Lipsa de bun simt

Nu va speriati. Nu e incendiu. Sunt doar vecinii nostri lipsiti de bun simt care fac un mic gratarel pe balcon. Mi-e mila de bietul animal, nu si de vecini. 

Am vrut sa sun la politia comunitara sa ii intreb cand fac sectorul la noi, insa am fost oprita. De ce sa fiu eu cea cu mot in frunte sa sun atat timp cat vecinii lor directi accepta situatia? Ca nu vreau sa fiu afumata de niste NESIMTITI care isi bagau si isi dregeau in momentul inmanarii cheilor de la apartamente, ca ce astea sunt apartamente, asta e gresie, astea sunt usi?

In spatele blocului, la vreo 100 de metri, nu le am deloc cu aproximarile, este un loc special amenajat pentru gratare. 

Ei de ce au bun simt si il folosesc? Sau nu stau la parter si nu au unde face gratar IN CASA. 

Cred cu tarie ca cei care s-au mutat aici au uitat si ultima farama de civilizatie la marginea targului. Pacat!

Ma fac rea!

Nu se mai poate! Esti bun, esti luat de prost! Sa incercam si cealalta varianta, cea rea! Vedem ce-o iesi!

Eu sunt un om civilizat in trafic. Nu iau fata nimanui, ma deplasez regulamentar, dau prioritate, nu-mi fortez norocul, parchez acolo unde trebuie fara a bloca pe vreo careva. Fac foarte urat cand ma sicaneaza vreun mascul in trafic, cand imi ies in cale, crezand ca daca sunt femeie merg in reluare sau sunt mai inceata. Nu sunt eu pilot de formula 1, dar nici a mort nu merg. Sa n-o ma lalaiesc aiurea, sunt un conducator auto normal in trafic.

Am renuntat la autobuz si folosim masina, daca tot o avem. Mariuca inca nu are rabdarea necesara sa astepte in statie, inca nu intelege ca mai trebuie sa mai mergem 2 statii si apoi coboram cand ea VREA sa coboare cand s-a oprit autobuzul; are momente cand vrea sa o duc in brate, iar eu deja sunt pomul de Craciun, decorata cu fel si fel de plase, sacosele, ghiozdanele. 

Marti, dupa ce isi rezolva treburile, Mihai mi-a lasat masina undeva in centru, regulamentar, fara sa incomodeze pe nimeni. Am luat copila de la cresa, era foarte frumos afara si am mers pe jos. Redescoperim mersul pe jos! Si cum mergeam noi din balta in balta, ajungem intr-o zona de unde puteam sa ne reperam masina, blocata de o alta. Dar cum noi nu mergem de sa ne ia radarul, m-am gandit ca o sa apara proprietarul si noi o sa plecam linistite la ale nostre treburi. Intr-un final ajungem la masina, nici urma de proprietar. Eh, o sa vina. Doar e constient ca a blocat o alta masina. Mi-a placut ca a apasat butonul de avarie! Pai daca ai avarie, unde esti? Sau tu esti avariat la bunul simt?! Si dau un claxon! Iar lumea se uita ca la urs. Dar insist, ca poate aude omu si isi aduce aminte ca si-a lasat masina aiurea.
Deja ma uitam dupa vreun politist local, de ce nu, unul de la rutiera. Dadeai cu pusca si nimeni nu era in centru. Si cand nu ai treaba cu ei, te impiedici de lesurile lor. Si mai dau 3-4-6 claxoane ca poate se scoala omu de pe buda. Atat eu cat si Mariuca ne pierdeam rabdarea. Dau copila jos din masina si asteptam. Si cautam cu privirea orice fiinta in 2 picioare mergatoare care sa-si urneasca masina din loc.
Il sun pe al meu sot si il intreb ce se intampla daca sun la politie, copila deja plangea, rabdarea mea era nervi maximizati. Si cum vorbeam la telefon, un brebenel tamp rasare cu ochii holbati intr-un telefon. Face cativa pasi, se opreste, butoneaza iar telefonul, copila plangea si mai tare. M-am rugat la toti sfintii sa nu fie el, ca sterg cu el pe jos la cati nervi aveam. Si el era. Culmea nesimtirii s-a oprit in spatele masinii si si-a mai butonat de cateva ori telefonul. L-am facut albie de porci. Am sters toate cocinele cu el. Regret amarnic ca nu am sunat din prima la politie. Mai ales ca 2 masini departarea de a mea erau locuri goale de parcare, care pe toata perioada asteptarii noastrte si inainte, nu au fost ocupate.

