Social Icons

Se afișează postările cu eticheta ciorba. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ciorba. Afișați toate postările

joi, 21 octombrie 2010

Potol porcesc

Da! Azi m-am porcait. Si urat de tot. Si nu singura :))) ci cu sotul meu.
Aveam in gand asa ceva, insa foamea si cel mic imi cereau impetuos ceva de digerat, drept pentru care am facut repede un pui, mai mare, de mamaliguta, am perpolit in putin ulei de masline un carnat de casa semiafumat, numai de la o anumita firma cumparat, am facut si cate un ochisor. Am incalzit si putina ciorba de piept de porc si pazea ca se bat porcii la gura noastra:
 Si acum la somn ca simt cum imi cad obloanele.

marți, 19 octombrie 2010

Mai vechi si mai noi

E legat de mancare. Ce stiu eu a face cel mai bine si mai bine daca nu mancare?:)))
Am facut ceva curatenie prin calculator ca un virusache si-a facut barlog prin diverse fisiere si am gasit o serie de poze pe care nu le postasem aici. Si ar fi pacat sa nu inspir cumva oamenii la greu, cand imaginatia culinara isi ia o pauza. Si am gasit asa:

File de peste cu cartofi natur si sos de unt cu patrunjel. Asta e una din singurele mancaruri cu carne agreate de bebe in perioada lui de maxima fudulie culinara. 
Am mai gasit si niste superbi gogosari umpluti cu ciuperci. Asta e una din mancarurile de care mi-a fost pofta, m-am mirat ca eu de fel nu ma stiu pofticioasa, dupa ce am fost la o manastire, unde am mancat asa ceva. Si cum carne nu inghiteam de nici un fel, am inlocuit-o cu ciuperci

Imi amintesc ca intr-una din zile as fi mancat niste gogosi cum se fac pe la balciuri sau serbari orasenesti, din alea fierte in mult, mult ulei. Ce sunt alea: "nu sunt bune!", "nu-ti fac bine!"? Bebe nu stie de asa ceva, drept pentru care am incercat si eu acasa. Normal ca nu mi-au iesit ca alea, dar macar mi-am astamparat odorul cu gogosici subtirele. Merg super  de bine dimineata cu un pahar de lapte sau iaurt. Un adevarat regal erau diminetile pentru mine in acea perioada.

Astea sunt ceva mai vechi, adica facute, mancate, digerate si mai apoi execrate. Acum sa le prezint pe cele noi.
Dupa venirea de la Buzau m-am gandit eu, ca ar fi frumos din partea mea sa-i chem pe cei dragi mie la o masa, ca de ziua mea. Si toata vinerea dupa-amiaza m-am frasuit pe bloage ca "ce sa fac?". Voiam ceva deosebit, dar in acelasi timp sa se faca si repede, sa nu stau mult prin bucatarie, caci nu beneficiam de ajutor. Si din blog in blog tot mai nehotarata eram. Si am zis sa vad ce au mai scris prietenii mei dragi?! Si ce sa vezi? Draga de Ana a facut sarmale. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate maxima fato ca m-ai salvat. Mi-au trecut hachitili din cap cu ceva deosebit si usor de facut, ceva gen: "para malaiata in gura natafletei". Asa ca de vineri seara am inceput a face lista cu cele necesare. Ziua de sambata m-a gasit deja in piata dupa cele necesare. Insa eu nu am facut sarmalele cu foi de varza, ca domnului sclif, aka domnu` M, nu-i plac cu varza ca au nu stiu ce. Sa-i fac cu foi de vita. Si cum sarmalele trebuiesc mancate cu ceva friptura, ar fi mers ceva de porc, degrasata, dar majoritatea celor invitati au probleme cu colesterolul si m-am gandit sa nu mai bat si eu un cui la garsoniera lor de pe Eternitatii si am ales carne de pui, fara pielita, ca e beax.
Asadar sarmale in foi de vita si friptura de pui
Si ceva acrisor pentru doritori, am ales pentru mine, castraveti in otet pusi de soacra mea. Sunt super de buni, mai buni decat cei de la alimentara. Sa traiesti mama soacra!
Am facut o oala mare si foarte incapatoare de lut cu sarmale si au mai ramas doar 10.
Mi-a fost greu sa cred ca in cateva ceasuri s-a topit o oala intreaga cu sarmale.
Si cum chichirezul cu ceva deosebit a mai ramas tropaind pe creier, duminica dimineata am incropit si o salata din piept de pui. Foarte usoara si gustoasa. Si asta apreciata la maximum. Noroc ca am apucat sa fac o poza inainte de a aseza pe masa, ca de nu ramaneam doar cu gustul.

Nu am pus maioneza ca nu am voie, dar ca sa se lege am pus un pahar cu smantana si toti au ramas uimiti ca se poate si salata fara maioneza. Maioneza light din comert nu e buna, e artificiala, deci mai naspa.
Si cum ziua mea de nastere nu putea trece fara un tort, asta a fost cadoul meu de la sot la intoarcere: un tort absolut deosebit. Am ramas placut impresionata. Si va zic eu a fost extrem de bun.

