Vreme frumoasa, grade multe in termometru, hai de-om merge sa ne plimbam Mariuco ca nu e de stat in casa! Si pornim agale catre platit dari la furnizori de diverse si apoi in parc. Si cum ne plimbam noi asa si cantam, trecem pe langa o scoala. Pt cunoscatori, scoala nr. 5. Copii multi, unii intrau, altii ieseau.
Pe un gard 4 pusti. Maxim clasa a 5, dar eu cred ca erau cam de-a 3. Ce discutau? Nu de teme, lectii, astea sunt deja "fumate". Nici de fete, ca m-as fi amuzat. Unul din ei il intreaba pe un altul:"Tu te razi la **la cu bigu` lu` ta`tu?" CE?
La varsta asta voi aveti asa preocupari? Deja organul este atat de dezvoltat incat il radeti? De ce il radeti?
Pfiuuu! Mama, mama!!! Oare Miru la varsta lor ce preocupari va avea?
Dar picii de azi m-au dat gata! **la, ras...la scoala generala???
vineri, 27 aprilie 2012
marți, 24 aprilie 2012
Din nou
Azi am ajuns iar la Primire urgente chirurgie :(((
Eram la tara, ceva banal. Voiam sa punem niste ceapa, cam tarziu, dar asa avem noi timp. Miru era in grija bunicii si dintr-o data plange din nimic. Nimic nu voia, doar sa planga. Buni nu reuseste sa o linisteasca, asa ca intervine MAMA. Dar observam ca isi tine mana, tot stanga, de-a balalau pe langa ea. Incerc sa o ridic. Si plange isteric. Echiparea si la spital.
Ajungem si suntem anuntati ca domnul doctor ortoped, culmea acelasi ca la evenimentul trecut, este plecat la contra-vizita. Si suntem poftiti AFARA ca si asa copilul este linistit. In secunda urmatoare Mariuca a izbucnit in plans. Am iesit spunand ca mergem sa plangem pe hol, ca acolo e camera de primire urgente. Dar pana sa ies, rog totusi sa fie anuntat doctorul, ca poate dupa contra-vizita merge si sa fumeze o tigara sau mai stiu eu ce si eu nu vreau sa-mi tin copilul in chinuri pe HOL. Foarte iritata duduia imi tranteste ca o sa-l anunte.
Ies cu copila plangand si asteptam. Ma simteam ultimul om de pe pamant. Eu, mama ei, nu stiam ce i s-a intamplat copilului meu. Vedeam in fata ochilor scenarile groazei: ca vin cei de la protectia copilului si ma decad din drepturile parintesti. Logic, exageram, insa in momentele alea judecata mea era praf. Ma gandeam ca vine medicul si normal ma va intreba ce s-a intamplat si eu voi sta si ma voi uita ca vaca la poarta noua si o sa ridic din umeri si o sa-i spun :"Nu stiu!" Cum dracu sa nu stii ce i s-a intamplat copilului tau?
Pt mine Miru inseamna TOT. Nu mai repet, nu mai zic nimic, doar ca nu imi pot ierta sa nu stiu ce i se intampla. Mai ales ca sunt in zona. Stiu, o sa ziceti ca se intampla, OK. Dar eu nu stiam cum de s-a ajuns iar in situatia asta. Iar buni se uita la mine. Nu pot sa descriu ce era in sufletul meu. Dar va pot spune ca eram un vulcan gata sa erupa. Lava era in varful buzei, dar ceva de undeva a potolit-o.
Sincer il apreciez pe acest doctor, Ciocarlea se numeste. Este unul dintre putinii medici care isi face datoria fara sa se uite daca te cauti in buzunar sa ii dai o atentie. Si-a amintit de noi, mi-a zis el ce si cum s-a intamplat. In tot acest timp acceptam orice de la oricine numai sa-mi vad copila bine. Momentul fixarii a fost iarasi groaznic. Lacrimi care imi strapungeau inima, fiecare lacrima era un pumnal infipt in inima mea.
Asa am aniversat azi 1an si-o luna :(((
Eram la tara, ceva banal. Voiam sa punem niste ceapa, cam tarziu, dar asa avem noi timp. Miru era in grija bunicii si dintr-o data plange din nimic. Nimic nu voia, doar sa planga. Buni nu reuseste sa o linisteasca, asa ca intervine MAMA. Dar observam ca isi tine mana, tot stanga, de-a balalau pe langa ea. Incerc sa o ridic. Si plange isteric. Echiparea si la spital.