Asta e masina brebenelului tamp, nesimtit si ipocrit! Daca il cunoasteti, spuneti-ii ca i-am urat numai de bine. Data viitoare il pun in bataia pustii. Oricum nu va mai fi nici o alta data viitoare in care sa astept. M-ai blocat, chem militia sa te amendeze. Imi pare rau pt tine, dar de mine mi se rupe sufletul. Asa ca, aveti grija pe cine blocati, sa nu fiti amendati!

Prima spitalizare

Nu stiu cum se face, dar in ultima perioada s-au cam tinut lant de noi problemele de sanatate. Am inceput cu febra mare, apoi infectie urinara cu e-coli si am continuat cu varsaturi. Si toate ni se intampla cand suntem singure acasa. Parca e un facut, dar asta ma intareste foarte mult pe mine si imi da o putere magica de undeva dinauntru.

Marti am plecat sa facem diverse cumparaturi, iar in drum spre casa Mariuca a varsat. Prima data putin, s-a speriat groaznic, tremura si a adormit. Am spus ca poate ceva nu ii picase tocmai bine la stomacel de la masa de pranz, deja incepusem sa derulez in minte ce mancase, ce bause, a vomat si acum s-a linistit. Dar de unde, la vreo 30 de minute vad in carut o adevarata fantana arteziana. Nu stiu daca m-am panicat, nici timp de reactie nu am avut, nu stiam cum sa o scot mai repede din carut sa nu se innece. Eram harcea-parcea amandoua si carutul solidar cu noi. A inceput sa planga foarte tare, voia doar in brate si sa doarma. Intr-un final am ajuns acasa unde a continuat sirul de varsaturi. Faza proasta e ca nu voia sa bea nimic. Tot ce ii dadeam, varsa. Era si foarte somnolenta, cauta numai sa doarma, nu coopera deloc. La un moment dat statea cu ochii intredeschisi si atunci, cred, m-am cam panicat. Nu stiam daca doarme sau era treaza si nu reusea sa isi tina ochii deschisi. Parca era in coma. Si am actionat. Am sunat la 112, stai si detaliaza unde vrei, adresa. Ma preia telefonic Serviciul de ambulanta si sa stam de povesti: cate varsaturi, febra, cum sunt scaunele, unde vine adresa, intrarea prin gang, explic ca la strada si ma intreaba iar daca intra in gand. Intra tu unde poti, numai trimite-mi o ambulanta mai repede ca, copilul meu e rau de tot. Stau relativ aproape de statia de ambulante, vreo 10-12 minute de mers lejer, la pas. Ei au facut cu masina vreo 20. Am coborat cu Mariuca, desi la telefon mi s-a spus ca va urca asistenta sus sa vada starea copilului. De unde atata boierie pe capul meu! Sa cobor cu copilul la masina! Spun ce s-a intamplat, nu bea apa, nu coopereaza si imi spune ca a varsat de la antibioticul ce-l lua pt infectia urinara. Ajungem la spital si aici incepe partea frumoasa.
Tanara din triaj era semi-adormita, probabil o furase somnul in camera din spate. Stai sa-si revina, ne recunoaste, dar nu stie de unde sa ne ia. O luminez sa isi aduca aminte ca poate se misca ceva mai vioi, copilul meu dormea sau altceva grav se intampla cu ea. Sa faca foia. Dar nu anunti doctorul?? Aaaa, nu acum, dupa ce termin foia. Futu-i ma`sa de foaie! Eu vin cu copilul semi-lesinat si tu ma pui sa stau pana faci tu o foaie de internare?? Da nu poti sa anunti doctorul intai si apoi sa faci foaia? Sau nu esti suficient de apta sa faci doua lucruri in acelasi timp? Un pistol de aveam, ii zburam creierul. Si stau sa scrie adormita. Aaaa, dar uite ca ati  mai fost! Faaa vaco, acum 2 minute ti-am zis ca am fost! Tu dormi in papuci???? Scoala! Sa o trezesc, nu pe ea, ci pe Mariuca, sa o cantareasca? Imi venea sa-i dau cu cantarul in cap. Jur! Trezesc copilul sa o cantareasca ca altfel nu termina foia sulii si a aventurii si nu il cheama pe medic.  

