Aripioare cu ciuperci smantanite

Cu ceva vreme in urma, din blog in blog, cautand idei de haleala, am gasit undeva, scuze ca nu-mi mai amintesc unde si nici semn nu am pus, niste ciuperci cu smantana. Si de atunci neuronul meu, ramas intact, numai la asa ceva se gandea. Drept pentru care, ieri am pregatit ciuperci smantanite. Si cum nu se poate asa goale, adica fara carne, am pregatit si niste aripioare la cuptor.

Ciupercile le-am lasat in apa rece cu o lingura de sare vreun ceas. In acest timp ies impuritatile din palariile ciupercilor. Le-am curatat si le-am taiat feliute suficient de subtiri sau de groase

Intr-o cratita am pus la inadusit in apa si putin ulei 2 cepe mijlocii. Cand s-au steclit cat de cat, am adaugat ciupercile. Am pus putina apa si le-am lasat sa se faca la foc potrivit.

Intre timp am pregatit aripioarele. Le-am spalat bine-bine, le-am pudrat cu sare si piper si le-am tras o boiala rosie peste

In tava de la aragaz am pus hartie de copt, am asezat, ca la teatru, aripioarele si le-am stropit cu putin ulei de masline. Dupa care le-am lasat la foc potrivit pana s-au rumenit 

Cand ciupercile au fost gata, am pregatit smantana batuta cu ou si o lingura de faina, sa se lege. Am turnat tot maglavaisul respectiv peste ciuperci. Am potrivit de sare, piper si am adaugat si o lingurita de sos de ustutoi.
Am facut si un pui mic de mamaliguta si am poftit mandra la masa. I-a placut nespus. Si lui tati la fel.
Acum va servesc si pe voi

Pofta buna!

Mai vechi si mai noi

E legat de mancare. Ce stiu eu a face cel mai bine si mai bine daca nu mancare?:)))
Am facut ceva curatenie prin calculator ca un virusache si-a facut barlog prin diverse fisiere si am gasit o serie de poze pe care nu le postasem aici. Si ar fi pacat sa nu inspir cumva oamenii la greu, cand imaginatia culinara isi ia o pauza. Si am gasit asa:

File de peste cu cartofi natur si sos de unt cu patrunjel. Asta e una din singurele mancaruri cu carne agreate de bebe in perioada lui de maxima fudulie culinara. 

Am mai gasit si niste superbi gogosari umpluti cu ciuperci. Asta e una din mancarurile de care mi-a fost pofta, m-am mirat ca eu de fel nu ma stiu pofticioasa, dupa ce am fost la o manastire, unde am mancat asa ceva. Si cum carne nu inghiteam de nici un fel, am inlocuit-o cu ciuperci

Imi amintesc ca intr-una din zile as fi mancat niste gogosi cum se fac pe la balciuri sau serbari orasenesti, din alea fierte in mult, mult ulei. Ce sunt alea: "nu sunt bune!", "nu-ti fac bine!"? Bebe nu stie de asa ceva, drept pentru care am incercat si eu acasa. Normal ca nu mi-au iesit ca alea, dar macar mi-am astamparat odorul cu gogosici subtirele. Merg super  de bine dimineata cu un pahar de lapte sau iaurt. Un adevarat regal erau diminetile pentru mine in acea perioada.

Astea sunt ceva mai vechi, adica facute, mancate, digerate si mai apoi execrate. Acum sa le prezint pe cele noi.

Dupa venirea de la Buzau m-am gandit eu, ca ar fi frumos din partea mea sa-i chem pe cei dragi mie la o masa, ca de ziua mea. Si toata vinerea dupa-amiaza m-am frasuit pe bloage ca "ce sa fac?". Voiam ceva deosebit, dar in acelasi timp sa se faca si repede, sa nu stau mult prin bucatarie, caci nu beneficiam de ajutor. Si din blog in blog tot mai nehotarata eram. Si am zis sa vad ce au mai scris prietenii mei dragi?! Si ce sa vezi? Draga de Ana a facut sarmale. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate maxima fato ca m-ai salvat. Mi-au trecut hachitili din cap cu ceva deosebit si usor de facut, ceva gen: "para malaiata in gura natafletei". Asa ca de vineri seara am inceput a face lista cu cele necesare. Ziua de sambata m-a gasit deja in piata dupa cele necesare. Insa eu nu am facut sarmalele cu foi de varza, ca domnului sclif, aka domnu` M, nu-i plac cu varza ca au nu stiu ce. Sa-i fac cu foi de vita. Si cum sarmalele trebuiesc mancate cu ceva friptura, ar fi mers ceva de porc, degrasata, dar majoritatea celor invitati au probleme cu colesterolul si m-am gandit sa nu mai bat si eu un cui la garsoniera lor de pe Eternitatii si am ales carne de pui, fara pielita, ca e beax.

Asadar sarmale in foi de vita si friptura de pui

Si ceva acrisor pentru doritori, am ales pentru mine, castraveti in otet pusi de soacra mea. Sunt super de buni, mai buni decat cei de la alimentara. Sa traiesti mama soacra!