Ajungem si suntem anuntati ca domnul doctor ortoped, culmea acelasi ca la evenimentul trecut, este plecat la contra-vizita. Si suntem poftiti AFARA ca si asa copilul este linistit. In secunda urmatoare Mariuca a izbucnit in plans. Am iesit spunand ca mergem sa plangem pe hol, ca acolo e camera de primire urgente. Dar pana sa ies, rog totusi sa fie anuntat doctorul, ca poate dupa contra-vizita merge si sa fumeze o tigara sau mai stiu eu ce si eu nu vreau sa-mi tin copilul in chinuri pe HOL. Foarte iritata duduia imi tranteste ca o sa-l anunte.
Ies cu copila plangand si asteptam. Ma simteam ultimul om de pe pamant. Eu, mama ei, nu stiam ce i s-a intamplat copilului meu. Vedeam in fata ochilor scenarile groazei: ca vin cei de la protectia copilului si ma decad din drepturile parintesti. Logic, exageram, insa in momentele alea judecata mea era praf. Ma gandeam ca vine medicul si normal ma va intreba ce s-a intamplat si eu voi sta si ma voi uita ca vaca la poarta noua si o sa ridic din umeri si o sa-i spun :"Nu stiu!" Cum dracu sa nu stii ce i s-a intamplat copilului tau?
Pt mine Miru inseamna TOT. Nu mai repet, nu mai zic nimic, doar ca nu imi pot ierta sa nu stiu ce i se intampla. Mai ales ca sunt in zona. Stiu, o sa ziceti ca se intampla, OK. Dar eu nu stiam cum de s-a ajuns iar in situatia asta. Iar buni se uita la mine. Nu pot sa descriu ce era in sufletul meu. Dar va pot spune ca eram un vulcan gata sa erupa. Lava era in varful buzei, dar ceva de undeva a potolit-o.
Sincer il apreciez pe acest doctor, Ciocarlea se numeste. Este unul dintre putinii medici care isi face datoria fara sa se uite daca te cauti in buzunar sa ii dai o atentie. Si-a amintit de noi, mi-a zis el ce si cum s-a intamplat. In tot acest timp acceptam orice de la oricine numai sa-mi vad copila bine. Momentul fixarii a fost iarasi groaznic. Lacrimi care imi strapungeau inima, fiecare lacrima era un pumnal infipt in inima mea.
Asa am aniversat azi 1an si-o luna :(((
sâmbătă, 21 aprilie 2012
Aaaa, nu!!
Blogger mi-a tras-o. Si mi-a tras-o original!
Mi-a schimbat el de la sine putere fata din spatele a ceea ce vedeti voi :))) Aia de care va ziceam mai de mult.
Pfuuii. Pot sa-i zic ceva de sarat? Ca de la atata dulce mi-e sa nu faca diabet.
In fine. Trebuie sa stau sa scobesc poate il pacalesc sa revin la vechea fata. Sau nu mai e? Vedem
Acum fug la ale mele treburi, sa le gatesc repede sa iesim sa ne scaldam in soare!!!
Daaaa lume!!!!!!!!!!! A venit soarele la locul lui si e frumos afara! Nu e de stat in casa!!!
Iesiti?
miercuri, 18 aprilie 2012
Gata!
A trecut si Pastele. Si am alergat in sus si in jos sa cumparam si din aia si de ailalta, ba si aia parca-mi trebuie. Stai ca mai am nevoie si de aia. Si apoi stres si oftica ca nu cresc cozo-pastii. Pfiuuu, cand termin curatenia? Preotul canta de "Hristos a Inviat!" si treburile nu sunt inca gata.
Pentru ce atata alergatura, nervi, stres??? Sincer nu vad rostul.
Oale cu mancare au fost preparate, iar acum stau sa fie aruncate la ghena. Pacat! Aruncam propria munca.
Asa vom face si de Craciun si la urmatorul Paste si asa si mai departe. Pana cand?
Vreme urata a fost anul acesta de Paste! Nu tu iarba verde, nu tu un mic pe gratar, nu un ciripit de pasarici! La anul, poate!
Pana atunci sa auzim de bine!
luni, 16 aprilie 2012
Taiere de mot
Sau din mot? Cum e corect? Oricum ar fi, s-a intamplat ieri. Emotii mari, nu stiu de ce, nu intrebati. Si culmea s-a intamplat fix la un an de la increstinare. Asa a fost sa fie, nu am ales expres.
Nu stiu in ce masura ii va influenta cu ceva alegerile facute, dar a fost amuzant. Si a ales: masina de pompieri, telecomanda la masina si inelul meu de aur. Interesanta alegere!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
