Revenire

Cine-ar fi crezut ca mi s-antamplat ceva si am disparut de pe fata pamantului, sa-si ia gandul. Sunt aici, numai ca timpul fuge si se scurge atat de repede ca abia mai am timp sa deschid laptopul. Ce-i drept vreo saptamana nu am inteles nimic din comportamentul lui ciudat: CD-uri sau DVD-uri nu mai voia a scrie, se deschideau si se inchideau paginile singure. Am crezut ca l-a demonizat careva. Drept pentru care l-am dus la nenea doftorul de calculatoare. Stupize, stupize :))) Colcaia de virusi si balauri cu tot cu antivirus si antu-spy. Drept pentru care a intrat in blocul operator, dupa care l-am scos la terapie intensiva si inapoi acasa. Acum merge, e ok. De fapt el nu merge, doar imi fac treaba in regula cu el.

Am avut si am in continuare o stare de futu-i masa. Si asta din cauza sistemul boland in care imi desfasor activitatea. Chiar daca mi se reduce salariul cu 25% sarcinile sunt aceleasi si unde mai pui ca secretara pleaca si trebuie sa preluam fiecare din atributiile ei. Cred ca o sa facem cu randu la secretariat. Oricum e un adevarat talmes-balmes pe acolo. Dar dintre toti, ala de pute de ti se intorc matele pe dos si te iubesti cu buda de zici ca sunteti amici din frageda pruncie, ala nu are nimic de facut, nu i se spune nimic, nu este intrebat de ce sta 2 ore la serviciu si este pontat 8 si etc s.a.m.d. Din astea cred ca toti aveti pe la locul de munca. Peste tot e un bou si-o belea.

Am avut si o perioada mai plina si din cauze: familiare sau familiale? :)))) Familiale, desigur. Mai am putin si o sa-mi dau masteratul in psihoterapie. Sincer m-am uimit pe mine insami de capacitatile mele. Dar totusi, sa nu ma deochi singura, ca nu stiu leac de vindecare.

Si tot in aceasta lunga pauza, l-am ajutat si il ajut in continuare pe domnul M sa incerce marea cu degetul mic de la piciorul drept:))) 

Am prestat si teren mult in aceasta perioada. Am fost cu sfintele moaste, cum imi place sa-l "dezmierd" pe mosul urat putacios si cu alti colegi pe coclaurile judetului. Frumos dar prea obositor. De fapt nu e chiar asa obositor, dar te oboseste mirosul omului certat cu elementarele: apa si sapunul. Si pentru asta cer sa mi se dea spor de toxicitate, vorbesc serios. Dupa o zi cu el pe teren ma ustura in gat de la mirosul inhalat. 

N-am mai pregatit nimic spectaculos prin bucatarie, doar niste chiftele de dovleac, dar care au nimerit la cosul de gunoi, eu nu le-am putut manca.

Si ca sa inchei apoteotic, mi-am perfectat parcarile cu spatele, ca stiam doar cu fata si ca reflexele la condus masina, nu alea din bucatarie sau aia de spalat, ci aia cu 4 roate :))) si cu benzen in ea, sunt cu mult mai bune si mai rapide, aseara dandu-i o lectie de adevarata bravura domnului M. Si asta imi da un curaj nebun de a porni oriunde cot la cot cu el.

Si cam atat. Sper sa revin mai des. Imi doresc asta. Mi-e dor de blogareala si de voi prieteni virtuali.

Ana draga mea stiu ca sunt o mare purcea si ca te duc cu zaharica de o gramada de timp, imi fac culpa mia cat vrei, dar intelege si tu un copchil bezmetic la cap si cu fundu-n sapte luntre si de care toti trag ca de guma de la chiloti. Multumesc tare mult de intrebare. Cred ca sunt bine sau cel putin asa vreau sa cred.

Si cum memoria inca mai e la locul ei, dna Mariana m-a premit. Pentru absenta se premiaza? :))) Atunci o sa mai chiulesc.

Astea sunt premiile

Acum merg sa pornesc masina de calcat si sa intind hainele in fata ei poate s-or calca singure.