Cu chiu, cu vai a terminat foaia. Suna infirmira sa coboare. Nu de ea am nevoie, ci de medic. Intr-un tarziu il suna si pe ciufutnic. Coboara Maria sa doctorul Lupu. Eu deja cu nervii pusi pe sarma, el intr-un calm nesimtit. Reiau cele intamplate in cursul zilei, ii spun ca suntem sub tratament cu antibiotic pentru.... Cine ne-a dat antibioticul? Eiii aici e aici. Mancatoria de cur e la cele mai inalte cote. Nu pot sa descriu mimica fetei lui la auzul medicului ce ne-a prescris antibioticul, oricum nu  era de bine. Ca i-a picat copilului greu antibioticul. Ei sa mori tu! Chiar asa? Da` a baut antibiotic pana i-a cazut greu? Mariuco, data viitoare sa fii mama mai precauta cu antibioticele astea, sa nu-ti mai pice mama greu la stomac.
Trageam de mine sa raman calma. Ii stiu reputatia de doctor nebun si tampit la creier. Vede copilul si se apuca de scris. Macar a avut bunul simt sa ma lase sa stau jos, deja coloana mea incepea sa cedeze de la stat in brate cu Mariuca. 

Si cum se gandea el ce sa scrie si cum sa scrie, ma pune sa ii povestesc de cum a facut ea febra prima data si nu a cedat sub antitermic, cum am avut "curajul nesimtit" de a sta acasa cu copilul febril cu 40.8. M-a desfiintat complet ca mama, ca femeie, ca persoana. Imi muscam buzele sa nu scap vorbele afara din gura. Nu stiu de unde si cine mi-a trimis o doza de calm si i-am explicat ca eu nu dau antibiotic asa dupa ureche fara a sti EXACT cauza. "Sunteti iresponsabila!" Am vrut sa sar la jugulara lui, va jur! Daca aveam cutit, ii dadeam drumu la sange. Cum duhania ma`tii ai tupeul sa imi spui asa? 

A scris el juma` de pagina, parafeaza, semneaza si pleaca. Am avut totusi bunul simt sa las sa-mi iasa printre dinti un "multumesc". Ne preia infirmiera si plecam pe sectie.

Aici am dat de niste doamne foarte dragute. Isi reamintesc de noi de cand am fost sa-i fac analize. Si acum iar analize! Iar plansete cu lacrimi de croncobazaur. Era in jur de ora 23 si un pic. O liniste deplina! Asta pana cand a inceput sa planga Mariuca. Mai tarziu am realizat ca fata  mea plange fin si delicat! Exista si mai rau de atat. I-au pus vestitul fluturas la manuta, pe care doamnele cu halat alb sa il ude la 6 si la 8 ore. 

Deci care va sa zica, domnu` doctor, ne-ati scos antibioticul nostru, Cedax si ne-ai bagat dumneavoastra doua? Cefort si gentamicina. Pai bine doctorasule, dar asa stii matale a trata copiii? Sa ii indopi cu antibiotice? Te-ai razbunat cumva ca nu am venit la spital cand avea febra 40.8 ca erai tot tu de garda si stiam ca ma vei interna?? Ardealu`ma`tii! Sau ca nu ti-am dat bani inainte, asa ca la curve. Ca numai pe alea le platesti intai si apoi iti presteaza serviciile.

De la 23.30 pana a doua zi la 17.50 Mariuca a stat in continuu in perfuzii. In salon mai erau copilasi si asa ar fi vrut sa se joace cu ei. Striga mereu: cupii, cupii! Si ei veneau si o vedeau si ei mititica asa se mai bucura. Mi se rupea inima in mine cand o vedeam cu manuta cu atela legata de pat, sa nu isi traga fluturasul, sa stea cu manuta intinsa sa poata curge perfuzia mai usor.
Am gasit ingaduire si intelegere la pediatra la care mergem noi, era de garda si ne-a permis sa mergem acasa, numai sa venim la tratament. Am convenit cu doamnele asistente asupra orelor la care sa venim si duse am fost. Nu mai vrem spital in veci. Atat timp cat nu e nimic grav, care sa necesite internare, ne tratatm ACASA.
Nici acum nu stiu diagnosticul cu care am fost internate. Probabil il voi afla la externare. Ca pacient nu ai voie sa stii de ce si pentru ce esti internat. Ai venit, stai, indoapa-te cu antibiotice si cand isi aduc aminte si de tine, poate vei pleca acasa.
Analizele erau varza datorita starii de deshidratare in care se afla. Le vom repeta dupa cateva zile de pauza de la terminarea tratamentului cu antibiotic.
Si cum scria o buna amica pe FB, "Cand copilul e bolnav, lumea mamei se sfarseste brusc". Si in acest sfarsit brusc trebuie sa iti gasesti resursele necesare sa fii tare si puternic, caci ei se bazeaza mereu pe noi, MAMELE. Cel putin cat sunt mici.
Iar in Romania lui cur prajit, intai facerea hartiilor primeaza si apoi daca nu mori te baga cineva in seama!

