Premiu

Am tot citit pe bloguri ca lumea primeste diverse premii. Premii simbolice.

Eiii, si eu am primit azi un premiu. Nu de la munca. Nu sunt eu angajata anului sa primesc asa ceva. Si oricum la noi bugetarii mai degraba sa ne ia, decat sa ne dea. Dar sa trecem peste.Cum va ziceam...azi am castigat un premiu. La televiziunea locala, dimineata s-a pus de un concurs, sponsorizat de un supermarket. Cadourile, caci erau 3, constau in cate o sampanie, un pachet promotional de cafea cu cesti, un Mos Craciun mare de ciocolata si un cozonacel. Toate aranjate frumos pe o tavita. Si pana sa plece la serviciu Max bolboroseste ceva, ca uite mai fac si astia un concurs sa prosteasca boboru. Il las sa plece cu bolboroseala la gura si ma infig direct in telefon. Da ce eu am raie capreasca de sa nu particip?? Sun o data, de doua ori, de trei ori...Hmmm, numai ocupat. Iote bre ca e treaza lumea dimineata la 7 si se mai si uita la tembelizor. Si mai incerc o data...Suna...Uraa!!!...Castig!!! Asta mi-a fost gandul in acel moment. (modestia isi spune cuvantul). Intru in direct, ma prezint civilizat, ca doar asa m-a invatat mama, raspund la intrebare, era prea simplu pentru mine . Hopa sa...Mai si raspund bine inca. Ma scrie pe un bilet si ma zvarle intr-un bol. Inchid si plec sa mananc. Si ca prin vis aud ca dupa acel telefon se face tragerea la sorti. Iau repede cana cu ceai si o sterg la televizor. Voiam sa ma aud acolo cum ma striga la castigatori

Se termina cu telefoanele si hai la tragere la sorti. Se extrage primul bilet, nu-s eu. Hmmm Dar in mintea mea imi zic ca mai sunt doua premii. Se extrage si al doilea bilet, iar ma omit. Beyyy, ce e cu voi?? Eu azi trebuie sa castig sa-i dau in bot lu Max, sa-i treaca de bolboroseala. Dar mai am nadejde ca mai e un premiu. Si ultimul bilet...IO   V-am zis eu ca o sa castig?? Bag la cap cum si de unde si pana cand pot sa-mi ridic premiul. Sun consortul sa-i zic, eram singura si nu avea cine ma felicita la ora aia atat de matinala Trebuia si eu bagata in zeama, pardon, seama

Sun iubitu si el ma ia direct "Stiu, stiu" Sa fiu al naibii da ce repede circula vestile in targul asta. Uite ce sot iubitor am, se uite la tembelizor si aude ca bunaciunea lui de acasa a castigat. Si mie deodata mi se infoaie penajul si incep a face precum un curcan. Asteptam felicitarile Numai ca el a continuat "Am uitat sa iau carnea pentru afumat" Eu uitasem complet de ea. Dar ma infoi ca un barzoi si ii spun ca nu de asta l-am sunat. L-am sunat sa-i zic ca am castigat la concursul la care el a bolborosit. Pana nu i-am pus premiul in brate, nu m-a crezut. A zis ca-l iau la misto.

Asta este premiul meu:

Melodie de eliberat frustrari

De cand am auzit-o prima data, mi-a placut nespus. Si cine a intitulat-o melodie de eliberat frustrari, nu a gresit deloc.
Si o dedic in mod special cuiva care stiam ca ma urmareste pe ascuns, iar azi mi s-a confirmat. Am eu asa un simt mai dezvoltat care imi spune ca sunt urmarita.

E iarna

Ninge de mai bine de 36 de ore fara oprire. Peisajul este deja magnific. Exact cum imi doream: cu troiene, partie, zapada din belsug, copii imbujorati si cu ochisorii ca de cristal, fum iesind din hornuri. Ce mai...

E IARNA CU ADEVARAT!!!

