Social Icons

Se afișează postările cu eticheta doctor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta doctor. Afișați toate postările

vineri, 22 martie 2013

Sadica?

Nu stiu cum sunt alti copii, insa Mariuca mea e ALTFEL. Stiu, fiecare copil e unic in felul sau, insa mai toti se tem de injectii, de doctori si cate si mai cate. De cele mai multe ori, parintii recurg la un santaj urat: daca nu papi, mergem la injectie, daca faci pe tine, te duc la doamna doctor, daca nu ai, zbang vine bau-bau.
Asa cum povesteam, Mariuca s-a pricopsit cu scarlatina. Ne-am vindecat, suntem bine acum. Insa pe toata perioada tratamentului fata mea a ajuns sa prinda drag de asistente, medic si tot ce e imbracat in halat alb. De cum intram pe poarta spitalului, striga: "Doa`na dotor, a` vinit! Doa` do`tor!" Ajunsa sa i se faca tratamentul, lucrurile luau o alta intorsura. O durea teribil. Mi se rupea inima pentru ea. Dar cu toata durerea trasa si cu toata suferinta, ea vrea in continuare, la doamna doctor.
Dupa o perioada indelungata acasa cu noi, reintorcerea la cresa e cam dificila. Se lasa cu plans, mai cu lacrimi, mai mult fara lacrimi :)). Ieri, spre exemplu, a plans, fara lacrimi, cam o ora, ca ea nu voia sa se debrace de pijamalele cu "vonane", "nu chesa", "nu pisu". 
"Si ce vrei sa faci Mariuca?"
"Doa`na do`tor `je`tie"
Atunci la doamna doctor la injectie sa mergem. A stat la imbracat, repede sa mergem, sa se incalte. 
Azi, la fel a ieri. Deja traim ca-ntr-un serial. Vreau finalul sa vina mai repede.
Dimineata la cresa, mai mult fara lacrimi, ca ea vrea sa doctor sa faca injectie. I-o fi placand mai mult tortura decat joaca? Atat de sadica sa fie?:))

miercuri, 13 februarie 2013

Cu nino-nino!

Din pacate aseara am ajuns iar la spital. Vechea problema, manuta stanga. Din joaca cu papusile a sarit si ea in sus fugindu-i mocheta de sub picioare si a aterizat pe burta. S-a sprijinit mai brusc in mana si atat a fost. Am consultat imediat garzile pe net si imbracarea. Era doctorul nostru preferat. Cu ce mergem? Nu cu masina personala. Toate experientele la spital cu masina personala se sfarsesc cu tone de nervi, injuraturi printre dinti si ore de asteptare. Venind cu masina persoanala, suferinta si plansul copilului nu reprezinta o urgenta. Asa ca am apelat numarul unic de urgenta, 112. Stam, discutam, explicam si sa asteptam venirea ambulantei. Nu am asteptat foarte mult, stam si departe de statia de ambulante, drumul este foarte rau, adevarate cratere existand in asfalt. Am avut parte de o asistenta draguta, amabila, care a inteles de ce am apelat la serviciile lor si nu am venit cu masina personala. 
Nu stiu cum se face, dar avem o bafta ceva de speriat, mereu dam de aceeasi asistenta atotstiutoare. Nu cheama medicul, indiferent de urgenta, pana nu tasteaza ea, litera cu litera, datele necesare pentru intocmirea fisei pacientului. Poti sa mori, sa crapi in acel moment, ea trebuie sa isi faca fisa intai si apoi cheama medicul.
Am tras aer in piept si am asteptat. Imediat a aparut nenea doftorul, ne-a vazut, a pus osciorul la loc si gata. Amabil, dragut, sociabil cu copii. Aaaa si fara sa astepte spaga. 
Speram sa nu mai ajungem atat de degraba la spital. Pana atunci va doresc de bine.