si mai si bura. Planurile de iesit afara se anulau astfel. Acum trebuia sa gasesc solutii pentru statul in casa. E greu sa stai numai in casa. Copilul se plicitseste repede, vrea si de aia si de ailalta, trage si de dulapul ala si de cutia aia, tu vrei sa faci ceva si ea vrea sa te ajute incurcandu-te si tot asa.

De cand am reluat bautul cafelei, mi-am propus ca acest moment sa fie unul, daca nu sacru, macar unul de la care sa nu fiu deranjata, drept pentru care, inainte de cantatul Mariucai :)), imi savurez lichidul magic in tihna. De unde, ieri am baut-o pe sarite. Si nu ar fi fost prima data, s-a mai i ntamplat, dar ieri am fost eu cu chichirez undeva :)

Am pus la spalat hainutele Mariuca si minte creata si blonda uneori, am pus si 2 pernute pe care le mai flutura ea prin casa. Sa-mi dau seama ca poate vor iesi? Nu! Asa ca toate hainele ei ALBE sunt acum ROZ spre rosu :(((

De vreo 4 zile Miru e in greva foamei. Nu vrea sa manance nimic, doar san si cand si cand ceva iaurt cu biscuiti. Nici pufuleti, bunii ei prieteni nu o mai atrag. Nici biscuitii, nimic. Doar sanul si atat. Beau lichide de zici ca-s broasca. Mai am putin si plutesc pe lac. Si partea frumoasa vine spre dimineata, cand patul ei devine neprimitor, ii cresc ace si tipi in saltea, iar puricii nu mai contenesc sa o ciupeasca. Asa ca se face transferul in patul mare sa se tataleasca cat vrea, cand vrea. 

Lipsa somnului ma face irascibila. Am nevoie de somn. Nu mai stiu de hat vreme cum e sa adormi si sa te trezesti dimineata. Poate ca o noapte plina de somn mi-ar ajunge, m-ar ajuta sa revin la liman. Perioada dintilor m-a prins total nepregatita psihic si fizic. Sper sa reusesc sa trec cu brio peste. Sa nu imi spuneti sa dorm cand doarme ea. Nu-i chip de asa ceva. In acest timp ii pregatesc urmatoarea masa. Sau daca nu, calc hainutele ei sau ale noastre. Mereu imi gasesc cu ce sa-mi umplu acest timp. Poate ar trebui sa renunt la diverse si sa ma odihnesc, dar nu imi iese. Nu pot.

Si cand vremea asta total nehotarata te apasa in crestetul capului, nu-mi vine nici sa respir.

Nu prea tin eu la chestii de genul: marti 13 sau vineri 9, dar ieri a fost rau de tot. Sa aibe totusi vreo legatura?