Aceasta magnifica zi am serbat-o ieri in calendar. Si desi e zi cu sarbatoare pentru noi, ziua nasei noastre, ieri m-am simtit tare aiurea. Da prost rau de tot. Cred ca mai prost ca niciodata.
Intai m-am ofticat de numa ca soarele a fugit si a lasat loc norilor uriciosi. Si mai si bura. Planurile de iesit afara se anulau astfel. Acum trebuia sa gasesc solutii pentru statul in casa. E greu sa stai numai in casa. Copilul se plicitseste repede, vrea si de aia si de ailalta, trage si de dulapul ala si de cutia aia, tu vrei sa faci ceva si ea vrea sa te ajute incurcandu-te si tot asa.
De cand am reluat bautul cafelei, mi-am propus ca acest moment sa fie unul, daca nu sacru, macar unul de la care sa nu fiu deranjata, drept pentru care, inainte de cantatul Mariucai :)), imi savurez lichidul magic in tihna. De unde, ieri am baut-o pe sarite. Si nu ar fi fost prima data, s-a mai i ntamplat, dar ieri am fost eu cu chichirez undeva :)
Am pus la spalat hainutele Mariuca si minte creata si blonda uneori, am pus si 2 pernute pe care le mai flutura ea prin casa. Sa-mi dau seama ca poate vor iesi? Nu! Asa ca toate hainele ei ALBE sunt acum ROZ spre rosu :(((
De vreo 4 zile Miru e in greva foamei. Nu vrea sa manance nimic, doar san si cand si cand ceva iaurt cu biscuiti. Nici pufuleti, bunii ei prieteni nu o mai atrag. Nici biscuitii, nimic. Doar sanul si atat. Beau lichide de zici ca-s broasca. Mai am putin si plutesc pe lac. Si partea frumoasa vine spre dimineata, cand patul ei devine neprimitor, ii cresc ace si tipi in saltea, iar puricii nu mai contenesc sa o ciupeasca. Asa ca se face transferul in patul mare sa se tataleasca cat vrea, cand vrea.
Lipsa somnului ma face irascibila. Am nevoie de somn. Nu mai stiu de hat vreme cum e sa adormi si sa te trezesti dimineata. Poate ca o noapte plina de somn mi-ar ajunge, m-ar ajuta sa revin la liman. Perioada dintilor m-a prins total nepregatita psihic si fizic. Sper sa reusesc sa trec cu brio peste. Sa nu imi spuneti sa dorm cand doarme ea. Nu-i chip de asa ceva. In acest timp ii pregatesc urmatoarea masa. Sau daca nu, calc hainutele ei sau ale noastre. Mereu imi gasesc cu ce sa-mi umplu acest timp. Poate ar trebui sa renunt la diverse si sa ma odihnesc, dar nu imi iese. Nu pot.
Si cand vremea asta total nehotarata te apasa in crestetul capului, nu-mi vine nici sa respir.
Nu prea tin eu la chestii de genul: marti 13 sau vineri 9, dar ieri a fost rau de tot. Sa aibe totusi vreo legatura?
2 comentarii:
Esti doar obosita. Nu stiu daca te ajuta sa iti spun ca toate am trecut prin asta. La fel a facut si Andrei greva foamei timp de vreo doua luni cand am luat hotararea sa il intarc din aceasta cauza. Te pup! Multa putere iti doresc! Roaga-l pe sotul tau sa iti lase o ora macar numai pentru tine din cand in cand.
Hai ca trece...e usor de zis si greu de facut , dar crede-ma , mamico , trece...Pupam Mirunelu' dintos si mamica obosita!
Trimiteți un comentariu