A cui zi e azi?

Cand eram mica, intre timp am mai crescut si eu, stiam ca 8 Martie e ziua mamei. Sau cel putin asa mi se spunea mereu. Facem poze fel si fel, martisoare sau felicitari sa dam cadou mamelor de ziua lor. 

Cu timpul, daca tot am mai crescut, am aflat ca, de fapt, 8 martie ar fi ziua tuturor femeilor. Acum sunt intr-o mare incertitudine: totusi azi serbam doar mamele sau ne serbam noi femeile in general? 

Nu cred ca are prea mare importanta, important e ca e zi de sarbatoare femineasca :))))) Asa ca dragi femei de peste tot, sa fiti mereu voioase si cu zambetul pe buze, sa fiti sanatoase si mereu inconjurate de persoanele dragi voua. Si fie ca orice zi din an sa fie mereu 8 martie.

LA MULTI ANI!!!

Si pentru ca toate femeile sunt sau vor deveni mame, si o dedicatie

Martie intai!

Teoretic de azi incepe primavara, insa faptic, cred ca primavara e sechestrata pe undeva. Afara inca ninge si ninge bine, adica nu da semne de oprire. 

Si tot de azi incepe numaratoarea inversa pentru noi. Deja emotiile alea mari incep sa nu-mi mai dea pace. Adorm din ce in ce mai greu si ma trezesc tarziu in noapte gandindu-ma la EA. Imi vine sa plang de cele mai multe ori, sunt lacrimi de bucurie, caci realizez, ca de fapt totul mi se intampla mie si sotului meu. Eu mai am putin si urmeaza sa aduc pe lume un sufletel nou si inca mai am momente in care cred ca totul a fost un vis frumos din care ma trezesc. Insa cand imi vad burta miscandu-se, realizez ca totul e real si sper sa-mi ajunga viata asta sa multumesc Celui de Sus pentru asemenea DAR.

Si pentru ca azi e Martie intai, vreau sa ascult alaturi de voi, o melodie foarte draga mie. Cred ca va fi "imnul" domnisoarei tripluM

Pe baricade

Suntem ok, deja simt cum partile din dos incep sa se aprinda de emotii, de grija ca nu am cumparat nimic pentru nastere. O adevarata harababura cu mine.

Am decis sa ma intorc la primul medic cu conditia, ca daca nu vine sa ma asiste la nastere de cand ajung in spital si pana nasc, ii mut directia, la propriu vorbind. Inca nu am avut o discutie intre 6 ochi cu ea, ea are 4 :))), insa am trimis un sol al pacii, adica vara mea, sa discute cu ea si sa-i explice conditiile mele. Parca as fi vreun pui de cine stie ce coada aurita de avion, de-mi trimit soli sa discute cu doctorii in numele meu, insa miza e prea mare sa dau gres.

Ne amuzam cu fiecare zi de nazbatiile domnisoarei din burta. Uneori reusesc sa o filmez, dar rar de tot. Stie cand ii este incalcata intimitatea si imi da cu flit rapid. Parca parca incepe sa se imprieteneasca cu apa, am simtit-o ieri miscand asa suav la baie, parca ar fi miscat pentru prima data.

Si in toata aceasta pauza a mea de pe ecranul blogosferic, imi satisfac toate poftele culinare, in special cele de care o sa fiu privata in perioada de alaptare. Cel putin eu sper sa alaptez :))). Si nu doar acele pofte, ci si pe celalalte. Ma bucur nespus ca nu am pus multe kg in sarcina, doar 8 pana acum. De fapt cine ma vede zice ca mi-a crescut doar burta, restu nu. Zic eu ca mi-a mai crescut ceva, insa nu vad ei. Da` nu-i bai, nu toata lumea tre sa vada cat de mare e ficatu, pipota si alte cele pe dinautru.

Iarna s-a intors in toata regula, ninge de duminica intr-o veselie. Dar e frumos si placut. 

Incerc sa ma odihnesc pe cat de mult posibil, caci toate mamele ma sfatuiesc asta. Cica dupa apartia botului de aur, caputus somn legat. Cine stie, poate o sa am o printesa cuminte si negalacioasa.

Deja ma ia cu gelozie la stomac. De ce? Pai cum, al meu sot si cu viitoarea noastra copila au deja secrete. Seara de seara sau depinde de cheful lui, se lipeste de burta si ii sosoteste cate-n luna si in stele si asta mica zburta de parca ar fi pe ditamai campia pacii, uita ca e intr-o umila burta de om. Am incercat pe diverse cai sa aflu ce-si spun: SECRET! Pai cum sa nu te ia pandaliile de gelozie?? Da e corect asa?? 

