20

... de luni! Aici ne serbam la majoratul bebelusilor. Azi deja suntem mari, cu aere si fite, cu mofturi si dorinte. Mergem deja la cresa, ne imbogatim vocabularul cu mai multe cuvinte romanesti.

Ma simt minunat sa am fata de 20 de luni! Astept sa vad cum va fi la 20 de ani. Pana atunci ma bucur de fiecare moment alaturi de ea. 

Azi ne uitam la poze din urma cu 20 de luni. Mica, pricajita, vai nebucile ei, cu niste scobitori de picioruse, cu niste degetele cat firul de ata....Exagerez! Asa cum era, mica, mare, grasa, slaba, dar mirosea a BEBELUS! A lapte! Acum imi cufund nasul in pielea ei si...miroase a domnisoara! A parfum! Si stau si ma intreb cand a trecut timpul??? Da eu unde eram cand el a trecut?? Si ce faceam atunci?? 

Oricum viata e frumoasa si trebuie sa ne bucuram de tot ce avem!

Repeat cu lacrimi si amintiri!

Aici initiasem un asa zis serial. Cand imi vine, cand ma tuna ascult o piesa pana nu mai pot. Mai stau doua minute si iar o ascult.

Azi ascult asta

Am urmarit filmul cand s-a difuzat a doua oara parca. Prima data nu ma fascinase. Sau mai bine zis, nu aveam timp de el. Eram ochi si aer numai acolo. L-am trait intens. Dar melodia....pfuuu! Si acum ma trec furnici pe spate!

Asa ca azi ascultam JADE!

Timp pentru mine

Asa cum era de asteptat, intrarea in colectivitate a atras si o serie de muci acompaniati de tuse, la inceput asa de control, apoi a devenit productiva. Si mucii s-au schimbat. Asa ca de marti mandra mea iubita a facut pauza. Normal, cum sa nu! 
Rezumatul primelor patru zile de cresa este cam asa: bucuria intalnirii cu copiii s-a transformat in plans la intrare, plans fara lacrimi, miorlait pisicesc, insa cu ochii dupa copii; a inceput sa manance si ce nu voia sa manance acasa; un program de masa, ceea ce noi nu aveam, ca ea manca cand cerea; program de somn, aici mai are de intrat in ritmul grupei. Adorme prima :)) se trezeste cand ceilalti copii dorm, cere papa :)) si apoi iar adoarme :)). Am observat o evolutie in bine in procesul nostru de despemparizare. Si ar mai fi cate ceva, dar sunt maruntisuri. 
Marti si miercuri am facut pauza. Pentru linistea mea am dus-o la medic sa nu aiba ceva la plamani, am eu un fix cu asta, plus doua reprize de febra de la un canin ce sta sa iasa. Si ce sa vezi, fata mea din 100% mamo-dependenta a devnit 1000000000%. Ce nu puteam sa stau doua secunde singura pe buda, acum nici una nu rezista fara mine. Am ramas uimita cand ne-a vizitat buni. Din "Pa!" nu o slabea. Sa plece, sa nu cumva sa ramana cu ea. ????? De ce?? S-a intamplat ceva si eu nu pot sa vad? Help me! Nici cu tati nu vrea sa stea. De ce??? Stiu ca sunt universul ei si ea al meu, dar...??? 
Imi place santajul ei de dimineata cand ne pregatim. Cand vede ca pregatesc hainutele cere mereu si  mereu sa stea pe oala. Acum pregatim hainutele impreuna, o intreb daca vrea bluza/pantalonii respectivi si zice "NU!", dar ii scoate din sertar :))) Imbracatul e cu cantecele si pisici la ochisori. Si cand suntem pe picior de plecare, stai ca ea vrea la oala :))))) Dar pana la cresa nimic nu face pampers. Ii pun pentru siguranta! 
Si dupa doua zile de week-end plus alte doua de la mami putere, reintalnirea cu copii de azi a fost cu inevitabilul plans! Insa i-a trecut! Am revenit cam in 15 minute sa ii duc niste pastilute si deja facea legea la baie, la statul pe oala :))) Oare calca pe urmele maica`sii? Vedem!
Pana atunci eu ma bucur din plin de timpul pentru mine! Timp doar pentru mine...wowowo! De cand nu am mai avut asa ceva?

Piesa pe repeat!

Vi se intampla sa ascultati o melodie si sa vreti sa o ascultati mereu si mereu? Daca nu, mie mi se intampla :))

Asa ca de azi initiez "un serial" numit "Piesa pe repeat", adica melodia ce o ascult mereu, chiar si atunci cand totul e stins in jurul meu :))) pt ca ea se deruleaza in gand :P

Azi piesa e asta

Fatuca nu  ma fascineaza, nici nu are cum. Nu sunt fana ei, are piese care nu-mi plac deloc, dar astaaaa.....pfuuu. Ma scoate din minti :D  Si imaginile mi se deruleaza in minte intr-un ritm foarte alert. Nu imagini cu ea, dar nici nu intrebati care, ca nu va zic :P

Asa ca azi numai asta am in urechi!!!!

