Noapte de cosmar

Aseara am zis ca dau coltu. Nu coltul blocului, ci am crezut ca o iau catinel spre Eternitatii, nr.1. De frica. Voiam sa dau trezirea in casa, dar ce faceam cu Mirunica? O speriam si mai tare. Si dormea atat de frumos pufoasa cu tata-n gura si cu picioarele pe mine si cu mainile pe unde nimerea.

Sa revin la frica mea. In creierii noptii, o liniste de auzeai doar sforaiciunile casei, cineva se incumeta si perturba acest minunat concert in La major. Cineva batea in usa. Zic, poate a ramas pe afara careva si nu aude sa i se deschida. Si rad putin in sinea mea, ca de ce nu si-a luat cheie sau nu a venit la timp in casa. Si de la ras, plans m-am facut. Bataile se auzeau din ce in ce mai tare. Aveam impresia ca bate din usa-n usa. Atat imi mai trebuia sa bata si la mine si deja eram cu valu pe fata. Nu eram singurele, ci cu cucu din dotare, dar pe el cand il rapune somnu, zici ca e al vesnic, fereasca Sfantu. Si dintr-o data tacere. Ei bine, ia sa dorm si eu daca mi s-a terminat programul de masa. Nu al meu, ci al Mariucai. Si cand sa pun capul pe perna, iar batai in usa, dar de data asta cu strigaturi. Nu intelegeam perfect ce spune, dar se auzea ca alunga pe cineva. Pfuiiii, deja eram usa sum saltea. Noroc ca mi-am pus un pampers de la Mari. Sa ma duc la usa sa vad ce e? Nu eram in stare sa ma dau jos din pat. Eram paralizata de la brau in jos de frica. Si mintea mea fluturalnica incepe a zburda. Scenarii peste scenarii se fabricau in mintea mea. Cine-o fi? Ce vrea? De ce atat de devreme? Nu a mai rabdat sa se crape de ziua? Si striga atat de tare bataia mea ca eu eram in stare sa ma bag in fundul supatului si sa ies cand s-or trezi ai mei. Hal de mama sunt eu? Asa o sa-mi incurajez copila? Pfff, nu se poate. Zic sa ma imbarbatez putin. Pe cine? Cu ce? Eram zero! Si dintr-o data iar tacere. A durat cam o ora jumatate, poate doua, dupa care iar. Pffiuuu muica da ce facem aici? De data asta imi fac curaj si ma duc la usa. O luminita mica-mica se vedea la etajul inferior. Atunci am simtit cum mi se taie picioarele si nu mai ajungeam sa-mi iau copila. Unde sa plec cu ea? Sunt cu capu? Sa-l trezesc pe al meu. Daca zice ca-s si eu plecata cu sorcova in avans? Ma duc sa dorm. Mai prind cam un ceas de somn, ma trezeste asta mica ca ii este foame. Ne mufam una cu alta si vocea mea iar porneste. Am simtit ca fac pe mine de frica. Cine poate sa bata o noapte intreaga la usa? Da cel de dinauntru doarme somnul de veci de nu aude? Ca sa-mi fie cu iertare, peretii nu sunt chiar asa de grosi si o garsoniera nu e ditamai hanul de casa sa zici ca nu auzi. 

Si intre o voce strigatoare si un copil putin agitat intr-un final suna ceasul. Ce bine. Il infiintez oe-al meu la usa si-i spun. Dar vocea mea tacea acum. O fi obosit? Sau poate ca a adormit?! Ei ash! Incepe iar. Dar de data asta al meu a deschis sa vada cine. Pe scari nimeni. Si dintr-o data se aude vocea din interiorul unei case. Cerea ajutor. Si mai iese o vecina sa vada ce s-a intamplat, ca va dati seama ca la 6,30 dimineata doi se conversau mai tare pe casa scarii si logic ca se auzea.
Biata femeie o apucase halucinatiile. Cerea ajutor ca ramasese blocata in casa pt ca scara era inundata de broaste, ca cineva i-a venit la usa si i-a bagat sarme pe vizor sa nu mai vada, ca a incercat sa-i intre in casa si ca i-a taiat si telefonul fix. Pfff! Mai tanti sa-mi fie cu oertare, dar mi-ai tras o zgaltaiala de zile mari. Eram sa-mi stea inima in loc de frica. Mi-s fricoasa de ma pis pe mine daca se aude vreun zgomot in toiul noptii.

Dor de voi

Cucu-bau! Careva acasa? Staiti sa sterg colbul intai, ca de cand nu am mai dat pe aici, puteti sa-mi scrieti si o scrisoare. 