Am intrebat cum se cheama si mi-a zis ca s-a inspirat de pe la prajiturile din vitrina. De obicei pe la cofetarii prajiturile, ori au blatul prea insiropat, ori nu le-a ajuns siropul. Rar gasesti o prajitura pe gust. Insa acest tort era perfect: blat cat trebuia de insiropat, deloc gretos, crema de ciocolata cu rom (preferata mea), crema de frisca cu ananas si glazura de ciocolata. Absolut delicios.
Si cum duminica s-a topit tot ce am pregatit sambata, luni am luat-o de la capat, insa de data asta fara pic de inspiratiune. O ciorba era musai sa fac, dar ne saturasem de ciorbe de pui, de vita, de cartofi sau de fasole. Si din senin m-a sagetat ideea unei ciorbe cu piept de porc. Eu nu am probleme cu colesterolul si nici cu kg acum in sarcina. Dar domnului M nu-i place carnea asa ori si cum, mai ales daca are si un pic de grasime. Si am facut o mica improvizatie. Am fiert pieptul de porc dupa care l-am scos si l-am prajit nitel. In apa in care a fiert carnea am fiert legumele si am facut o ciorba dementiala. Si cum bebe are si el pretentiile lui culinare, la final, cand am amestecat carnea in ciorba am adaugat si o ceapa inadusita in apa cu putin ulei de masline, peste care am pus o lingura de pasta de tomate, ca un fel de prajeala. Azi asta am servit:
Normal ca cu ardei iute, cat mai iute. Nu face bine? Cine zice cand sefu mic isi cere preferintele? Ar fi mers si o mamaliguta moale si fierbinte, insa nu am mai avut chef sa fac, foamea era prea mare, asa ca am mancat gol. 
Si cum admiram galantarul cu carnuri  dintr-un colt strigau la mine niste coaste afumate, demential de bine mai aratau. Si am cerut din 2 coaste mici, oi vedea eu cu ce le-oi face. Le vedeam asezate frumos langa niste cartofi copti sau chiar o mancarica de cartofi. Si dupa ce ma dezmotrosnesc de haine constat ca nu am cartofi si in piata nu mai aveam chef sa merg. Si am gasit in congelator niste bobi, tot de la soacra mea. Asa ca am facut bobi cu coaste afumate. Normal coastele trebuiau prajite nitel, ca de nu, nu le primea gura si apoi stomacul celui sclifosit. Si au iesit asa:
Acum va doresc sa gatiti frumos si bine. Si sanatos. Asa ca mine :)))))))))

luni, 14 iunie 2010

Bucate pe alese

Ufa! M-am cam imputurosit si nu am mai scris nimic de bucatele mele. Pe langa cele obisnuite care stim(mai mult sau mai putin) sa le facem fiecare dintre noi, am mai si inventat ceva. Ce? Ciorba de afumatura cu galuste de gris. Nu am mai auzit pe careva sa faca asa ceva, poate sunt unicat. De fapt eram intr-un impas creativ in bucatarie si nu stiam cu ce sa inlocuiesc perisoarele. Si sclipirea de moment a fost: galuste de gris. Si a iesit ceva de genu
 ...dar foarte gustos. O combinatie super.
Si intr-un alt proces de pofte nejustificate, am pohtit la cartofi copti cu usturoi, cu cas proaspat si mamaliguta
Prin nu stiu ce minune domnu M a poftit o mancarica de cartofi noi cu carne de porc. Alta carne nu are gust pentru el. Si am indeplinit dorinta omului. Mai mult am mazgalit oala pentru 2 portii ale lui
Si cum tot am laudat o canapea de masa o luat-o, ca nu ma mai doare spatele, se pare ca, canapeaua mea, in confortul oferit, mai imi da si idei super de mic dejun. Drept pentru care intr-o dimineata am facut cate o "omleta pizza" 
A domnului M
Si a mea
Consider ca nu trebuie sa ne mandrim doar cu bucatele ce ne ies grozav de bine si dau bine la poza. Trebui etalate si cele esuate.Cum am patit eu cu niste paste. Intr-o zi m-am trecut proasta inspiratie sa fac paste cu carne tocata de pui. Numai ca am scapat  cam mult ulei, iar drumul lor a fost care ghena de gunoi. Ficatul meu nu mai vrea ulei. Asta e!
Nu de mult am facut un stufat de pui cu piure. Si asta apreciat de domnu M. La final si-a mai dorit o portie.
Din categoria dulciuri ma laud cu o amandina mai putin estetica, dar foarte buna.Crema am facut-o cu alune, iar in siropul pentru blat am pus 30 ml de cognac Vasconie din 1990. O aroma ce i-a dat, ceva deosebit.
Si cum canicula incepuse sa ne dea mari bufeturi de caldura, am construit doua torturi de inghetata asortata. 
Straturile au fost: capsuni, mar cu scortisoara, o tentativa de kiwi si iar capsuni. Extrem de gustos a fost, nu mai e. Poate o sa mai fac.
Si cel mai recent dulce l-am facut, sincer, la misto. Din lipsa de inspiratie. Se dorea a fi o prajitura cu blat de piscoturi si crema ciudata de lamaie cu vanilie. Dar prajitura a fost un tort foarte racoros, nu foarte dulce si apreciat cu calificativ maxim.