Azi am iesit la o talpa de oras. E prea frumos de stat in casa sau la birou. Mi-am dorit nespus sa ninga. Nu stiu daca m-am rugat, dar sufletul meu de cop

il si-a dorit asta. Si ii multumesc Celui de Sus ca mi-a dat aceasta bucurie. Parca nu mai conteaza nimic acum. Totul e perfect. Acum poate sosi cu adevarat Craciunul.

Si ma mai bucur nespus ca a nins, pentru ca duminica am o ampla actiuni dedicata datinilor si obiceiurilor de iarna. Si ar fi fost urat sa nu fie zapada. Aceste minunate obiceiuri s-ar fi lipit exact ca nuca de perete pe o vreme ploioasa si fara de zapada.

 Poza e facuta dimineata la 6.40. Ningea ca in poveste.

Dovada ca autoritatile au lucrat. Dar vantul era atat de puternic si viscolea, ca din urma zapada acoperea carosabilul.

 

 

 

Crengile de brazi atarna sub greutatea zapezii. Asa mi-am dorit sa fie. Zapada din belsug.

Si dupa ce m-am p-limbat vreo 2 ceasuri si ceva, am ajuns cu pantalonii inghetati si plini de zapada. Va mai amintiti sper cum veneati de la sanius cand erati mici. Asa si eu. Ghetele udeeee, abia s-au uscat, pantalonii inghetati. 

Pana si inauntru aveam zapada. E usor de imaginat cam ce a fost la picioarele mele.

Masina de mai jos e aici de cand a inceput sa ninga. Cred ca nu are curaj sa o scoata pe zapada. Sau poate nu are amvelope de iarna. Daca mai ninge mult, risca sa amorteasca de tot acolo.

Si dupa ce mi-am incarcat bateriile si am acumulat energie, m-am pus pe gatit cand am ajuns acasa. Iar nu mai aveam nimic ce manca. Parca as avea gradinita, asa repede se termina. Si am crosetat repejos o ciorba de pui si o mancarica de cartofi cu inimi si pipote

 

Si inca mai ninge...Oare pana cand? Oare ma voi satura de zapada?

Seara buna tuturor. Si....iubiti-va mult!

(parca as fi Mircea Radu :)))

Glume

Ma doare burta de cat am ras. Sigur nu fac a bine ca aseara am visat o mare tare involburata si niste valuri imense si aveau si pietre in ele. Dar ma rog, visele cu visele, rasul cu mine.

Am primit de la o colega niste chestii super trasnite. Si am zis sa nu radem singure, ci sa impart si cu voi bunadispozitie

Client: "Sun de doua zile la 0700 2300 si nu pot prinde deloc. Ma  puteti ajuta?
Operator: "De unde aveti acel numar, domnule?".
Client: "Era pe usa companiei"
Operator: "Domnule, acela este programul nostru"

Un client respira extrem de greu in timp ce vorbea cu operatorul asa ca acesta l-a intrebat ingrijorat daca se simte bine. Omul a raspuns: "Nu am pix la mine asa ca suflu pe geamul cabinei telefonice ca sa pot scrie numarul pe el.

Operator: "In partea dreapta a ecranului, jos, vedeti butonul pe care scrie 'OK'?"
Client: "Wow. Cum puteti sa-mi vedeti ecranul de acolo?"

Aceasta este o converstatie adevarata care s-a petrecut la  linia de ajutor a Word Perfect. Operatorul a fost concediat dupa aceasta discutie insa nimeni nu-l poate invinui.

