De azi incep sa fac AMR-ul zilelor ramase in care voi mai merge la munca. Deja parca ma incearca un sentiment de tristete, insa eu si Mariuca meritam tot ce e mai bun pentru noi doua.
Niciodata nu am lipsit atat de mult de la munca, insa se pare ca si cele 6 ore pe zi sunt prea mult pentru mine. Simt uneori o nevoie acuta de a sta intinsa ca sa ma pot juca in tihna cu mandra din dotare, sa ma intind sa-i ofer tot confortul de care are nevoie.
Am asteptat prea mult acest moment ca sa nu ma bucur acum de el. Insa stiu ca o sa-mi lipseasca enorm munca mea. Si plec taman cand suntem in plina organizare a doua evenimente importante si foarte dragi mie. Dar asa e in viata!
Asa ca asta va fi ultima mea saptamana oficiala alaturi de colegi. Sincer nu ma trage absolut nimic sa imi strang lucrurile, dar trebuie. O sa-i mai ajut cu tot ce pot de acasa, poate voi mai merge sa-i ajut. Asta acum ca nu o sa am activitate intensa, insa de cum va aparea botul de aur in viata noastra, probabil rar o sa-mi amintesc de ei :)))
Asa ca sa inceapa AMR-ul!!!!
Mai sunt 4 zile :))
