Social Icons

luni, 3 mai 2010

Apatie

De ceva vreme sunt intr-o continua stare de blegeala, de apatie. Parca nimic nu ma mai atrage, nimic nu-mi mai starneste interesul. Fac lucrurile mecanic, fara sa pun suflet, din inerite. Si nu pot sa-mi explic de ce, cum, de unde? 
Mi-am luat o zi libera poate reusesc sa ma urnesc din starea asta. Rezultate zero. M-am vopsit, poate ma plictisese culoarea parului. Nici asta. CUlmea, nici de gatit nu aveam chef. Eram intr-un stadiu aiurea rau al existentei mele.
Sambata m-am enervat maxim cu a doua grupa de dansatori. Sunt prea galagiosi, temperamente diferite, minti ciufute. Ori mi-e greu mie sa ma obisnuiesc cu ei?!
Am incercat sa calc ceva haine, iar rezultatul a fost ca am ars covorul, deci Lillee nu sunteti singurii care fac isprave din astea. Si daca eram atat de tensionata si agitata, m-am oprit la manichiurit. Si spre marea mea uimire, mi-a iesit super de neasteptat, de bine. Dar dracusorii in fund tot aveam. Am avertizat toata casa ca sunt cu susu` pe dos si sa nu cumva sa imi iasa careva in cale, ca iese de naspa.
Aveam programata o ieseala cu nasii la prietenii nostri de la Ion Creanga, o localitate din Roman. Eram pe punctul sa anulez ieseala. Am temeam sa nu fac vreo faza tampa, demna de stricat buna dispozitie care era acolo.  Sarbatoream trei aniversati. Dar cuvantul dat e cuvant dat, asa ca hai la drum. Mi-am muscat de trei ori buza de jos si mi-am zis sa fiu o doamna pana la capat.
Ei da...asta era. Imi lipsea ieseala in natura. Deja cum am iesit din oras si am dat cu ochii de frumusetile naturii, inima mea a inceput sa bata iar cu putere, iar ochii nu se mai saturau sa admire cat de repede au inverzit copacii, mersul agale al vacilor ce se intorceau acasa. Atunci mi-am dat seama ca de vina pentru starea mea era aerul irespirabil din oras, multimea de betoane ce ma inconjoara, sa nu mai zic de mintile slute si urate ale unor oameni, care inevitabil imi stau in preajma. Timp de un ceas si jumatate cat a durat drumetia noastra ma redescopeream, redeveneam eu cea de dinainte, plina de viata si optimism. Ma bucuram ca dracusorii din dos isi cautau alta destinatie de cazare, iar bucuria revenea in sufletul meu. Deja la petrecere eram alt om.
Acolo am fost intampinati de o bucurie si o veselie nemaipomenita. Oameni veseli am cunoscut pentru prima data. Oameni cu care am vorbit ca si cand ne stiam de ceva vreme. Si asta m-a bucurat si mai mult. Urasc petrecerile unde dau peste infumurati, inganfati, oameni plini de ei, sclifositi.
Dumnealui este unul din aniversati, un bucatar desavarsit. L-am felicitat pen
tru talentul si iscusinta lui in bucatarie.

Si gazda noastra, al doilea aniversat
Iar pe-al treilea l-am vazut abia a doua zi, caci dormea
O splendoare de baietel. Atat de jucaus si voios, mereu pus pe sotii, dar cu o mare frica de Misha
 Si-am avut si tort. Am suflat si in lumanari. Si-au pus si dorinte, unii cu glas tare ca nu stiu ca dorintele-s secrete


Iar astia am fost noi
O saptamana minunata sa aveti.

6 comentarii:

pansy spunea...

astenie de primavara se numeste starea ta !bine ca te-ai remontat in excursie !

Praf de Stele spunea...

Ati fost multi tare si cred ca ati petrecut de minunesi e bine ca ti-a trecut apatia. Oricum o plimbare in natura in care sa te detasezi de toate si la mine functioneaza.Si tortul arata super.

dintimisoara spunea...

Eiiii , ai vazut? Esti dependenta de verdele naturii , de veselie , de oameni frumosi , de buna dispozitie...una peste alta te-ai simtit minunat in gasca aia , ai halit si tort...:))) , as hali si io da' n-am de unde...si tot asa , te-ai revigorat...pornind o noua saptamana cu dreptul , este? :))
Te pup apasat si te strang in brate...hai cu vara mai repedea...:D...pe la noi vrea sa ploaie...bate vantul si tare imi e ca se lasa cu Sf.Ilie manios...

Ipu Ninulescu spunea...

La multi ani pentru toti sarbatoritii !!! :))...
Daca nu iti pui dorinta cu voce tare..cum vor stii cei ce trebuie sa o implineasca ce vrei ??? :))

magda spunea...

Stiuuu cum e...dar trece...important e sa ai pe cineva alaturi sa te binedispuna...

Veronica spunea...

Dna Pansy eu nu am fost in veci astenica. Ma topesc dupa reinvierea naturii. Traiesc fiecare secunda din plin si raman masca cand seara ma culc si dimineata gasesc pomii deja cu frunze. E adorabil. Insa acum...Nu stiu ce-o fi
Praf de Stele a fost minunat. Suntem ca o famile acolo.
Nu ma asteptam Ana draga. Sincer nu ma asteptam sa fiu atat de dependenta de natura.
Ninule ala micu de 3 ani si-a pus dorinta cu glas tare. A fost atat de nevinovat si simpatic.

A apărut o eroare în acest obiect gadget