Asa...colbul fiind sters, va salut dragii mei prieteni bloggeriti. Imi lipsiti foarte mult, numa` ca timpul a devenit dusmanul meu nr. 1. Si de ce zic asta? Lasand la o parte una bucata devoratoare de timp, aka Mariuca, m-a impins pacatul sa ma feisbucuiesc si eu cu lumea trendy si uite ca mai mult dau pe acolo decat pe aici. Dar nu-i asta baiul principal. Al meu om mi-a facut lipeala cu un joc de pe feisbuc asta. Stiti cum e ramia, da? Cand se prinde de tine greu mai scapi de ea. Asa si eu cu jocul meu. Cat era fata mai mica, nu prea il bagam in seama. Ne dadeam noi rotocoale unul altuia, dar de cand copila mea a mai crescut si poate sta si singurica, sub atentul meu ochi magic, si dai si lupta, si construieste case, podete, afaceri, gradinite, scoli la jocul meu. M-am capiat lume. Tampenia asta de joc mi-o spalat creierul. Si eu care credea ca singurul meu neuron care a mai ramas intreg, poate ma aduce pe drumul cel bun, de unde? Ti-ai gasit. Acum va scriu si cu un ochi sunt la joc. Nebuna, nu?

Dar sa va mai zic de noi. Suntem bine, sanatoase, stuchiti-ne sa nu ne deochem, mancam cand vrem si ce vrem, mananca noaptea cat nu mananca ziua, dar asta o vom rezolva-o noi candva. Puteti sa ma judecati au ba, dar eu am imprietenit-o, usor-usor, cu maria sa tronul, aka oala. Dimineata avem tabieturile noastre, intre un Morar si un Buzdugan, ne mai hlizim, ne mai invartim si facem de toate pt toti. E fericita nevoie mare de realizarile sale. Dar si cand nu vrea sa stea, nu stricam noi aliantele bi si colaterale. Respectam dorinta copilului.

A crescut atat de repede, sa nu zic si frumos, da? Stiti, cioara isi lauda puii, da? Nu stiu cand creste? Sincer. Daca eu la ora asta nu dorm si mai ma uit la ea, cand creste? Cat nu ma uit, ahammm, am inteles. Parintii nu trebuie sa vada cand cresc copii.

Am emotii cat China de mari. Sarbatorile de iarna au o semnificatie aparte pt mine, iar anul asta le vom serba pt prima data in formula extinsa. Deja ne-am interesat de saniuta, numai sa ninga acum. Ne-a adus Mos `Calaie fasulet, deci trageti singuri concluzia cat de cuminte a fost, da? Iar buncii i-au adus un pui de urs, asa ca ea. Numai ca puiul e mai mare decat ea. Dar daca ii aduce un urs, oare cum erau ei? Simpatici oricum.

Va las ceva poze de actualitate

dar ne gasiti aici sau aici 

Va pup!!!! Ma duc la jocul meu!!!

Sistemul lui cur prajit-episodul 2

Aici am prezentat un prim episod despre contactul meu de parinte cu sistemul sanitar. Si pentru ca febra Mariucai nu scadea, am sunat pediatru. Ne-a recomandat el ceva, numai ca Mariuca a vomat licoare nefermecata. Sun din nou pediatru. 5 telefoane i-am dat si intr-un final raspunde sotia sa-mi spuna ca nu e acasa, sa revin intr-o ora. M-am enervat la culme pentru faza asta si inclin sa-mi schim pediatru. Dupa mintea si inteligenta mea, eu zic asa: ti-ai ales o meserie, gen doctor, avocat, adica o meserie cu care intri foarte des in contact cu oamenii si mai presus de astea pretinzi cavrei sa-i ajuti, atunci TINE-TI IN PANA MEA TELEFONUL DESCHIS SI RASPUNDE CAND TE SUN, ca nu te sun sa te intreb ce mancare ai in blid sau daca ai tras apa la buda. Te sun pentru ca, copilul meu e febril de 3 zile, ca toate antitermicele si impachetarile nu au facut decat sa-i scada pe moment febra, iar mai apoi ardea, ca nu am un dignostic concret si nu admit administrarea de antibiotic fara un diagnostic CLAR si PRECIS, ca nu imbratisez ideea administrarii anumitor leacuri fara sa-mi fie vazut copilul de un medic, ca eu ca parinte poate vad intr-un anume fel problema, iar tu ca MEDIC SPECIALIST o vezi in altu. Eu nu am pregatirea ta, ca de as fi avut-o, te asigur ca nu te-as fi deranjat de la somnul de frumusete. Asa ca decid sa mergem din nou la spital. Ajungem si ce sa vezi. Ne intampina infirmiera, aia de spala pe jos, duce pacientii la saloane daca sunt internati. Si mi se spune sec ca vine dna. asistenta. Mai era o mamica in sala de asteptare. Si asteptam, ca de asta se cheama sala de asteptare. Si asteptam si asteptam si asteptam si mai indraznim sa intrebam, cand eu, cand mamica cealalta, daca mai coboara careva sa ne vada si noua copii. O ORA am asteptat sa vina duduia asistenta. Intrebare: daca in tot acest timp venea o ambulanta cu un copil la urgente CINE SE OCUPA DE EL? Va raspund eu: infirmiera, ca doar ea era acolo. Cei, asa zisi, competenti erau pe sectie. Dar pe sectie nu sunt asistente care sa se ocupe de pacienti? Sau s-a ramas doar intr-o asistenta atat pentru triaj, cat si pe sectie? 