V-am zis?!

In finalul acestei postari am spus ca ar merge super de bine dovleceii cu smantana cu niste castraveti murati, reci, de la frigider. Dimineata nu am mai rezistat si am incercat. E absolut demetial de buna combinatia. O adevarata eruptie vulcanica de gusturi.

 Merita incercata.

Placinta cu mere si rom

Nu se putea sa nu fac si ceva bun azi, daca tot am avut o zi de sauna in bucatarie.

Duminica am cumparat de la Ivanesti, unde am fost cu fanfarele, niste mere care la prima vedere am crezut ca sunt prune. Am vrut sa fac dulceata din ele, dar m-am lasat lehamite. Erau prea mici sa stau sa le curat de coaja, sa le tai cuburi. Asa ca azi le-am gasit o destinatie: placinta cu mere, insa de data asta fara scortisoara, ci cu rom.

Am cumparat un pachet de foi de placinta, spre surprinderea mea chiar bune; o singura foaie era putin rupta. Am o experienta vasta la a nimeri foi de placinta gata bucatalite. Le-am lasat de s-au dezghetat in tihna. Cat am vazut un film de la 16 la 17 si am savurat o cafea, am dat prin rindea merele. 

 Le-am pus cu zahar sa lase sucul lor. Dupa ce au lasat suficient suc le-am calit pana s-a evaporat tot sucul. Si ca sa nu risc sa trezesc detectorul de gaz, dupa ce s-au calit mere si s-au mai racit nitel, am turnat 25 ml de rom. 

Foile de placinta le-am uns bine cu ulei, am pus compozitie de mere si am rulat la mijloc. 

Am uns foile cu ou batut si am dat la cuptor pentru 40-50 de minute, depinde de puterea de ardere.

E singura poza ce am reusit sa fac. Am impartit tava si domnului M la serviciu si mamei. Acasa am lasat doar  foarte  putin, cat sa-mi bucur si eu sufletul.

Domnu` M mananca placinta, cozonac si alte chestii copate doar atunci imediat ce sunt scoase din cuptor. Dupa nu mai sunt bune. Asa ca i-am dat azi cam jumatate de tava. Rezultatul: sa mai faci. Stiu, dar tu cand ai sa faci sa pot spune si eu la fel despre tine?:)))

Parjoale coapte

Daca azi tot am avut rezervare la bucatarie, am indeplinit o dorinta mai veche a domnului M: parjoale.

Am facut compozitia clasica, cum o stie toata lumea: carne tocata, un morcov ras fin, usturoi pisat, un cartof ras fin si stors de zeama,  oua, putin patrunjel verde, cateva felii de paine inmuiate in lapte si stoarse, sare si restu de condimente dupa gust.

Am amestecat cat de bine m-am priceput compozitia, dupa care am pornit la bibilit parjoalele. Am facut si mai mari si mai mici. Spre deosebire de celelalte dati cand pe prajeam in ulei incins, de data asta am ales o varianta mai sanatoasa, zic eu. Le-am copt in cuptor pe hartie de copt.

Regret ca nu am facut asta pana acum. Nu sunt absolut deloc uleioase, oricat le-as fi scos pe servete de hartie. Din contra lasa pe hartia de copt grasimea in exces. Pana si la gust difera, sunt mai bune, mai gustoase, mai aromate. 

Le-am copt la foc iute, cam 20-25 de minute, depinde de puterea de coacere a fiecarui aragaz, dupa care le-am intors pe partea cealalta.

De acum nu le prajesc in ulei. Nu se merita absolut deloc.

Dovleci cu smantana

De azi pana sambata sunt libera. Abia am asteptat sa ma relaxez si eu. Sa mai bine sa imi aerisesc plamanii de la putaciosul imbacsit.

Si cum dimineata am trandavit-o pe la Tv, pe la pranz am fleicarit-o prin targ cu domnu` M, dupa ceaiul de la ora 5 am primit o programare in bucatarie. Frigiderul plangea saracul. Nu mai avea nimic care sa ne astampare matele crete de foame. Si cum m-am capatat cu 2 dovleci de la mama soacra, pe unul l-am facut cu smantana la cuptor.

