Chineza

Suntem mari de acum. Mai avem mai putin de 2 saptamani si serbam primul an al Mariucai. Ofaa, ce de emotii. Cred ca si astea au stat si inca mai stau la baza starii mele de ciufuteala. Nu-s chiar ciufuta, dar am asa un feel-ing mai naspa. Ma uit la ea si ma intreb cand a trecut atat de repede timpul? Uneori am sentimentul ca retraiesc din emotiile si starile din urma cu un an. Dar simt si am incredere ca o sa-mi revin. Dar sa revin la ce vreau sa va spun.

Despre majoritatea copiilor se spune ca vorbesc limba chineza la inceput. Scot niste sunete care nu le intelegem, dar ne amuzam copios. Iar Miru nu este exclusa din tipar. Incepem sa trecem de faza monosilabelor si incerca sa scoata cuvinte noi, numai ca i se cam incurca limba-n gura si ies niste chestii total de nedeslusit. Dar e atat de fericita de numa`.  De multe ori stau si o ascult, sa vad poate prind vreun fir despre ce spune ea in cuvantarile sale, dar nimic. E atat de concentrata si are o mimica a fetei mai ceva ca omul mare. Ca exista si oameni mici :))

Miru stranuta si noi de fiecare data ii spunem "Sanatos!". Azi asa, maine asa si tot asa, ieri stand si gatind cu ea pe langa mine a stranutat si mare imi fu mirarea sa aud niste chestii alambicate iesind din gurita ei, care  mai ca ar fi insemnat "Sanatos!". M-a cautat cu privirea aprobator, iar eu eram muta de uimire. Copilul meu creste si eu ma minunez ca la extraterestri. Nu am reusit sa imortalizez nici un moment pana acum, dar timpul nu-i trecut.

Ar cam fi cazul sa deschidem un jurnal cu expresii chinezesti a la Miru :))