Dupa o ora vine cucoana iritata toata intre buci. Sigur nu o irita tanga. Intra mamica cu copilul, intram apoi noi si ce sa vezi. Nu mi-a consultat intai copilul, ci se apuca de pitigaiat ca ce asa mare urgenta avem, ca ea a fost cu o urgenta la oxigen, ca nu a stat degeaba si ect., s.a.m.d. Ma uitam tamp la ea si in varful limbii mi-a stat sa-i spun: cine se scuza, se acuza. Dar m-am abtinut caci aveam un copil de consultat si nu voiam sa mi-o smuceasca. Ii iau EU temperatura, cu termometrul meu(am intrebat de ce mi se cere termometrul meu, cica nu toate mamicile accepta sa li se ia temperatura copiilor cu termometrul dn spital. Pai atat timp cat il dezinfectezi in fata mea, eu sunt. Dar de acum voi sti si nu ne va lipsi din geanta termometrul) si suntem poftiti afara sa asteptam doctorul. Si am mai asteptat inca 45 de minute. 1h45min atat am asteptat. Imi venea sa-i mitraliez pe toti. Nu se poate asa ceva. Sau se prea poate in Romania portocalie.

Stiti care a fost norocul nostru? A venit o mamica cu un bebelus de 2 luni plangand foarte tare. Mi se rupea mie sufletul de cum plangea acel bebelus. Si ca prin minune a rasarit si dna. doctor. Ca sa vezi! Deci pt ea urgenta reprezinta copil plangand. Data viitoare o inregistrez pe Mariuca plangand si cand ajung pun inregistrarea.

Si in tot acest haos am avut parte si de experiente bune. Pediatra de garda, cam molaie dupa parerea mea, ne-a trimis la un examen ORL. E singurul lucru bun ce l-a facut.

Am asteptat si acolo sa vina medicul. Era in UPU la o urgenta. Dar aici la ORL macar era o asistenta care a socializat cu noi despre starea copilului. Iar cand a venit medicul s-a si apucat de treaba, nu a mai stat 10 ore sa se scarpine dupa ceafa sa vada daca are matreata sau nu.

Acolo am fost tratati omeneste, culmea, de un medic NU roman, ci arab. E o diferenta de la cer la pamant intre medicii romani si cei straini. Cel strain ne-a vorbit extrem de cald, s-a comportat foarte bland cu Mariuca, ne-a explicat absolut tot. Iar cel roman ne-a expediat in 2 timpi si 3 miscari.

La final am plecat si noi dupa 3 ore din spital, dar cu un diagnostic clar, cu un tratament si cu specificatia sa revenim la control in 3 zile. Am intrebat si eu ca tampa: Unde aveti cabinet particular? Ca nah asa sunt doctorii nostri: te vede in spital, dar te controleaza la cabinet. Si nu te controleaza o data, ci de "n" ori, caci la cabinet platesti, in spital mai putin. 

Dar acest doctor ne-a chemat tot in spital, ca nu are omu cabinet. Nah, daca nu e roman, nu are cabinet.

Si asta este Romania noastra portocalie!

Sistemul lui cur prajit

Ieri dimineata Mariuca ardea, temperatura 39. Wowow. Si dintr-o data se aprind sirenele. Nu ma confruntasem niciodata cu asa situatie. Sun pediatru. Nu raspunde. Simt ca iau foc si eu. Dar nh, e si el om si la fiecare e week-end. Dar e pediatru totusi, e toamna de acum si copiii sunt expusi la diversi concrobzauri. 

Deschid sa vad garzile din spital. X la pediatrie si Y la neonato. Habar nu am cine si cum sunt, dar bine ca nu e "Fata lu` tata" sau un tembel care oricine ar veni, chiar si cu ceva minor, el interneaza. Sun din nou la pediatru, raspunde. UUff ce usurare. Explic situatia, el calm ma sfatuie ce sa fac, imi spune ce sa-i dau si ne vedem luni ca el e plecat. Nah tot e bun ca am dat de el.