Tepuiti

Ieri, ne pregateam sa iesim! Eu ii dadeam Mariucai ultimele lingurite de mancare, sotul cu diverse prin casa. Si suna la usa. Deschid, hop o tipa sa intre in casa cu japca. Ca e cu deratizarea, ca trebuie sa dea cu o solutie pentru gandaci, tantari, o aplica la baza peretelui, nu e toxica, nu face rau la copii. Si sa intre prin mine. Apare al meu sot. Nu ii dau voie totusi sa intre, dar imi cere o sticla sa imi lase solutie. Ii dam sticla, mai bolmojeste ca treaba e in legataura cu asociatia, ca a fost pus anunt jos, desi eu am cobborat si am intrat azi in bloc de vreo 4 ori si nu vazusem nimic, imi pune solutie si ne costa 20 de lei. Dam banu, asteptam restul. Se strigau intre ei "Colegu" Si aici apare primul bec aprins. Dar eu nu o strig pe colega mea de birou "Colega", ci ii spun simplu pe nume. Cam o lungea tipa sa imi aduca restul, noroc ca am lasat usa deschisa sa vad cand coboara "Colegu", ca de la el trebuia sa ia restul de bani. Dar foarte ezitanti cu privirea, mereu cu capul in jos, sa nu cumva sa fie vazuti. De ce?  Am incercat sa vad un ecuson ceva, ea nu avea, "Colegul", da, dar atat de minuscul ca nu am zarit nici un nume, nici o firma, nimic. Primesc restul, dar cu o mare balbaiala, nu mai stia cat imi daduse, de acum sa intre sa vada cate camere avem, ca sa vina domnul ca, cu el discutase. ce pret ii spusese? Imi obtin restul corect si pleaca. In scurt timp, bate iar la usa. Nu mai deschid ca o iau la bataie, il trimit pe sot ca pe el il voia, cu el de tocmise. Era vecina de langa, sa ne intrebe cati bani ne-au cerut noua. Ea le permisese sa intre, i-au imputit casa cu un miros oribil si i-au cerut 120 de lei. WOW!!! A cerut femeia chitanta, ca totusi e o suma destul de mare. Cand au auzit de asta, au cerut doar 60 de lei, contravaloarea solutiei. Deci trag concluzia ca restul de 60 de lei reprezenta "manopera". Nu primesc de la ea decat 30 de lei. Au plecat dupa ei, sa vada ce e de capul lor. I-au gasit, cand au cerut sa vada un act ceva, un nume, sotului i-au dat banii, ei nu si au rupt-o cu fuga! I-ai acum de unde nu-s.

Femeia a sunat la 112. Ce a facut politia? NIMIC! Sa vina sa faca plangere. Si cu plangerea ramanea. Si cu 30 de lei pierduti si casa imbacsita de miros urat. Degeaba a incercat femeia sa le spuna celor de la politie ca sunt oameni in varsta la noi in bloc, care nu pot sa iasa din casa, sa vina sa discute cu ei, el/ea de la capatul firului o tinea sus si tare, ca daca vrea, sa vina sa faca plangere. Sa intrebe cati erau, cum aratau, NIMIC. 

Cateva ore mai tarziu, politia romana a venit la masa, exact in zona unde se intamplase "dezinsectia". Unde se aplica sloganul inscriptionat pe masinile lor cu "Ordine si siguranta"? Jalnic. Sa mai ai incredere in institutiile statului ca te apara? NU! Si daca iti faci dreptate singur, tot tu esti vinovat.

BIROCRATIA din Romanaia, incotro???????????

Totul s-a intamplat in zona Piata Vidin-Hotel Europa! Am anuntat mai departe pe multi. Si i-am rugat sa blocheze iesirile si sa cheme politia.

Semnal de alarma!