Un naduh

Am un naduh in suflet si cat inca nu m-au sunat de la cresa, zic sa-l scriu.
Citesc pe ici pe colo, ca nah, mai am si timp pt "documentare", cercetare, insa bine nu-mi face. Ma umple de draci si de nervi. 
Stiu, nu ar trebui sa ma las afectata, insa cand e vorba de prunci, simt cum ceva ma sugruma de gat. Se zbate rau vena la gat! Nu am crescut 7 prunci pana la Mariuca, am invatat odata cu ea si de la ea extrem de multe. Am gresit si am cerut sfaturi AVIZATE si am invatat din ele.
Acum afara nu-i chiar gerul Bobotezei sa te infosmolesti cu toate hainele din dulap. Insa mamele au o grija sa puna fularul pana sub gene la copii. Sa nu respire, sa ia aer cu portia, eventual aerul cald din gura in contact cu cel rece sa-i faca un minunat rosu in gat sau amigdale. Si ne intrebam de ce, ca doar nu a baut rece. Iarna trecuta nu i-am pus Mariucai deloc fular pe gura, dar deloc. NU A RACIT! O fi si cu sistemul imunitar ceva, dar evitand acest procedeu am scapat de chestii urate. Acum, unde te uiti, vezi copii infosmoliti pana in cer, abia le vezi ochii, cu manusi pe mana, sa nu cumva sa il prinda un fir de rece de pe undeva. DE CE? Or sa afle ele, dar nu acum.
Mai citesc si iar ma enervez, mamele in loc sa se focalizeze pe dorintele puiului, stau si asculta gura lumii. Degeaba o sa incepeti sa spuneti ca nu e asa, ca multe doar dupa asta traiesc. Daca dau sau nu bine la poza si incep sa intarce copilul pana la 1 an, ca laptele dupa 1 an nu mai este buna. Sau il intarca la 1 an si jumatate, ca e greu sa scoata tzatza si sa lase copilul sa isi aline dorul, foame sau ce mai are el. 
"Cum draga, alaptezi si acum?? Ti se lasa sanii!! Intarca-l!" Mi-e atat de dor sa o mai pun la pieptul meu pe Mariuca si sa o las sa se bucure de tot. Tocmai ca nu ii interzic sa-mi ridice tricoul si sa se joace cat vrea cu ele. Ea s-a intarcat singura. Atat a vrut ea, NU EU! 
Si dupa autointarcare au urmat multe luni cu multe treziri pe noapte pt lapte. Uneori si la o ora si jumatate. Deja, cum bine spunea o prietena, starea de oboseala crunta era starea mea naturala. Putin mai odihnita functionam cu sughituri, nu eram eu. Avem si cate 4-5 mese pe noapte. Ce au zis pediatrii? Nu ma intereseaza. Ca nu pe el il plange copilul, ci pe mine, Si daca ea se ridica in motul patului si spunea autoritar "mono", adica lapte, eu puteam sa-i dau si ceai cu aur, ea voia lapte. COPIII STIU MEREU CE VOR si vor accepta doar ce vor ei, nu ce vrem noi. Altfel le umblam acolo la sensibilitate si la emotional si facem din ei altceva. 
Incet incet, Mariuca si-a scos SINGURA mesele de noapte. Eu am asteptat. Si am profitat de faptul ca puteam sa dorm si eu mai mult de 3 ore. 
Singura s-a stramutat in pat la ea, fara treziri pe la 3 sau 4 dimineata, intinzand mainile sa o iau la noi in pat. SINGURA SINGURICA a facut totul. Acum o iau eu si imi intoarce spatele. 
Nu am renuntat la suzi. Nici nu intentionez. Asa cum si-a ales SINGURA momentul intarcarii, asa cum si-a scos singura mesele de noapte, asa cum singura doarme in pat la ea, tot SINGURA o va lasa pe suzi. Nu mi-e frica ca va merge la scoala cu suzi de gat. Nici nu se va marita cu pampers la fund.
Suntem noi intr-un amplu proces de despemparizare :))) dar nu e dupa mine, e DUPA EA. Se cere doar cand vrea, face pe ea cand tocmai am ridicat-o de pe oala. Sa o bat?? Ar fi mai bine, nu?? Sa stie ca nu trebuie sa faca asa ceva. NOPEEE!!! Am dat o palma la fund ca facuse pe ea si nu mai imi trebuie. Copilul meu inca nu e pregatit sa renunte la pampers. Ii place caldura lui. Se simte bine cu el. Se simte si  mai bine fara, dar EA trebuie sa constientizeze asta. Nu sa-i despic eu capul si sa o conving.
Asa ca dragi MAMICI nu va mai stresati sa scoateti mese de noapte, sa obligati copiii sa stea la oala, ca e rusine cu pampers, sa le scoateti suzetele ca ne rad vecinele de bloc, lasati-ii in ale lor si veti vedea ca SINGURI vor renunta. Nu aveti timp sa asteptati? DE CE?