Corect au ba, cert e ca al meu in sfarsit s-a obisnuit cu ideea ca va fi fata pana la capat. In sinea lui a sperat enorm ca sa-i mai creasca ceva intre picioruse, sa fie un falnic flacau, insa la morfologia de trimestrul III visul i-a fost spulberat. Si ma bucura foarte mult atitudinea lui. Daca pana la acea ecografie, Mariuca era cocuta, bebelasu, dupa aceea i s-a adresat deja pe nume. Vad ca foloseste si el foarte des numele ales de mine, ceea ce nu face decat sa mareasca si mai mare pipota, ficatu si alte cele :))). Insa i-am promis ca al doilea nume ca fi Miruna, nume mult dorit de el.

In concluzie, inca mai zburdam. De luna viitoare mai vedem care zburda si mai ales cum :))))

Si acum...???

Totul porneste de aici, mai exact din partea de final, unde spuneam ca psihicul e undeva la limita de supravietuire, iar el mi-a dat impulsul de a scrie despre problema mea.

Probabil am mai spus pe aici ca am decis sa-mi schimb medicul, acum pe final de sarcina. Nu stiu ce o fi fost in capul si in mintea mea, insa asa am simtit. Si se pare ca am simtit mai prost ca oricand. Din paleta de medici existenti in oras, am ales un medic tanar, incurajandu-ma ca e mai citita, mai la curent cu tehnicile si alte cele in materie de gravide, sarcina si restu. Insa dr in cauza, din diverse motive, pe unele le inteleg si le accept, pe altele nu, mi-a zis sec si transant ca nu are nici o obligatie fata de mine sa vina sa ma asiste si ca nu-si asuma responsabilitatea pe o sarcina despre care nu stie nimic, desi i-am prezentat un intreg portofoliu de analize, ecografii, morfologii si toate rahaturile. Nu stiu de ce, dar in aceasta dr tanara chiar aveam incredere sa-mi las viata mea si a copilului meu in mainile ei. Daca aici v-o prezentam pe domnisoara tripluM cu un zambet in coltu gurii, acum am o poza care m-a facut paf

Initial dr a zis ca ar fi lacrimi, insa cand a intors monitorul spre mine si mi-a vazut ochii, a motivat ca ar fi cordonul pe fata. Am simtit cum ma sfasii de durere. Oricum important e ca domnisoara e bine, cel putin asa mi s-a spus. Nu stiu eu daca mai pot simti ceva.

Si in toata harababura asta din capul meu, aflu ca ex-dr s-a interesat de mine: ce mai fac, cum imi este, daca mi-am facut titru de anticorpi, cand ar fi sa nasc. Sincer, ultima discutie cu ex-dr mi-a pus capac, am realizat ca am vorbit la pereti in tot timpul cat am stat cu ea. Si la toate astea se adauga marea dezamagire din 2008. Iar acum aflu ca si-a amintit de mine. 

Sunt total debusolata si habar nu am ce sa fac. Sa reiau legatura cu ex-dr sau sa ma las in voia sortii? Probabil unii veti spune ca exista medic de garda, insa medicul de garda va intreba cine a urmarit sarcina. Nu am cum sa spun ca e sarcina neurmarita, spitatul are un sistem informatic in care figurez cu internari, analize, concedii, retete, toate cu parafa ei. Si atunci mi se v-a spune "Sa o asiste medicul care i-a urmarit sarcina!". De cele mai multe ori nepasarea si lipsa de pasiune pentru propria meserie a unor doctori, poate ucide. Nu-mi fabric ganduri negre, insa e pe cat se poate de adevarat asta.

Ma gandeam sa merg sa vorbesc cu un alt medic, dar de acum devin traseista in ale medicilor. Sincer nu stiu ce sa fac. Sunt total debusolata si habar nu am incotro s-o iau. Nu-mi permit luxul de a ma gandi la nesfarsit, caci mai am cam o luna si Marea Intalnire bate la usa.

Ce sa fac?

Suntem ok!

Pentru ca EA m-a tras de-o ureche ca nu am mai dat nici  un semn pe aici, intru scurt sa spun ca suntem ok din punct de vedere fizic. Crestem precum un cozopasc pufos, ne rotunjim frumos, ne rumenim si suntem gata sa plesnim. Sper ca domnisoara tripluM sa aibe rabdarea necesara si sa stea pana la termen in burta la mumasa, ca afara inca e frig si s-o intors iarna. Si inca nu m-am apucat de cumparat absolut nimic pentru ea, dar nici pentru mine. Am impresia si traiesc intr-o stare euforica, de zici ca sunt la inceputul sarcinii, nu la finalul ei. In fine, bani sa am ca in doua ceasuri raman leftera-popescu. 

Si daca fizic suntem ok, psihic suntem un pic mai sus de nivelul de supravietuire. Nu stiu daca sa detaliez sau nu, insa astept sa gasesc o solutie salvatoare, ca de nu....simt o ca plec pe coclauri rau de tot.