          Operator: "Ridge Hall, asistenta cu clientul; cu ce va pot ajuta?"
          Client: "Da, pai, am probleme cu WordPerfect."
          Operator: "Ce fel de probleme?"
          Client: "Pai, in timp ce scriam, dintr-o data mi-au fugit cuvintele"
          Operator: "Au fugit?"
          Client: "Da, au disparut"
          Operator: "Acum ce va apare pe ecran?"
          Client: "Nimic"
          Operator: "Nimic??"
          Client: "Este gol; nu accepta nimic din ce scriu"
          Operator: "Mai sunteti pe WordPerfect, sau ati iesit  din program??"
          Client: "Cum sa-mi dau seama?"
          Operator: "Vedeti fereastra programului pe ecran??"
          Client: "Ce-i aia fereastra?"
          Operator: "Nu conteaza. Puteti sa miscati cursorul pe ecran?"
          Client: "Pai nu exista niciun cursor: V-am zis, nu accepta nimic din ce tastez"
          Operator: "Monitorul are un beculet care sa va indice daca e deschis??"
          Client: "Ce e aia monitor?"
          Operator: "Este chestia aia cu ecran care arata ca un  televizor pe care va arate ce scrieti. Are jos o lumina micuta care sa va arate daca este deschis??"
          Client: "Nu stiu"
          Operator: "Atunci, uitati-va in spatele monitorului si vedeti unde duce cablul de alimentare. Il puteti vedea?"
          Client: "Da, da, cred ca da"
          Operator: "Perfect. Urmariti cablul si vedeti daca este in priza"
          Client: "Da, este"
          Operator: "Cand erati in spatele monitorului, ati vazut ca acolo erau doua cabluri in spate, nu doar unu??"
          Client: "Nu"
          Operator: "Pai, sunt doua. Va rog sa va uitati din nou in spate si sa gasiti cel de-al doilea cablu"
          Client: "L-am gasit"
          Operator: "Urmati-l si vedeti daca si capatul celalalt este introdus corect in spatele computerului"
          Client: "Nu ajung"
          Operator: "Bine. Dar macar puteti vedea daca este introdus bine??"
          Client: "Nu"
          Operator: "Chiar daca incercati sa va aplecati mai mult tot nu vedeti??"
          Client: "Nu vad nu pentru ca nu ajung la el, ci pentru ca e intuneric"
          Operator: "Intuneric?"
          Client: "Da, lumina din birou e stinsa si singura lumina pe care o am vine de pe ferestra, dar nu e de ajuns"
          Operator: "Pai, va rog sa deschideti lumina pentru cateva minute"
          Client: "Nu pot"
          Operator: "Nu puteti? De ce??"
          Client: "Pentru ca e pana de curent"
          Operator: "Pana......... pana de curent?!?! Aha, mda, bine, am inteles acum care e problema. Mai aveti cutia in care a venit computerul si manualele de functionare??"
          Client: "Da, le tin in dulap"
          Operator: "Foarte bine. Luati-le, scoate computerul din priza, impachetati-l in cutie asa cum era cand l-ati cumparat. Apoi duceti-l la magazinul de unde l-ati luat"
          Client: "Chiar? Este chiar atat de grav?"
          Operator: "Da, ma tem ca da"
          Client: "Bine, atunci. Ce sa le spun??"
          Operator: "Spuneti-le ca sunteti prea tampit pentru a avea un computer!!!!!"

                   

Plimbare cu imagini

Cum am spus in postarea de aseara, Furie si nervi, incepusem sa scriu despre drumul la Baia Mare. Si intr-o mega incalceala de degete pe tastatura, am reusit sa sterg absolut tot, nimic nu a mai ramas. Acum ca au trecut gargaunii nevriciosi din cap, am realizat ce am facut. Am vrut sa apas Shift+A si am apasat Ctrl+A, deci am selectat tot ce am scris, si dai si butoaneaza urmatorul cuvant. Si hop, imediat s-a si salvat si uite asa am ramas eu cu buza umflata. Postarea mea fuse si se duse.

Azi o sa incerc  sa imi dau creierul prin storcatorul de idei sa impartasesc cate ceva despre drumul meu catre noi meleaguri romanesti, si anume la Baia Mare.

