Usor, usor Mariuca vorbeste din ce in ce mai bine romaneste. Limba ei de inceput a fost si va mai fi chineza. Dar ne dam toata silinta sa ne intelem si cu romanii, in limba lor.
Simt cum imi crapa inima in mine si lacrimi stau sa-mi curga pe obraz cand ma plimb cu ea. E visul meu SUPREM. Sa ma plimb cu COPILUL MEU! Si mai ales, ca Dumnezeu m-a binecuvantat cu asa fata.
Orice iesire din casa e motiv de discutie. Despre orice ne iese in cale.
Ieri, m-a facut atenta ca in drumul nostru e "Coca. Coca.". O mamica isi plimba bebelusul in landou. Ii explic ca asa am dus-o si pe ea pana a invatat sa mearga in picioare. I-am spus mai apoi cine este bebelusul si ca este baietel. Si-am intrebat-o daca ar dori sa avem si noi un baietel la noi acasa. Si a urmat raspunsul: "Nu! Bai`selul mama lui!" Ii spun ca nu il luam pe acel baietel, ca vorbim cu Doamne Doamne si sa ne trimita si noua un baietel. Foarte hotarata si ferma, asa cum ii sta bine unei berbecute, ca "Nu. Coca mama lui"
N-a fost chip sa o induplec. Bai`selul trebuie sa stea cu mama lui. Dar mai negociem!