Am facut o oala mare si foarte incapatoare de lut cu sarmale si au mai ramas doar 10.

Mi-a fost greu sa cred ca in cateva ceasuri s-a topit o oala intreaga cu sarmale.
Si cum chichirezul cu ceva deosebit a mai ramas tropaind pe creier, duminica dimineata am incropit si o salata din piept de pui. Foarte usoara si gustoasa. Si asta apreciata la maximum. Noroc ca am apucat sa fac o poza inainte de a aseza pe masa, ca de nu ramaneam doar cu gustul.

Nu am pus maioneza ca nu am voie, dar ca sa se lege am pus un pahar cu smantana si toti au ramas uimiti ca se poate si salata fara maioneza. Maioneza light din comert nu e buna, e artificiala, deci mai naspa.
Si cum ziua mea de nastere nu putea trece fara un tort, asta a fost cadoul meu de la sot la intoarcere: un tort absolut deosebit. Am ramas placut impresionata. Si va zic eu a fost extrem de bun.

Am intrebat cum se cheama si mi-a zis ca s-a inspirat de pe la prajiturile din vitrina. De obicei pe la cofetarii prajiturile, ori au blatul prea insiropat, ori nu le-a ajuns siropul. Rar gasesti o prajitura pe gust. Insa acest tort era perfect: blat cat trebuia de insiropat, deloc gretos, crema de ciocolata cu rom (preferata mea), crema de frisca cu ananas si glazura de ciocolata. Absolut delicios.
Si cum duminica s-a topit tot ce am pregatit sambata, luni am luat-o de la capat, insa de data asta fara pic de inspiratiune. O ciorba era musai sa fac, dar ne saturasem de ciorbe de pui, de vita, de cartofi sau de fasole. Si din senin m-a sagetat ideea unei ciorbe cu piept de porc. Eu nu am probleme cu colesterolul si nici cu kg acum in sarcina. Dar domnului M nu-i place carnea asa ori si cum, mai ales daca are si un pic de grasime. Si am facut o mica improvizatie. Am fiert pieptul de porc dupa care l-am scos si l-am prajit nitel. In apa in care a fiert carnea am fiert legumele si am facut o ciorba dementiala. Si cum bebe are si el pretentiile lui culinare, la final, cand am amestecat carnea in ciorba am adaugat si o ceapa inadusita in apa cu putin ulei de masline, peste care am pus o lingura de pasta de tomate, ca un fel de prajeala. Azi asta am servit:

Normal ca cu ardei iute, cat mai iute. Nu face bine? Cine zice cand sefu mic isi cere preferintele? Ar fi mers si o mamaliguta moale si fierbinte, insa nu am mai avut chef sa fac, foamea era prea mare, asa ca am mancat gol. 
Si cum admiram galantarul cu carnuri  dintr-un colt strigau la mine niste coaste afumate, demential de bine mai aratau. Si am cerut din 2 coaste mici, oi vedea eu cu ce le-oi face. Le vedeam asezate frumos langa niste cartofi copti sau chiar o mancarica de cartofi. Si dupa ce ma dezmotrosnesc de haine constat ca nu am cartofi si in piata nu mai aveam chef sa merg. Si am gasit in congelator niste bobi, tot de la soacra mea. Asa ca am facut bobi cu coaste afumate. Normal coastele trebuiau prajite nitel, ca de nu, nu le primea gura si apoi stomacul celui sclifosit. Si au iesit asa:

Acum va doresc sa gatiti frumos si bine. Si sanatos. Asa ca mine :)))))))))

Ciuperci cu piept de pui

Asta e una din mancarurile facute cand nu aveam chef de nimic, prin frigider batea vantu, iar matele-s cereau drepturile

Si mamuca mea draga s-o gandit ca lu fii`sa nu-i strica niste ciuperci proaspete, drept pentru care i le trimite prin domnu M care mereu are ceva de vociferat, ca nu ne trebe, ca nu am ce face cu ele . Serios? De la ce te-ai luat? Noroc ca mamuca mea e mai hotarata decat varsatorul visator

Le-am curatat bine bine, le-am lasat pe seara in apa cu sare sa iasa toti bazdagucii din ele. Am sticlosit o ceapa dupa care am adaugat ciupercile taiate cubulete

Pieptul de pui l-am cubuletit si pe el si l-am calit cu o capatana de usturoi taiat rondele

Cand s-o perpolit asa pe toate partile, am adaugat un pahar cu apa si le-am lasat sa se certe in tihna. Nu le-am deranjat inutil. Cand apa lasata de ciuperci a scazut suficient, am adaugat cubuletele de piept de pui peste ciuperci. Le-am mai tras doua-trei clocote cat sa-si imprumute gusturile unele de la altele. Am potrivit de sare, piper si am decorat cu patrunjel verde tocat cat de marunt am putut eu

Vrei?

E prea buna si cu putine calorii, asa pentru cele preocupate de silueta ca mine