Drumul a fost unul obositor. 32 de ore am fost plecata. Si cu toata oboseala, spun cu mana pe inima ca a fost foarte frumos. Soferii au ales traseul Vaslui-Piatra Neamt-Reghin-Bistrita-Baia Mare. Cica e mai bun drumul. Oricum drumurile de la noi din Romanica sunt cam jalnice. Asa ca ori pe unde ai merge, tot dai de portiuni unde zici ca acum se rupe masina, unde faci jaloane printre gropi. Ne-au tinut companie Muresul, Bistrita, Somesul si alte rauri si raurase, paraiase si tot neamul lor. Nu m-am intalnit cu zapada decat dupa ce am trecut de Cheile Bicazului, dar asa foarte putin. Ziceai ca erau niste fulgusori rataciti.

Am purces pana la Baia Mare sa cumparam o buburuza mergacioasa

Cica pentru vanatoare. E frumusica in felul ei masina, dar eu nu as fi dat banii aia pe ea. In fine, gusturile si comenzile nu se discuta.

Am ramas muta de uimire ce peisaje frumoase sunt in zona. Tipu de la care am luam masina locuiam intr-o zona absolut fantastica.

 

O liniste ce este in zona aia, ceva de vis. Daca nu latra cate un caine cand si cand, sau nu auzeai fosnetul frunzelor smotocite de veverite, iti cam tiuiau urechile de plictiseala.

As fi lasat orice sa locuiesc acolo. Nu mi-ar fi trebuit nimic in schimb.

Si daca am pozat peisajul, adica noi nu ne putem incadra in peisaj??

 

Am pus burtile la ospatat si pe cai ca se filmeaza. Avem de impins pana acasa numai vreo 500 de kilometri.

La intoarcere una bucata sofer ma zabzauceste de cap sa-i pozez bisericile. L-o fi lovit ceva dupa cap. Ii explic ca sunt in miscare, fortele gravitationale si alea de frecare, o camera foto nu tocmai extra-mega performanta, el nu si nu, vrea pozate turnurile de biserica. Ca eu cum imi pozez fiecare mancare?? Vrea si el. Pai atunci lasa mai incetu` si lasa-ma sa-ti pozez turnurile

 

Si sa-i pozez musai, mort-copt anul de pe turn

 

Pot sa ma pun eu rau cu sotu meu??? Neahh.

I-am gasit pe amicii mulitistii in trafic. Numai ca erau in pauza de masa. Ei mereu au pauza

Am reusit in fuga sa prind si cateva cadre cu peisajele din jur. Frumos, deosebit de frumos.

 

 

Asta e un lan de porumb necules. Lasat asa de izbeliste pe camp.

Ne-am intalnit si cu cateva cuiburi de berze, dar goale. Si am fost intrebata daca vreau sa le umplu?? Pai crezi ca eu as putea face barzauci mici???

Mi-a placut nespus intrarea in orasul Reghin. Ceva deosebit

Ne-am oprit sa mai servim o cafea intr-un complex comercial, cu nume straniu. Si aici, surpriza. Ne-am intalnit cu Vaca Milka. Ei si cum sa nu ne pozam noi cu ea?

 

Intuiti unde se uita Max al meu????

Ei da. Numai ca doamna Milka nu da lapte. L-a muls altcineva mai harnic sa-l puna in ciocolate. Drept pentru care a plecat dezamagit.

Si-am mai gasit o fantana. Frumos amenajata. Si cum se pozau si altii, de ce sa nu ne pozam si noi.

Am pus si un banut, ca asa am vazut.

Am castigat chiar si un ban cinstit.

 Am spalat parbrizul

Si pentru final am lasat cateva agatamente stradale. Unele frumoase, altele mai ciudatele, unele banale.

  Astea sunt interesante in felul lor, dar ochiul meu sturlubatic le-a perceput drept chestiile alea de protectie, ca sa nu ramai gravida

 

 

Si in final ACASA!!!

 

Si-am incalecat pe-o sea si v-am zis plimbarea mea.