Ieri cand sa plec de la serviciu, galagie mare in Piata Civica: agitatie mare de oameni, zbarnaitori de sirene. Cand ma uit pe geam, o ceata atat de deasa ca nu se vedea blocul de peste strada. Dar culmea, intr-o parte ceata, intr-o parte senin. Si-mi zic in sinea mea: cum pupaza aici e atat de ceata si pe partea cealalta de cladire e atat de senin. Si cand ma dumiresc eu mai bine, era fum. Atat de gros de abia puteam vedea masinile de interventie de la Pompieri. Am crezut ca fac vreo aplicatie, insa aplicatie cu atata fum, nu prea merge. Era incediu. Am apucat sa il sun pe al meu sot care mi-a zis ca deja era la locul faptei. 

De la o candela aprinsa lasata nesupravegheata s-a produs asa ceva

Si pozele sunt facute undeva spre finalul interventiei, cand m-am dumirit si eu sa fac o poza.
Asa ca inainte de a pleca de acasa, stingeti candelele sau lumanarile aprinse, stingeti ochiul de la aragaz, chiar daca coborati pana la magazinul din colt sa luati paine sau mergeti sa duceti gunoiul. Intr-o fractiune de secunda, focul lasat nesupravegheat poate mistui totul in calea lui.
Cu toate apele sfintite azi a trebuit sa spal salopetele sotului, care din galbene erau negre de fum. Mi-a spus ca nu si-a imaginat sa iasa atata fum dintr-o garsoniera. Bine ca nu au fost victime, doar o batranica inhalase prea mult fum, dar era in afara oricarui pericol.
Sa ne pazeasca Cel de Sus de asa ceva, insa si noi trebuie sa avem grija.

Finish

Ufaa!! Gata! S-a terminat.

Pe langa Campionatul Mondial, care slava cerului ca nu mai aud vuvuzici bazaitoare, s-au mai linistit treburile si pe la birou. Am avut o perioada cam aglomerata, insa din septembrie urmeaza un alt val de maxima nebuneala.

Pe 2 iulie am avut un frumos concert de muzica clasica in Centrul Civic, omagiindu-l pe Stefan cel Mare

 A fost un concert reusit, cu doua formatii, amblele foarte bune. Publicul l-am vazut receptiv si incantat, desi unii credeau ca vine guta sa cante. Mai sunt si asemenea uscaciuni pe langa noi.

Pe 5 iulie am fost alaturi de fosta mea sefa cand si-a sustinut doctoratul. Sincere felicitari Rodica si sa stii ca o sa-mi lipsesti. Ai fost si vei ramane un model pentru mine, am invatat foarte multe de la tine intr-un timp atat de scurt.

 Intalnirea cu Iasul studentiei mele mi-a invadat sufletul de amintiri si clipe deosbite. De la cele mai frumoase, pana la cele pe care le-am aruncat intr-un colt uitat al meu. Lacrimi se opreau in gat cand am trecut pe langa salile de curs, cand mergeam si nu prea. Am resimtit naduful esecului din anul III, dar si infinita bucurie cand am reusit sa trec acel examen care m-a marcat.

 Si toata saptamana am avut de pregatit un alt moment din planul de activitati al institutiei unde lucrez, Festivalul Fanfarelor. 

 L-am organizat in acest an la Ivanesti si sincer spun ca nu imi pare rau. A fost super organizarea. Se cunoaste ca primarul e chiar interesat sa fie treaba buna si de calitate. Si pe langa toate astea, de joi intr-o veselie continua, am facut repetitii cu copii, caci au evoluat si ei. Au pus impreuna cu coregraful o suita noua si dai si repeta. Ieri a fost ziua de foc cand am avut in cap numai sunete de alamuri. Am avut invitati si o formatie de fanfara din Cugir. Jos palaria in fata lor. Se cunoaste diferenta de stil intre zone.

Au fost alaturi de noi si vesnicii prieteni de la circulatie, carora le multumim.

 Sirul de masini parcate de o parte si de alta a strazii s-a intins pana departe

Si acum din uscaciunile locului:

Doi cate doi

Hop sa!

Dar mai bine-mi sade singurea!

Lupu paznic la oi!

Si varianta a II

Si un fragment dintr-o piesa a celor de la Cugir

Si pentru ca azi in Calendarul Crestin Ortodox se serbeaza asta, va invit sa un suc si o felie de tarta cu fructe, ce urmeaza sa o prepar indata ca plec de la PC :)))