L-am curatat de coaja; era unul mare de vreo 2,5-3 kg. L-am feliat si am scos mijlocul. Era putin trecut de copt, asa ca am lasat doar marginea. L-am  asezat intr-o oala incapatoare si am presarat sare din abundenta si l-am lasat cuminte pret de-un ceas. Am scurs zeama lasata si intr-o alta oala am pus apa, in care am fiert feliile de dovleac.

 Nu trebuie fiert mult timp. Cam 5 minute la foc potrivit, chiar spre mic dupa ce incepe sa se bulbuceasca apa. Am scurs de apa si am lasat de s-au zvantat un pic.

Intr-o tigaie am topit 50 de grame de unt in care am perpolit putin feliile de dovleac

Am condimentat cu busuioc, piper, putina boia dulce.

Separat am amestecat cam 300 gr de smantana cu 2 oua, o lingurita rasa de crema de usturoi grecesc, 50 gr de telemea de vaci si o lingura cu varf de faina. Am uns cu unt o forma de tarta. Am turnat feliile de dovleac si peste ele am turnat amestecul de smantana.

Am dat la cuptor pentru 25-30 de minute la foc iute. Nu pot descrie ce mirosuri veneau dinspre cuptor. Noroc ca mai pregateam si altele, ca de nu ma lipeam de geamul de la cuptor.

La final a iesit asa

E demential de buna. E deliciul suprem. Usor, nu cade greu la stomacel. Si cred ca ar merge absolut demential de bine cu castreveti murati, reci ,de la frigider. Maine incerc si va spun rezultatul combinatiei.

Forme

Ieri pe-o ploaie de mama focului, de nu se vedea absolut nimic pe geam,

iar canalizarea nu facea fata

m-am gandit eu sa-mi umplu timpul cu ceva, sa nu ma ia uratul de suflet si sa-l sun pe domnu` M din 5 in 5 secunde. Dah, mi-e frica de-mi tremura matele-n mine cand ploua cu tunete si fulgere de alea furioase de-ale lui Iliuta. Si cu ce as fi putut sa-mi umplu timpul? Mi-am amintit ca mi-a mai ramas niste coca de la tarta facuta de ziua mea. Si m-am gandit sa fac niste biscuitei, ca am vazut ca are gust excelent blatul de tarta.

Am infainat masa de lucru si am scos jucariile din sertar

Am intins aluatul nici foarte gros, nici foarte subtire. Nu stiu exact cati mm sau cm ar fi trebuit sa iasa. La ochi am facut si eu. 

Mi=au iesit doua tavi

Pe una dintre ele a suflecat-o domnu M cand a ajuns acasa, cica sa ma consoleze. E buna si o consolare din asta. E semn ca trebuie sa mai fac.

O sa scriu totusi si reteta de coca, sa fie aici. 300-350 gr de faina se amesteca cu 125 gr unt la temperatura camerei, 125 gr zahar, un galbenus, un zahar vanilat, un praf de sare. Daca nu vi se desprinde aluatul de maine, mai puneti faina. Se lasa la rece o ora dupa care se modeleaza in formele dorite. Se coc la foc potrivit pana devin aurii. Pacat ca nu mai am si pozele de final.Trebuie sa ma credeti, eram sub consolare :)))

A mai cazut o stea

.....exact de ziua ei. 

Am primit vestea de la sotul meu, dimineata. Inca nu dadusem drumul la radio sau TV. Cantr-o ultima zvancnire am reusit sa ma trezesc 100% cu aceasta veste.

De o ora ma uit la TV si nu pot sa cred. Speculatii peste speculatii.

Ce nu pot sa inteleg e de ce azi, de ziua ei? 

