Aici scriam despre o situatie mai putin placuta in care am ajuns fara voia mea. Azi am reusit sa ma intalnesc cu partile implicate, sa vad si eu care minte si care rupe cu minciuna. Nu pun problema recunoasterii vinei sau asumarii a ceea ce au facut. NU EXISTA asa ceva! Ma scarbesc lasii care nu au pic de demnitate in a-si recunoaste vina.
Vazandu-se puse in fata adevarului, au inceput s-o dea din colt in colt, ca nu cred ca am zis, ca poate mi-ati zis dumneavoastra si cate si mai cate scuze, care nu faceau altceva decat sa acuze. Am fost multumita sa vad cum se dau de gol unii pe altii.
Imi pare rau sa vad ca sunt astfel de oameni lasi, lipsiti de demnitate, care nu au puterea de a recunoaste ca au gresit si asta e, capul nu pot sa il iau.
DE CE au recurs la asa mojicii si au facut asa mare valva de la un rahat de boala al carei sezon e?
Ma mai gandesc daca o sa-i las copilul si la anul la aceasta cresa. As retrage-o ACUM, insa ar fi grea acomodarea pt ea. Si asa, dupa o saptamana si jumatate de pauza, reintoarcerea la copii si despartirea dimineata sunt cumplite. Dimineata a plans o ora sa o imbrac cu pijamaua, ca nu vrea la "chesa", ca ea vrea cu mami. Ne-am imbracat cu suspine si cu lacrimi in ochi.
Azi mi-e rau la suflet!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu