Motive de bucurie maxima azi in familia noastra. Am serbat-o pe finuta si in seara asta am descoperit un mic chirias la Mariuca in gura, un dinte.
Nu stiu de cat timp statea el acolo. Uite ca se intampla sa iasa dinti si fara dureri, febra&co. Acum scuipati si voi in laturi sa nu se deoache copilul. Daca la urmatorul face febra sau ceva de genu, pe voi dau vina si mai zic si un blestem :)))) muhahahaha.
Dar sa va povestesc. Azi copil normal. De fapt nu chiar asa normal cu programul. S-a trezit pt prima data la 10, lucru total neobisnuit pt ea. In cele mai lenese zile se trezea cel tarziu la 9,15. Dar nu am bagat de seama, eu eram super bucuroasa ca am dormit si eu mai mult. Nu a avut rabdare sa-i fac fructele, drept pt care azi a servit san pana la pranz. La 12,10 Mariuca deja dormea, DIN NOU!. Eu iar bucuroasa ca pot sa mai fac cate ceva in liniste.
S-a trezit foarte OK, a dormit cam 1h30min, foarte bine. A mancat foarte bine ciorba, s-a delectat si cu ceva san ca la noi, oricat de multa si buna ar fi mancarea solida, tot sanul e preferatul. Si simt eu ca pisca iuteste de san, dar ignor si nu bag de seama. De fapt ala era mesajul transmis de fii`mea ca ea are dinti si eu mama zuza nu vad. Ne-am mai hlizit, ne-am mai jucat si pe la 16 iar era plecata fata cu purceii pe campiile lui Orfeu! Bucurie mare pe mine. O scuipam de acum sa nu se deoache cat de frumos si mult doarme ea azi.
S-a hlizit cu taica`su proaspat venit de la munca si i-o las in grija, eu plecand dupa o comanda. Mi-a zis ca nu a mancat, dar am mizat pe faptul ca nu ii este foame si nu trebuie sa fortam norocul.
Am plecat noi frumos sa sarbatorim frumusete de fina. Si cum eu ii ofer spre degustare Mariucai cam tot ce nu e gras, uleios sau sa-i pice greu, i-am oferit putina frisca de tort. Nu va imaginati ca i-am dat juma` de tort, i-am dat cat sa simta pe limba. Si cand i-am bagat degetul manjit cu frisca in gura, ce sa vezi??? Mai sa fie, ce are copilul in gura? O intorc catre mine sa vad ce are. Poate a inghitit ceva. Dar nu s-a innecat. Si daca inghitea, se inneca. Si cu cat mangaiam mai tare gingia, cu atat realizam mai bine ce e de fapt. Mi-au dat lacrimile! De bucurie, de emotie, de toate cele combinate.
Mult mai tarziu am stat si am digerat momentul singura acasa si realizez ca de acum incepe distractia maxima pt mine, dar si pt ea. Si sa ratez asemenea minunatii intorcandu-ma la munca asa cum ne-au pus sa alegem portocalele astea? Neahhh!!! Am ales eu bine sa stau cu mandra 2 ani. Munciti voi, eu trebuie sa ma bucur de fiecare secunda de fericire alaturi de Mariuca. Nu as suporta sa-mi spuna altcineva ca fata mea a spus primul "ma-ma", "tata" e refrenul preferat deja, ca a facut primii pasi singura sau cate si mai cate minunatii face un copil de varsta ei. Asa ca voi aia de la capitala care ziceti ca ne conduceti: asteptati-ma ca revin eu, va anunt cand :)))