Il ascult acum pe Mike Godoroja care vorbeste de sufletul artistului, de emotiile puternice ce le traieste un artist in decursul carierei lui in spatele a ceea ce afiseaza pe scena, de neacceptarea sa nu mai tii prima pagina a ziarelor. Dar nu cred ca ar fi vorba de asa ceva in cazul Madalinei. Am auzit interviul din mai cand i se citea bucuria in glas ca este mamica unui baietel, ca este iubita de sotul ei, de noua casa.

Asemeni tuturor artistilor care s-au dus, asa se va intampla si acum: se va asculta si mai mult muzica Madaline, se vor scrie pagini intregi despre viata ei. La ce folos. Ei nu mai sunt. 

Consider ca trebuiau apreciati mai mult cand erau langa noi, nu atunci cand nu mai sunt.

Mi-e scarba de acesti jurnalisti care intra cu gumarii plini de noroi in intimitatea unei familii indurerate.

Ramas bun Fata cu parul de foc!

Serviti va rog!

Pentru ca ieri mi-am serbat ziua numelui, va prezint din bucatele ce le-am pregatit. Nu a fost o super-mega petrecere, doar o intalnire de familie.

Am pregatit niste dovlecei umpluti cu ciuperci, cu smantanica si sos grecesc de usturoi

 Am facut o tava de cartofi la cuptor cu fripturica

Si desert, am pregatit o tarta ce i-am dat chiar numele meu, Veronica. E o tarta in care am pus diverse, amalgamate: alune, mere, visine din compot, budinca de ciocolata.

SERVITI, VA ROG!

Finish

Ufaa!! Gata! S-a terminat.

Pe langa Campionatul Mondial, care slava cerului ca nu mai aud vuvuzici bazaitoare, s-au mai linistit treburile si pe la birou. Am avut o perioada cam aglomerata, insa din septembrie urmeaza un alt val de maxima nebuneala.

Pe 2 iulie am avut un frumos concert de muzica clasica in Centrul Civic, omagiindu-l pe Stefan cel Mare

 A fost un concert reusit, cu doua formatii, amblele foarte bune. Publicul l-am vazut receptiv si incantat, desi unii credeau ca vine guta sa cante. Mai sunt si asemenea uscaciuni pe langa noi.

Pe 5 iulie am fost alaturi de fosta mea sefa cand si-a sustinut doctoratul. Sincere felicitari Rodica si sa stii ca o sa-mi lipsesti. Ai fost si vei ramane un model pentru mine, am invatat foarte multe de la tine intr-un timp atat de scurt.

 Intalnirea cu Iasul studentiei mele mi-a invadat sufletul de amintiri si clipe deosbite. De la cele mai frumoase, pana la cele pe care le-am aruncat intr-un colt uitat al meu. Lacrimi se opreau in gat cand am trecut pe langa salile de curs, cand mergeam si nu prea. Am resimtit naduful esecului din anul III, dar si infinita bucurie cand am reusit sa trec acel examen care m-a marcat.

 Si toata saptamana am avut de pregatit un alt moment din planul de activitati al institutiei unde lucrez, Festivalul Fanfarelor. 

 L-am organizat in acest an la Ivanesti si sincer spun ca nu imi pare rau. A fost super organizarea. Se cunoaste ca primarul e chiar interesat sa fie treaba buna si de calitate. Si pe langa toate astea, de joi intr-o veselie continua, am facut repetitii cu copii, caci au evoluat si ei. Au pus impreuna cu coregraful o suita noua si dai si repeta. Ieri a fost ziua de foc cand am avut in cap numai sunete de alamuri. Am avut invitati si o formatie de fanfara din Cugir. Jos palaria in fata lor. Se cunoaste diferenta de stil intre zone.

Au fost alaturi de noi si vesnicii prieteni de la circulatie, carora le multumim.

 Sirul de masini parcate de o parte si de alta a strazii s-a intins pana departe

Si acum din uscaciunile locului:

Doi cate doi

Hop sa!

Dar mai bine-mi sade singurea!

Lupu paznic la oi!