Dau antitermice si intr-o ora temperatura era deja 38. De la dinti nu face temperatura asa mare, am aflat mai tarziu, ca eu tot speram sa fie asta cauza.

In acest timp naucesc o verisoara cu telefoane sa-mi dea detalii despre cei doi medici de garda si sa ma ajute cu alte sfaturi utile in astfel de cazuri. 

Si plecam la spital sa o vada totusi un medic ca e mai bine asa. Sun din nou verisoara sa roage pe tanti asistenta sa fie blanda cu Mariuca, ca de nu mama iei ii va da un croseu de stanga, al` de dreapta fiind mortal :)) Si la noi in Romanica daca nu dai bani de la inceput sau daca nu pune cineva o vorba buna pt tine, e cam naspa, aiurea, cam nasol.

Ajungem la spital. Bat frumos la usa, nu raspunde nimeni, dar asa e la noi, mai greu cu bunul simt si politetea. Indraznesc sa intru si spun ca am venit cu un copil febril. Iese asistenta si din priviri ma intreaba daca sunt si ii replic imediat ca sunt vara cu Sam. Ii vine zambetul pe buze si sa astept putin ca e un copil la consultatie. Iese copilul si intram, ca asa ni s-a spus. Si ne intampina doar asistenta. Dar doctorul?? Si ma gandesc eu dupa mine ca trebuie sa fie in separeu sa-si spele mainile ca asa e normal si corect. Dar e ceva normal si corect azi? NU!

Ni se spune sa dezbracam copilul, eu pun placa evenimentelor si tot cautam cu privirea un medic. Si el ioc. Sotul o dezbraca pe Mariuca, ea riposteaza ca doar e copil , dar odata ramasa fara hainute e in mediul ei :)) Si la final, bine imbracati copilul. Cum gata? Atat? O intrebam cu privirea pe asistenta. Si ea imi spune ca dna. doctor stie de noi si va cobori de indata. Dar pe copilul de dinainte cine l-a consultat? Si asteptand am aflat ca doctorul de dinainte a plecat la fizioterapie. CUM??? Bai nene da nu esti in timpul garzii? Cum, tu iti permiti sa te fizioterapiezi cand vin copilasi la urgenta? Simteam cum iau talpile foc. Si apare intr-un doctorul. Iar la dezbracat, iar la consultat, iar pune placa evenimentelor. Si asta pt ca medicii isi cam iau peste picior mseria, isi permit fizioterapii in timpul programului, iar eu astept cu copilul febril sa vina sa ne vada careva.

Asta e sistemul sanitar, bolnav el insusi, sistem plin de medici dezinteresati, dezgustati ei insasi de lefuri, conditii, tratament din partea superiorilor.

Bucurie

De 6 luni in coa` fiecare zi e bucurie. Dar nu oricum, ci bucurie maxima. E bucuria aia de-ti umple sufletul si inima, de o simti cum iti strabate trupul din varful degetului mic de la piciorul drept pana in ultimul fir de par, al` mai lung de a uitat frizerita sa ti-l tunda. Asa ma simt eu de 6 luni in coa`. 

Se stie si de ce. EA este DI VINA! 

Fiecare mama isi alinta puiul dupa bunul plac al sufletului, insa Mariuca e Soare pt mine. Cred ca si pt sotul meu. Si daca e soare, totul e PERFECT pt mine. 

Azi se implinesc 6 luni de cand Soarele meu a rasarit pe strada vietii mele, exact intr-o zi cu un soare arzator de primavara. Nu voi uita nicicand acea zi. E ziua cea mai minunata din viata mea. Si nu mint. Am fost fericita si pe 29.09, dar fericirea maxima am simtit-o la nasterea Mariucai.

Mariuca e AER pt mine, caci atunci cand simt ca mor de frumusetea ei, o sarut usor si-mi simt inima batand la loc. 

Mariuca e FOC mistuitor pt mine. Nu pot sa ma duc nici la buda fara sa o vad. M-as usca de dorul ei daca nu as vedea-o mai mult de o zi. Nu VREAU sa-mi imaginez VIATA fara Mariuca.

Mariuca e PAMANT pt mine, caci asa simt ca nu traiesc intens si nu fac umbra pamanului degeaba. Ma simt ca un pom cu radacinile-i adanci infinte, iar EA este ROADA mea.

Mariuca e VIS IMPLINIT, iar azi EA implineste 6 luni. 

LA MULTI ANI SOARELE MEU!

LA MULTI ANI MARIUCA!

Sa o scuzati ca a adormit la petrecerea de ziua ei :))))