Sadica?

Nu stiu cum sunt alti copii, insa Mariuca mea e ALTFEL. Stiu, fiecare copil e unic in felul sau, insa mai toti se tem de injectii, de doctori si cate si mai cate. De cele mai multe ori, parintii recurg la un santaj urat: daca nu papi, mergem la injectie, daca faci pe tine, te duc la doamna doctor, daca nu ai, zbang vine bau-bau.

Asa cum povesteam, Mariuca s-a pricopsit cu scarlatina. Ne-am vindecat, suntem bine acum. Insa pe toata perioada tratamentului fata mea a ajuns sa prinda drag de asistente, medic si tot ce e imbracat in halat alb. De cum intram pe poarta spitalului, striga: "Doa`na dotor, a` vinit! Doa` do`tor!" Ajunsa sa i se faca tratamentul, lucrurile luau o alta intorsura. O durea teribil. Mi se rupea inima pentru ea. Dar cu toata durerea trasa si cu toata suferinta, ea vrea in continuare, la doamna doctor.

Dupa o perioada indelungata acasa cu noi, reintorcerea la cresa e cam dificila. Se lasa cu plans, mai cu lacrimi, mai mult fara lacrimi :)). Ieri, spre exemplu, a plans, fara lacrimi, cam o ora, ca ea nu voia sa se debrace de pijamalele cu "vonane", "nu chesa", "nu pisu". 

"Si ce vrei sa faci Mariuca?"

"Doa`na do`tor `je`tie"

Atunci la doamna doctor la injectie sa mergem. A stat la imbracat, repede sa mergem, sa se incalte. 

Azi, la fel a ieri. Deja traim ca-ntr-un serial. Vreau finalul sa vina mai repede.

Dimineata la cresa, mai mult fara lacrimi, ca ea vrea sa doctor sa faca injectie. I-o fi placand mai mult tortura decat joaca? Atat de sadica sa fie?:))