Si varianta a II

Si un fragment dintr-o piesa a celor de la Cugir

Si pentru ca azi in Calendarul Crestin Ortodox se serbeaza asta, va invit sa un suc si o felie de tarta cu fructe, ce urmeaza sa o prepar indata ca plec de la PC :)))

Daca nu pricepi, iti "desenez"

Stiti ca exista o anumita categorie de oameni care nu au aceeasi capacitate de a percepe si de a intelege lucrurile asa cum le intelegem si le percepem noi. Sunt persoane carora trebuie sa le desenezi, sa le explici milimetru cu milimetru, sa te inarmezi cu o infinitate de rabdare si calm pana reusesc ei sa priceapa. Ei, cam la ceva trebuie sa ma inham eu acum, sa reusesc sa-i conving pe vecinii mei sa tina usa inchisa de la intratea in bloc.

Dincolo unde am stat nu aveam interfon. Oricum nu se compara cu nimic vecinii de aici cu cei de dincolo. Daca dincolo in sambata Pastelui unul intr-un plin proces de betie si nervi ameninta ca da drumul la gaz ca sa sara tot blocul in aer, sau batai cu strigaturi ori pe la 5-6 dimineata ori pe la 23-24, ei aici abia stii ca ai vecini. Nu se aude nimica-nimicuta, doar cand si cand cate o usa metalica inchisa mai tare. Din cate am inteles de la vecina mea, dna profesoara, cu care am o mare placere sa ma conversez la un ceai, pe scara stau multi oameni cu carte, cum s-ar spune: profesori, doctori, politisti. Insa vecinii mei nu stiu sa aprecieze avantajele interfonului pe scara.

Pe langa faptul ca eviti sa tranformi parterul in buda publica pentru oamenii strazii sau orice betiv care nu mai reuseste sa te tina pe el, putem sa ne ferim de infractori. Ca slava cerului sunt destui acum si cred ca or sa se mai inmulteasca si astia.

La intrarea in scara e un loc mai intunecos, unde cand intri de la lumina puternica nu vezi nimic daca nu aprinzi becul. Dar pana la intrerupatorul si asa strigat trebuie sa faci cativa pasi. Si uite asa risti sa te trezesti cu una "In Numele Tatalui" si ajungi la spital nevinovat ca nu ai nici o letcaie in geanta si nici bijuterii pe tine. 

Dar oamenii mei culti nu inteleg aceste aspecte. Drept pentru care, asa cum am aspus in titlu, le-am "desenat" ca poate asa or intelege si or tine naibii usa aia inchisa. Si am facut doua anunturi MARI pe care le-am lipit, a se citi le-am imbracat, cu scotch pe geamul de la intrare. Cat au rezistat? Maxim 6 ore, la 8 le-am lipit, la 14 cand am ajuns acasa erau deja dezlipite. Bine ca a avut bunul simt sa il arunce la cos si nu l-a lasat in fata usii. Saptamana care vine o sa mai fac un anunt cu avantajele si dejavantajele inferfonului. Nu cred ca ii voi convinge, dar cel putin am constiinta impacata ca am incercat civilizat sa ii determin sa tina usa inchisa. Ca daca lumea nu pricepe si e atat de batuta in cap, o sa le fac anunturi in limbajul lor, ca cumva trebuie sa ne intelegem si sa reusim sa convietuim amiabil in buricul targului.

Clatite cu branza la cuptor

Ieri de pe la 16 am ramas singura acasa. Si daca tot m-am vazut singura, am pregatit niste clatite cu branza la cuptor.

Am facut un maglavais pentru clatite cu lapte, sifon, faina de vreo 3 tipuri, un praf de copt si celelalte necesare.

Cat s-a odihnit nitel maglavaisul de clatite am pregatit branza. Am omogenizat-o cu putin lapte batut, putin unt, zahar si esenturi vanilate.

Am copt foile de clatite, le-am umplut cu branza si le-am asezat intr-o tava tapetata cu unt.

Am facut un amestec de smantana cu iaurt si ou pe care l-am turnat peste clatite si la cuptor cu ele pentru 40 de minute.\

 Dimineata am avut curaj sa tai sa vad ce a iesit. Sunt gustoase rau de tot. Si parfumate de la vanilie. 

POFTA BUNA!